Perrie mi-a zis ca ma cautai.

Eram la dulapul meu si ma pregateam sa merg la cantina pentru pauza de pranz cand doua maini imi acoperi ochii.

"Ghici."

Stiam ca esti tu. Iti recunosteam vocea.

"Data viitoare ar trebui sa iti schimbi putin vocea, Niall." iti raspund

Tu iti inlaturi mainile si ma intorci cu fata la tine. Zambeai din tot sufletul si nu am putut sa-ti rezist. Simteam cu colturile gurii mele se ridica intr-un zambet urias.

"Ma intrebam daca vrei sa iei pranzul cu noi. Baietii sunt incantati de ideea asta si vor si ei sa te cunoasca mai bine. Perrie si Soph sunt si ele acolo."

"Ermm... sigur."

Zambesti din nou multumit si dupa ce inchid usa dulapului, mergem amandoi unul langa altul catre cantina.

Ti-ai strecurat un brat dupa umarul meu tragandu-ma mai aproape de tine. Imi simteam picioarele de gelatina.

"Te deranjeaza?"

"Nu."

M-ai tras mai aproape, corpul meu fiind lipit de al tau.

Devenisem foarte apropiati in ultimele saptamani, dar tot simt fluturi in stomac si cred ca ... ma indragostesc de tine.