Lumos!

   --- Mătușă Petunia, vezi că merg la mine în cameră, spun după ce mă ridic de la masă.

   Nu-mi aruncă nici o privire, nebăgându-mă în seamă. Nu spun că mă deranjează, din contră, îmi priește. Nu mai aștept vreun răspuns din partea ei și plec spre camera mea, adică fosta cameră a lui Dudley, urcând scările încet.

   Azi-dimineață am ajuns și deja îmi lipsește Hogwarts, să nu mai spun de Cath și de Sirius. Am sperat și sper în continuare la ziua în care o să vină și o să mă ia de aici, oricare dintre ei. Chiar dacă știu că am un naș, parcă tot aș vrea să stau mai mult cu Catherine. O cunosc de aproape patru ani, dar simt că aș cunoaște-o de o viață.

   Mi-a povestit că a fost alături de mama mea când m-am născut și că după moartea ei voia să mă crească, dar n-a reușit. Nu o acuz, mai mult o admir pentru tot ce a făcut pentru mine și părinții mei, dar totuși, mi-ar fi plăcut să stau cu ea mai mult. O iubesc enorm și vreau tot ce e mai bun pentru ea, dar înainte de toate aș vrea să fie fericită.

   Intru în cameră și închid ușa în urma mea. Mă arunc în pat, uitându-mă la tavan plictisit. Încă mă întreb cum ar fi o vară împreună cu profesoara vampir. Probabil interesantă, așa cum erau pe timpul tatei. 

   Îmi întorc capul spre poza cu ea, Sirius și părinții mei. Era fericită, extrem de fericită când trăiau ei și când era împreună cu nașul meu. Dar chiar și acolo, în poză, pare că ascunde multe lucruri. 

   Are secrete, unele mari și sunt conștient de asta, dar nu înțeleg de ce nu are destulă încredere în mine cât să-mi spună. Sau poate... pentru că îi este teamă de cum voi reacționa? Dacă da, probabil atunci când am aflat adevărul greșit în mare parte despre Peter i-a confirmat și mai mult îndoielile.

   Oftez și-mi pun ochelarii pe noptieră, închinzându-mi ochii. Am fost un prost atunci, la cum am reacționat și regret că am țipat. Când am văzut-o plângând... argh, este cel mai groaznic sentiment. Trebuie să învăț să-mi controlez mai bine emoțiile pentru că în ritmul ăsta s-ar putea să o pierd... să-mi pierd a doua mamă.

   Nu mai zic de episoadele când o găseam inconștientă pe hol. Cred că veninul baziliscului i-a afectat sănătatea mai mult decât aș fi crezut. Sper doar... să nu moară din cauza asta.

   Nu, n-are cum, doar e vampir, ultimul cu sânge-pur. Dar, mereu există o posibilitate. 

   Mă ridic și îmi aduc genunchii sub bărbie. Mi-e așa dor de ea! Cred că am să-i scriu prin unul dintre pergamentele dăruite de ea.

   Aprind veioza și încep să caut prin cufăr. N-am avut timp să despachetez, dar cred că o voi face mâine.

   Când găsesc obiectul cu pricina, aud zgomote la parter. Mă opresc câteva clipe și încep să ascult. Voci, ale mătușii și unchiului, dar... se mai aude una. 

   Cum curiozitatea nu mă lasă și cum îmi trec mii de întrebări prin cap, deschid încet ușa. O voce de femeie tânără sparge tăcerea sufrageriei, care îmi pare al naibii de cunoscută. Ies încet din cameră și mă îndrept cu pași mărunți până la marginea scării.

   Cobor una câte una. La un moment dat se face liniște, auzindu-se doar scârțâitul blănilor de sub picioarele mele. Mă opresc când zăresc chipul persoanei și rămân cu gura cascată, la propriu. Cum de poate fi aici? Și mai ales acum?

   Femeia îmbrăcată într-o pereche de blugi albaștrii, întocmai ca cerul și cu o bluză asemănătoare ochilor ei mă privește drăgăstos, zâmbindu-mi cald. Bate dintr-un picior, auzindu-se vârful tocului de la sandalele ei de culoare neagră. Dacă n-aș fi știut, aș fi zis că are undeva la douăzeci de ani!

   --- Cath? întreb încă șocat. Ce faci aici?

   --- Harry, dragule, ai face bine să-ți faci la loc bagajul dacă ți l-ai despachetat, spune ea cu o undă de mister în voce.

   --- De ce?

   --- Păi, vara asta vei sta la mine! Am primit confirmarea de la Dumbledore. Mă lasă să te iau, bine-înțeles doar dacă vrei, spune ea zâmbind larg.

   Să mă ciupească cineva! Chiar voi sta la ea?! E cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat până acum!

Oficial, Catherine Evans #3 este terminată. Voi publica mâine playlist-ul și duminică cast-ul de la volumul patru. Nu voi publica primul capitol decât după ce voi face rost de copertă.

Nox!