...și dincolo de el.

   — Oh, haide, tati! Dacă fratele Harry a reușit din primul an, atunci pot și eu!

   Râd de rugămintea fiului meu și îl ciufulesc întocmai ca pe „fratele" lui, din moment ce băiatul se comportă cu ai mici chiar așa. Arunc o privire fugară soțului meu, rânjind pe sub mustăți la expresia exasperată pe care o are. De când l-a văzut pe Harry zburând pe mătură și a auzit poveștile noastre, Matthew a vrut din prima clipă să facă parte din echipa de Quidditch întocmai ca vărul, mama și unchii lui. 

   Ne facem loc printre elevii grăbiți și părinții lor, având grijă totodată să nu îi lovim cu cuferele. Mereu mă mir cum de atmosfera rămâne aceeași, indiferent de generația care a fost sau care va fi, dar probabil ăsta e și farmecul datei de întâi septembrie, ziua în care se revine la Hogwarts. Cât Severus îl ajută pe Matt cu bagajele lui, eu o ajut pe geamăna lui, Christina. 

   La șase ani după nașterea Lyrei, ce s-a pomenit să se nască fix în ziua de Crăciun, am rămas însărcinată cu gemeni, fată și băiat. Lyra a simțit înaintea mea că va mai avea frați, ne-a luat prin surprindere atunci, însă nu a fost foarte șocant că a știut înaintea mea. Copii vampir au simțurile mult mai bine dezvoltate decât un adult, deci am fost nevoiți să o credem până am realizat și eu. Plus că, fetița mea a avut multă grijă de frații ei, observând că mai eram și obosiți după o zi lungă de predat.

   Eu și Severus am rămas la Hogwarts ca profesori după război, nu am putut să plecăm de acolo atât de devreme, iar în prezent am preluat postul lui Albus. El a rămas puțin timp ca director, a așteptat ca Lyra să crească suficient pentru a-mi ocupa locul de directoare a școlii, așa cum ar fi trebuit de la început, însă nu am vrut. Am fost puțin surprinsă când Albus mi-a spus că pleacă, având în vedere că odată readus la viață a avut aspectul și vârsta din tinerețe, undeva la treizeci de ani, dar am preferat să nu îl contrazic. Mi-a spus că vrea să călătorească mai mult, iar noi în revedem de vreo trei sau patru ori pe an.

   Nu mă plâng de absența lui, sinceră să fiu, mai ales că a fost destul de greu pentru toți să ștergem cu buretele tot ce a făcut, dar cred că ăsta a fost un pas către iertare și acceptare. Norocul meu, totuși, a fost că Minnie a acceptat să rămână în continuare directoare adjunctă, capul casei Gryffindor și să predea Transfigurație, acum că e din nou în puteri. Să zicem că... după ce Samantha a plecat în ziua în care s-a sfârșit războiul, a întinerit câțiva dintre profesori, inclusiv pe Minnie, însă numai noi, cei care avem amintirile întregi și adevărate, o putem vedea tânără. 

   Ceilalți din jurul nostru, ceilalți care nu au habar că am reușit să readuc morții la viață, ne văd îmbătrânind. Plus că, datorită demonului, ne putem alege timpul în care să ne alăturăm celor care nu mai sunt. Harry, Minerva, James, Lily și restul pot trăi cât de mult își doresc, la fel ca noi, însă tot va veni o zi în care va trebui să părăsim lumea viilor. Doamne ajută că nimeni nu vrea asta pentru încă vreo câteva decenii.

   — Puștiule, sigur o să reușești, însă trebuie să vedem în ce casă pici. Poate vom lupta unul împotriva celuilalt.

   Râd slab la afirmația Lyrei, ce se apropie de noi zâmbind. A crescut atât de frumos, încât nu îmi vine să cred. Are aceleași trăsături ca în momentele în care mă vizita noaptea, numai că ochii îi sunt negrii, iar genele lungi îi dau o frumusețe aparte. La gât are lănțișorul cu numele ei de la unchiul și mătușa ei, ce nu au încetat să o cocoloșească cu iubire nici acum. 

   Lyra a fost prima care a intrat la Ravenclaw, însă am fost tare mândri. Severus tot zicea că va fi acolo, la cât de deșteaptă și cât de mult adoră să citească și să muncească. Însă, ceea ce n-a prevăzut el, a fost că îmi seamănă în unele privințe: Quidditch, farse și împiedicată. Cred că în primul ei an, nu au trecut nici bine o săptămână, că deja s-a ales cu detenție. 

   — Ți-ai urcat deja bagajele, scumpo? întreabă Sev, sărutându-i creștetul.

   — Mhm, unchiul Sirius m-a ajutat și pe mine cât îl urca pe al lui Regulus.

   Zâmbesc, ridicându-mă pe vârfuri. Exact cum bănuiam, s-au strâns toți deja. Sirius și Marlene s-au căsătorit la vreo trei ani după noi, tot atunci avându-l și pe băiatul lor, căruia i-au pus numele fratelui lui Pads. Aflând adevărul despre acțiunile lui Regulus, Sirius s-a hotărât să îi aducă un omagiu prin fiul lui, practic. Nu puteam să găsesc un nume mai potrivit decât ăsta.

   — Sunt toți acolo, spune Lyra. Haideți, să mai schimbați câteva cuvinte înainte să facă Teddy cu Reg și Seb vreo prostie din nou. 

   Sau mai bine spus, să nu faci tu ceva cu ei, năzbâtie mică. Normal, un Lupin a fost corupt de un Potter, un Black și o Snape, un cvartet pe care credeam că nu o să-l mai întâlnesc prea curând. Sebastian Potter este primul fiu al lui Harry, a vrut să pună al doilea nume al tatălui meu din diferite motive pe care nici acum nu mi le-a spus. Însă mie îmi place cum sună și zic că a fost o decizie destul de bună.

   Cum nu puteam să mai pun ca al doilea prenume pentru Matthew, demonul meu împreună cu Leonard ne-au sugerat să îl numim și Samael. Ce pot să zic, au gusturi bune în materie de nume.

   Pe Christina am numit-o și Eileen, după mama lui Severus, chiar dacă el a fost cam reticent. Culmea e că, ea e singura care îi cam seamănă tatălui ei ca și personalitate. E mai introvertită, mereu o găsesc în bibliotecă, adormită pe vreo carte, sau o găsește Igor, ce a decis să se angajeze la Hogwarts după ce madam Pince s-a pensionat. Norocul meu nostru e că nu e la fel de înțepat cum era Pince, dar nu mai comentez.

   Ne apropiem de grupul mare de oameni, adunați în fața ușilor deschise ale expresului. Ne apropiem suficient cât blonda mea să ne facă cu mâna pentru a ne apropia, cât ține îl ține în brațe pe Mason, fiul ei și al lui Igor. Bine, cel mic, al mare se numește Alton Merek Karkaroff, după prietenii noștrii. Alton e mai mic decât Lyra cu un an, e la Hufflepuff și tot un problematic. 

   — Mă gândeam că nu mai ajungeți, spune Remus, zâmbindu-ne.

   — Ar fi fost culmea să întârziem fix azi, încep să îi îmbrățișez. Ce faceți? 

   — Suntem bine și gata de drum, Wings, îmi răspunde James, rânjind. Abia aștept să văd ce farse le mai dau prin cap copiilor.

   Îmi dau ochii peste cap, lovindu-l peste ceafă, apoi încep să râd. Nu se va schimba niciodată.

   De când am devenit directoare, mulți profesori au început să se pensioneze sau să ia în ucenicie pe cineva ca, după aceea, să le preia locul. Severus a rămas profesor de Poțiuni și capul casei Slytherin, iar de când am devenit un cuplu, nu a mai fost atât de crud cu elevii lui, aceștia începând să îl placă și să nu îi mai poarte atâta ură. Numai el, Minerva și Hagrid au rămas pe posturile lor vechi, în schimb, Neville a devenit profesor de Herbologie și capul casei Hufflepuff de câțiva ani, după ce draga de Pomona a zis că i-a fost de ajuns cât a stat. Normal, ea ne mai vizitează, nu se putea altfel.

   La fel e și Filius, în locul lui venind Marlene. Desigur, ea nu s-a potolit nici acum, toți elevii o consideră printre cei mai tari șefi de casă și profesor de Farmece. Bine, există o întrecere între majoritatea profesorilor, din moment ce James, Lily, Sirius, Remus, Alice și Frank au venit să predea și ei. Bine, ăsta e primul an al părinților lui Neville de predare, s-au cam săturat de meseria de Auror, spunând că le fac loc lui Harry, Caelin, Cedric și curând Lyrei.

   Caelin a fost primul care a terminat dintre toți copii, la Slytherin ca tatăl lui. A fost luat sub aripa lui Harry și a tatei, ce și acum lucrează cu Tonks. În schimb, Sasha, care a ajuns la Gryffindor, lucrează la Minister, împreună cu Hermione. Iar Kayla... ei bine, a ajuns să lucreze cu Fred și George... uimitor, nu?

   Însă noi suntem fericiți pentru ei, mândri de ei și de cine sunt astăzi. Nu mai zic de copii ce azi sunt adulți, ținându-și de mână proprii copii. Întorc capul, căutându-l cu privirea pe Harry și îl zăresc lăsat pe vine, vorbind cu Orion, fiul mijlociu. Mă apropii de el, lăsându-mă la același nivel cu al fiului meu, înțelegând că vorbesc despre case și cum micului meu nepot îi e teamă că va pica la Slytherin. Aceeași teamă am avut-o atât eu, cât și Harry.

   — Orion, bunica ta este moștenitoarea lui Slytherin, bunicul tău a fost acolo și uite, sunt unii dintre cei mai curajoși oameni pe care i-am întâlnit.

   — Să nu îți fie teamă, dragule, îl mângâi pe obraz pe Orion, o să fie bine, nimeni nu te va judeca. Și, nu uita, nu toți care au fost în casa Slytherin sunt răi.

   Băiatul aprobă din cap și se ridică, îmbrățișându-și tatăl, apoi fuge la surioara lui, Samantha. Mă uit la Harry și pot spune că sunt o mamă împlinită, o bunică fericită și iubită de omul de care sunt îndrăgostită ca în prima zi.

   — Știi, îmi lipsesc zilele în care te urcai în tren ca să mă duci acasă, murmură Harry. Câteodată îmi doresc să dau timpul înapoi ca să mai trăiesc măcar o dată totul.

   — Chiar dacă ar trebui să îmi asculți minciunile din nou? întreb amuzată.

   — Păi, misterul se rotește în jurul tău, mami, nu invers. Unde ar mai fi fost toată curiozitatea mea despre tine și încercările de a afla adevărul? îmi face cu ochiul, sărutându-mă pe obraz. Însă, cu toate astea, mereu te voi iubi și te voi considera mama mea.

   — Iar tu mereu vei fi fiul meu, Harry, zâmbesc, luându-l în brațe. 

   Nimic nu s-a schimbat între noi, nimic, în ciuda revenirii lui James și Lily. Și, chiar dacă are treizeci și șase de ani, tot mai adoarme în brațele mele. Mai râdem pe chestia asta câteodată, însă nu aș vrea să înceteze să facă asta, e modul nostru de a petrece timpul împreună când apucăm. 

   La fel e și Cedric. Însurat cu Haku, copii adoptați, Auror, dar tot în brațele nașei își găsește liniștea, iar eu într-ale lui. Cred că unele lucruri nu se vor schimba niciodată.

   Mă despart de Harry la auzul fluierului și mă reped să mă asigur că toți copii sunt în tren. Între timp, o zăresc pe Cissy cu Draco, Astoria și Scorpius, apoi le fac cu mâna. Relația mea cu ei s-a apropiat, mai ales cu Draco ce acuma e tată și a învățat din greșelile ce le-a făcut. Desigur, nu pot spune că el și Harry se înțeleg de minune, dar reușesc să poarte o discuție civilizată fără certuri și aruncări de blesteme.

   Când mă asigur că totul e gata, îi iau în brațe pe cei ce nu vin cu noi la Hogwarts.

   — De Crăciun, la conac, s-a înțeles? îi întreb, iar ei încep să râdă.

   Ne urcăm rapid în vagoane, iar trenul începe să se miște. Am fluturi în stomac ca în prima zi, ce mama dracului... 

   Severus mă ia de talie, mergând către vagonul nostru ca întotdeauna. Alice și Frank, James și Lily, Marlene și Sirius, Igor și Yvonne și Remus ne urmează, râzând și glumind. Ne așezăm pe locurile noastre, încercând să stabilim cum vom face anul acesta cu postul de profesor de Apărare Contra Magiei Negre. Am găsit o cale să combatem, cumva, blestemul pus de Tom asupra lui și am cam găsit, să zicem așa.

   Am stabilit să nu prea un sigur profesor, ci mai mulți, să facem cu schimbul. De obicei, alegem câte doi pe an, uneori venind și Harry ca să predea alături de noi, ceea ce e un bonus, care să preia anumiți ani pentru o perioadă sau pentru întreg anul. Ne-am gândit ca acum să fiu eu una dintre opțiuni, iar cealaltă ori Severus, ori Remus, fiindcă ultima lor dată a fost cam acum multă vreme.

   În vorbăraia noastră, gândurile mele se orientează în altă parte. Cine ar fi crezut că o să ajung aici? În sfârșit fericită și împlinită? Că Tom o să dispară pentru totdeauna, că Devoratorii nu vor mai exista, că viața poate fi atât de frumoasă...

   Mereu am crezut că meritam tot ce mi se întâmplase, mereu am crezut că eu eram sortită unei vieți pline de amărăciune, fără pic de fericire în ea, când colo... uite-mă aici. Un zâmbet mi se întinde pe buze, privind la dealurile ce se înalță în fața mea. Ăsta e gustul fericirii.

   — E totul în regulă, Cate?

   Șoapta lui încă îmi trimite fiori pe șira spinării. Mă întorc către el și îl sărut pe obraz, apoi îmi împletesc degetele cu ale lui.

   — Da, totul e bine.

   Iar de această dată spun adevărul. Am trăit multă vreme în minciuni, în întuneric, iar acum... acum totul e așa cum trebuie să fie. Îmi las capul pe umărul lui, apoi Sev îmi înconjoară umerii cu brațul lui. Inimile noastre bat în tandem, fiecare pentru cealaltă. Îl iubesc până la infinit și dincolo de el, așa cum o face și Severus pentru mine.

   Poate că povestea noastră nu a fost dintotdeauna una frumoasă, însă a fost presărată cu iubire necondiționată. El este băiatul ce m-a iubit în tăcere, a suferit pentru mine, m-a protejat și n-a renunțat nici măcar pentru o secundă la mine.

   Iar eu? Eu sunt fata împiedicată, care a văzut cum lumea ei se prăbușește și cum se reconstruiește, care a pierdut totul într-o noapte blestemată și a câștigat într-alta. Eu sunt Catherine Samantha Snape și poate că povestea mea se sfârșește aici, însă nu e adevărat. Lumea Magică e plină de surprize, la fel și eu.

Sfârșit

O să... să scriu mai multe în capitolul cu mulțumiri, acum... acum vreau să plâng liniștită. Și, pentru ultima dată...

Nox!