Perrie mi-a zis astazi la scoala ca trebuie sa stau de vorba cu tine sa lamurim lucrurile.

Atunci cand a fost la mine nu s-a lasat pana nu a aflat de ce eram intr-o stare proasta. I-am zis tot ce simteam. Simteam nevoia sa ma descarc.

Te-am gasit pe o banca din parcul de langa liceu. Era pauza de pranz. Nu erai la cantina. M-am gandit ca o sa te gasesc aici. Multi din liceu evadeaza aici in pauza de masa.

Pareai pierdut in gandurile tale. M-am apropiat incet de tine. Ti-ai dat seama de prezenta mea atunci cand m-am asezat.

"Ivy..." ai spus cand m-ai vazut, acea stralucire aparandu-ti din nou in ochi.

M-ai inbratisat strans afundadu-ti fata in parul meu. Inima a inceput sa bubuie cu putere in pieptul meu.

"Perrie mi-a povestit tot. Imi pare rau ca ai inteles gresit, dar am crezut ca-ti vei da seama."

Te-ai oprit pentru un moment pentru a te retrage din imbratisare si pentru a-mi lua fata intre palmele tale privindu-ma adanc in ochi.

Dupa o scurta ezitare mi-ai spus cu vocea putin tremurand.

"Tu esti acea persoana."

▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪

Cel mai lung capitol de pana acum. :)