XIV. „ Îmi aparții!"

Lumos!

   Am zis cumva că sunt bună în a lua decizii pripite, proaste, tâmpite, handicapate și tot tacâmul? Probabil v-ați dat seama, dar acum e prea de tot! Nu spun că nu mă bucur să-l văd, ci de faptul că străbat șapte etaje ca să-l duc în siguranța camerei mele! Iau și eu niște decizii de te doare capul!...

   Cu piatra lănțișorului întoarsă și ținându-l pe Sirius de mână, am grijă să nu dăm peste cineva. Îmi bate inima atât de tare, nu doar de frică pentru că există posibilitatea să fim prinși. Contactul mâinilor noastre nu doar că îmi pulsul să accelereze, sentimente demult îngropate se reaprind, iar fluturii în stomac se trezesc la viață. Nu știu dacă am trăit la fel de intens când era lângă mine, dar acum este altfel.

   Mi-e greu să cred că mai poate simți ceva pentru mine după atâția ani, dar din partea mea, acea scânteie s-a reaprins de când a evadat, nu m-a lăsat să cad atunci în pădure, mi-a trimis inelul care devenise al meu sau acum. Mi-aș dori să nu mai fie pe fugă, iar eu să mă revanșez cum pot. De-ar fi totul simplu, dar atunci n-ar mai fi la fel de frumos. Drumurile lungi, cu greutăți, duc la cele mai uimitoare destinații.

   Poate ce se întâmplă acum este greu, dar când totul se va termina va fi bine. Poate voi avea un final fericit, așa cum mi l-am dorit sau poate chiar mai minunat. Speranța moare ultima, cum se spune, dar cum știu că soarta nu va face ceva de mă va răni din nou? Prefer să nu mă gândesc la asta.

   --- Cath, fii atentă până nu dai cu capul de ceva. La cât de împiedicată te știu, nu m-aș mira, îl aud pe Sirius șoptindu-mi aproape de ureche, lucru care îmi trimite câțiva fiori pe șira spinării.

   --- Sunt atentă! mă răstesc la el în șoaptă.

   --- Spune cea care a dat de cel puțin cinci ori într-o zi cu capul de tavan, șoptește încercând să nu râdă.

   --- Nu e vina mea că patul era atât de aproape de tavan! Bine, eu am vrut să dorm deasupra, dar asta e partea a doua!

   Chicotește pe înfundate, iar eu zâmbesc puțin. În situațiile serioase, mereu știe să mă facă să mă simt bine. Numai că zâmbetele astea nu durează prea mult. Panică, asta se citește pe fața mea când se aud pașii grăbiți pe acest hol îngust ai Minervei.

   Îi fac semn lui Sirius să tacă din gură și îl trag mai aproape de perete. Mă lipesc cu spatele de el, el fiind în fața mea. Îl strâng de mână și mă rog ca Minerva să plece la fel de repede cum a și apărut. Dar când a ținut soarta cu mine? Vă spun eu: NICIODATĂ!

   Se oprește la câțiva pași în fața noastră. Sirius se apropie mai mult de mine, pieptul lui fiind lipit de al meu, iar respirația lui o simt deasupra buzelor mele. Înghit în sec și uit să respir. Îmi ridic privirea, întâlnindu-i-o pe a lui. Dacă n-ar fi fost Minerva acum, cred că aș fi pierdut controlul când tot ce zăresc în ochii lui gri sunt iubirea pe care mi-o poartă și dorință... o dorință arzătoarea.

   „ Minerva pleacă... să nu ne vezi, te rog, te rog din tot sufletul meu..."

   Mă strânge mai tare de mână și își apropie fața mai mult de a mea. Inima mea bate ca nebuna. Are de gând să mă sărute? Vreau să-i simt buzele, care, după părerea mea sunt atât de apetisante. Ne privim și ne ținem respirația ca să nu fim auziți.

   Simt cum retrăiesc momente de când ne întâlneam pe ascuns, de frică să nu afle James. Nu vreau ca asta să se termine.

   Îi simt pulsul, care din câte se pare, este în tandem cu al meu. Mereu mi-am dorit ca inimile noastre să bată ca una, iar dorința mea s-a adeverit într-un final.

   Se aude un oftat, apoi niște pași care se îndepărtează. Răsuflu ușurată și pun distanță între mine și frumosul evadat, apoi îl trag după mine pe scări. Aici știu sigur că nu vom mai da peste cineva sau că nu vom fi deranjați. Mereu încui ușa cu vrăji.

   Când ajungem în fața ușii, întorc la loc piatra și o deschid. Îl las pe Sirius să intre primul, apoi eu și încui ușa cu cele mai puternice farmece, apoi unele ca să nu ne audă nimeni. N-am chef să vina Snape peste noi sau mai rău, Harry.

   --- Fă-te comod, zic răgușită. Cred că ești flămând, la cât de mult ai hoinărit.

   --- Flămând e puțin spus. N-am mâncat de vreo câteva zile, șoptește el, sprijinindu-se de marginea biroului meu.

   Înghit în sec și îmi simt obrajii arzând. Cred că mi-au trecut prin cap niște imagini fierbinți cu noi, de acum câțiva ani. Bun, hormonilor, potoliți-vă! Merek are dreptate, chiar mă port ca o adolescentă!

   Noroc că am adus mâncare din bucătărie, nici nu știu ce mi-a dat prin cap când am mers jos, dar nu regret. 

   --- Mai bine n-ai pleca cu stomacul gol de aici. Nu știu când vei apuca să-ți cauți de mâncare, de aceea vreau să fiu sigură că vei fi bine o perioadă. 

   Mă privește intens, nu schițează nicio emoție. Clipesc des și îmi încrucișez brațele la piept, gândindu-mă cum dracu ies din situația asta jenantă. Îmi mușc buza de jos, apoi spun fermă:

   --- Și cred că ar fi bine și dacă te-ai spăla. Baia e drept în față, iar cât timp ești acolo îți pregătesc masa.

   Mă măsoară din cap până-n picioare, apoi pleacă și închide ușa în urma lui. Aud apa pornită, iar gândul să-l acompaniez nu-mi dă pace. Calmează-ți hormonii, Catherine!

   Iau o bucată de pui în gură și o mestec nervoasă, dar nu prea. Nici eu nu știu ce am, dar avalanșa de emoții din înăuntrul meu este atât de mare încât nici nu-mi dau seama ce mai trăiesc. Numai la el îmi e gândul, oricând și oriunde pentru că sunt îndrăgostită până peste cap, dar undeva acolo, în sufletul meu, tot mai am îndoiala că el nu mai simte nimic. Această nesiguranță probabil este normală, dar nu și când te mai cere o dată.

   --- Ai atât de multe gânduri încât ți se aud din baie. Fii calmă.

   Îmi dau ochii peste cap. La fel de sarcastic cum îl știam. Toată lumea îl știe pe Sirius Black ca unul dintre cei mai mari problematici, dar eu i-am cunoscut și partea serioasă, împreună cu cea ironică și umorul negru.

   --- Sunt calmă, doar că mă gândesc la o modalitate cum să te scot de a-... -ici...

   Când mă întorc să-l privesc în ochi, rămân fără glas și blocată efectiv. Roșesc extrem de tare și revin la mâncarea din fața mea. De ce am reacționat așa și de ce simt că temperatura din cameră? Un Sirius fără cămașă vă spune ceva? Habar n-am ce a făcut în anii ăștia de acum arată mult mai bine decât atunci când a fost arestat, dar nu regret ce am văzut.

   Mi se pune un nod în gât și încerc să-mi controlez respirația, care este mai rapidă decât un smici de aur.

   Simt două mâini pe talia mea, care mă trag spre pieptul lui. Mă zbat puțin și mă îndepărtez. Nu știu de ce sunt atât de proastă de plec, chiar nu știu!

   Dar nu scap cu una, cu două, pentru că mă prinde de încheietură și mă întoarce cu fața spre el. Pe chipul lui nu e prezentă nicio emoție, absolut niciuna! Panica este prezentă în sufletul meu.

   --- De ce fugi? Nu te știam atât de fricoasă, spune pe tonul răgușit care trimite fiori în tot corpul.

   --- Nici nu sunt, doar mă protejez.

   --- De mine? spune zâmbind în colțul gurii.

   --- Da, îmi protejez sufletul, pentru că știu că m-ai uitat. Decât să sufăr, mai bine sunt precaută.

   Pălește la auzul explicației mele. În ochii lui pot citi atât dezamăgire, cât și... furie? Oh, nu. Eu și gura mea proastă și mare!

   Îi simt o mână pe gât, apoi începe să mă strângă puțin. Îmi măresc ochii de frică și încep să mă dau câțiva pași în spate, cu el după mine.

   Spatele meu face contact cu peretele și îl privesc speriată. Dacă m-am înșelat în privința lui și nu mai este omul de care m-am îndrăgostit? Nu vreau să mi se demonstreze asta aici și acum, să fiu sinceră.

   Își pune un picior între genunchii mei, probabil să se asigure că n-am să fug mâncând pământul. Acum vreau să fac asta mai mult decât orice! Să fiu omorâtă de cel care mă iubește... un clișeu mult prea mare pentru ego-ul meu!

   Îmi dă capul mai pe spate și îmi desface mica fundă care acoperă decolteul destul de adânc al rochiei. Dă la o parte bucata de material și începe să mă sărute deasupra sânilor. Tot ce era în capul meu se spulberă, lăsându-mi mintea goală. Cea mai dulce tortură, asta e. Își duce buzele pe pielea sensibilă a gâtului meu, mușcând și lingând din când în când.

   Uit de toate, absolut de toate și mă arunc în această plăcere păcătoasă. Vreau ca noaptea asta să fie mai lungă, să mă pot bucura de el.

   Îmi prinde bărbia, trăgându-mi capul mai în jos și îi întâlnesc privirea, una... flămândă.

   --- Să te uit? Catherine, sunt absolut, cu siguranță, pozitiv, dincolo de orice îndoială, îndrăgostit de tine! exclamă furios. Și îți voi demonstra.

   Se apropie mai mult de mine și se năpustește asupra gurii mele. Timpul se oprește în loc, iar eu las orice gând negativ în urmă. Îi iau fața în mâini și îi răspund, deschizându-mi ușor buzele. 

   Îmi mângâie coapsele, apoi mă ridică în brațe, eu încolăcindu-mi picioarele în jurul taliei lui. Totul explodează înăuntrul meu, emoțiile acumulate, cât și senzația de acum, când limba lui explorează fiecare colțișor al gurii mele.

   Mă lipește mai tare de perete, și încep să-mi plimb mâinile prin părul lui, apoi pe gât, trăgându-l mai aproape de mine. Nu vreau să mai existe vreun centimetru care să ne despartă, acum când ne-am regăsit.

   Ne despărțim pentru o gură de aer. Respir sacadat și pot pune pariu că sunt mai roșie decât rochia mea. Simt pământul sub picioare din nou, apoi își lipește fruntea de a mea, mâinile lui fiind pe talia mea, strângându-mă și nevrând să-mi mai dea drumul.

   --- Nu vreau să te mai îndoiești vreodată de sentimentele mele pentru tine, șoptește respirând greoi. Te-aș face a mea acum, tare mi-ar plăcea să te aud cum îmi strigi numele. Îmi aparții!

   Oh, Merlin. Acum în stomac nu mai am fluturi, ci albine care își fac de cap și care mă fac să tremur de plăcere, mai ales când îl văd atât de posesiv.

   --- Te iubesc, Sirius...

   Zâmbește larg și mă sărută scurt, apoi mă îmbrățișează. Da, îl iubesc enorm de mult și îl vreau aproape, fără ca Ministerul să fie pe urmele lui.

   Zâmbetul îmi dispare când privesc pe fereastră. Primele raze ale soarelui își fac simțite prezența, la fel și nenumăratele mele griji. Nu mai poate rămâne, iar gândul că ar putea fi prins...

   --- Hei, gândești prea mult, mă scoate din transă frumosul de lângă mine.

   --- Dar, nu pot! Dacă vei fi prins...

   --- N-au făcut-o până acum și nici n-o s-o facă. Sunt Sirius Black, până la urmă, cel mai arătos și un vrăjitor puternic!

   --- Da, și unul foarte modest! mormăi eu, mergând spre dulap, nu înainte să-i dau o palmă peste ceafă.

   Chicotește slab și împachetează din mâncare. Eu încep să scot din lucruri și mă enervez că nu găsesc ce vreau!

   --- Din câte se pare, ai rămas la fel de dezordonată, murmură el.

   Mă întorc ofensată și văd că se abține să nu râdă. Apăi, te-ai făcut al dracu de nerecunoscător!

   --- Eu? Dezordonată? Să știi că ți-am făcut curat în dulap aproape de fiecare dată!

   Începe să râdă ca un maniac, iar eu îmi scutur capul în semn de dezaprobare. Of, ce mă fac cu el?

   Răsuflu ușurată când găsesc mătura pe care o căutam, apoi scot o piatră de la lănțișor și o pun separat. Îi dau mătura lui Sirius și merg să deschid geamul, pe care iese în zbor. Îi pun în jurul gâtul lanțul cu piatra, apoi le întorc și pe a mea și pe a lui.

   --- Ai grijă de tine, îi spun cu vocea tremurândă.

   Îmi sărută mâna stângă, unde este inelul de la el. Zâmbește dulce și oftează, mângâindu-mi degetele.

   --- Voi avea, dar am nevoie de puțin noroc.

   Mă încrunt puțin. Rânjește și în secunda doi îmi prinde buzele cu ale lui. Îi răspund râzând slab. Cât pot să-l iubesc pe idiotul ăsta!

   Se desparte de mine, apoi pleacă zburând. Inima bate la fel de nebună ca în prima zi, ca la primul sărut, ca la prima noastră dată.


   Toată ziua am avut acest zâmbet tâmp și mi-a mers bine și la ore. Sirius a devenit talismanul meu norocos, iar prezența lui m-a făcut să mă simt mai bine. 

   --- Nașă, ești bine?

   Vocea lui Cedric mă readuce la realitate. Îi zâmbesc dulce și încep să-mi strâng cărțile și materialele. Băiatul este în anul cinci acum, iar majoritatea din clasa lui a ales cursul meu. Mai nou, pentru a devenii Auror îți trebuie cunoștințe despre metode de vindecare și pentru recunoașterea plantelor și poțiunilor otrăvitoare.

    --- Mhm, sunt bine, scumpule. Deci, te-ai gândit la cariera pe care vrei s-o urmezi? N-am mai discutat despre asta de mult timp, dar ultima dată mi-ai spus că vrei să fii jucător profesionist de Quiddich.

    --- M-am răzgândit, spune venind lângă mine. Vreau să devin Auror, unul dintre cei mai buni.

   Zâmbesc larg și îi mângâi obrazul iubitor. Știu că vrea să mă facă mândră de el, dar sunt deja.

   --- Fi sigur că vei fi! Știi că nu trebuie să faci toate astea ca să mă impresionezi, nu?

   --- Știu, spune oftând. Dar simt că, nu știu, nu te-am făcut mândră. Ești foarte importantă pentru mine, Cath și doar dacă mă gândesc că există posibilitatea să te dezamăgesc mă...

   --- Prostuțule, îl întrerup, lovindu-l ușor peste cap. Sunt foarte mândră de tine și mă bucur enorm să te am lângă mine când simt că totul o ia razna sau când cerul îmi cade în cap. Te iubesc mult, Ced, la fel ca pe propriul copil.

   --- Și Harry?

   --- Cedric, doar nu ești gelos, nu? 

   --- Nu sunt, doar că am senzația că îți pasă mai mult de el decât de mine, murmură cu ochii în pământ.

   Îi ridic capul și îl privesc intens. Nu vreau să creadă că fac diferențe între ei pentru că nu este adevărat. Îi iubesc la fel de mult.

   --- Te iubesc mult, la fel și pe Harry, Ginny, Neville și restul. Harry e nepotul meu, iar tu știi asta. Ești finul meu, pe care îl consider fiu. Știi totul despre mine, absolut tot, pe când el nu. Am încredere în tine Ced, doar că mi-e teamă. Mi-e teamă să nu vă pierd ca pe Lyra.

   Lacrimi îmi vin în ochi. Este cel mai dureros lucru, când știi că nu mai ai lângă tine acele persoane care îți luminează zilele și sufletul, care te iau din întuneric și se asigură că nu te mai întorci acolo.

   Vede disconfortul din ochii mei și mă ia în brațe. Mereu când nu mă simt bine, asta mă ajută. Mă ajută să știu că pot conta pe el mereu și că nu mă judecă după faptele pe care le-am făcut sau după semnele de pe corp.

   Când se îndepărtează, îmi ia mâinile într-ale lui. Se încruntă puțin, apoi se uită la cea stângă. Își mărește ochii, apoi rânjește.

   --- Să înțeleg că ești luată acum, nu? întreabă într-o manieră care mă face să roșesc.

   --- Cum ți-ai dat seama? Am atâtea inele că e greu să deosebești ceva nou de vechi!

   --- Păi, recunosc însemnul familiei Black, explică el dându-și ochii peste cap.

   --- Mda, scuze că am uitat. Aseară a fost aici, știi? L-am cam ajutat să...

   --- Ce?! L-ai ajutat?! Nașă, puteai fi prinsă și considerată complice! 

   --- Am fost atenți, stai calm, am folosit piatra mamei, îl liniștesc zâmbindu-i dulce.

   --- Bine, acum, când va fi nunta și voi avea veri?

   Roșesc mai mult și îl plesnesc peste ceafă. Începe să râdă, mândru de isprava lui. Acum seamănă cu taică-su mai mult decât îmi doream, sincer!

   Dar cum nu pot sta supărată mult timp, îl acompaniez. De ar fi fiecare zi așa, fără griji sau vești proaste, dar ce putem face? Viața nu e numai lapte și miere, dar putem spera la mai bine mereu. Va veni și acea perioadă liniștită, fără incidente cât de curând, doar trebuie să avem răbdare, cu speranță în suflet.

   După ora asta, decid să merg în cancelarie. Moony e acolo și vreau să vorbesc cu el, nu doar legat de luna plină, ci și de anumite neliniști pe care le am. De câteva zile mă simt urmărită, dar n-am observat nimic ciudat. Poate devin paranoică? Yuck, nu vreau să fiu ca Sybill!

   La cât de împiedicată sunt, nu văd când dau peste cineva. Ar trebui să mă potolesc o dată! Sau măcar să nu mai gândesc cât timp merg! 

   --- Serios, Evans, uită-te pe unde mergi! spune acea persoană, cam nervoasă ce-i drept.

   --- Snape, dacă mă vezi așa aeriană, ocolește-mă! Cu tine nu se poate, pe bune!

   Îi arunc o privire ucigașă, apoi trec pe lângă el. Vai, Doamne, speram să nu-l găsesc în toane proaste, dar cam greu.

   Dar, nu mă îndepărtez bine de el că îmi prinde încheietura stângă. Îmi încleștez maxilarul și mă zbat, dar îmi prinde și cealaltă mână. Îmi întoarce palma spre el, parcă vrând să găsească ceva inexistent. Se încruntă puțin, ridicând o sprânceană apoi. Oh, nu, nu-mi spune că știe!

   Scoate de pe deget inelul pe care îl port de câteva zile și îl analizează atent. Sunt moartă de-a-binelea!

   --- Interesant... Un inel cu blazonul familiei Black, spune uitându-se la mine acum.

   Fix de ce ți-e frică, de aia nu scapi! Îl strânge în pumn, apoi de mână, care începe să mă doară mai tare. 

   --- Tu l-ai băgat pe criminalul ăla în castel, nu?

Bă, efectiv mor. Scena sărutului a luat atât de mult, încât tot am impresia că n-a ieșit ce trebuie. Îmi pare super rău că nu e cum trebuie. V-am lăsat în capitolul trecut într-un suspans, acum iar, sunt malefică =))))))))))

Tocmai acum am realizat că mai am puține capitole și termin și volumul ăsta. Nu știu câte mai exact, dar cinci mai mult ca sigur, probabil șapte sau opt. Oricum, sper că v-a plăcut mirobolantul meu capitol nereușit. După-amiază faină =)

Nox!



Bạn đang đọc truyện trên: AzTruyen.Top