Lumos!

   --- Merek! Rayn! Catherine încearcă să-l otrăvească pe Harry! urlă bruneta, m-aș mira dacă n-ar auzi-o băiatul din Londra, pe bune acum!

   Kayla și Kaytelin probabil sunt încă șocate sau vor doar să mă tachineze. De ce? Pentru că mi-am pus un șorț, mi-am luat ustensilele și am început să gătesc. Încerc să fac un tort pentru ziua lui Harry care este mâine, dar la noapte, înainte să plec spre Azkaban cu Alton, îi fac o vizită.

   Mi-am zis că ar fi frumos să-i urez numai de bine personal. Hermione, Ron și Hagrid îi vor trimite pachetele și scrisorile prin poșta via bufnița. Este mult mai comod pe timp de noapte, doar dacă este atent cu tâmpiții lui de unchi. Nu i-am suportat din prima clipă și n-am de gând s-o fac prea curând.

   Îmi pun coatele pe blatul bucătăriei, iar bărbia în palmă, așteptând să vină băieții. Le urăsc pe fete când fac asta. Nu pot să fac și eu ceva frumos pentru nepotul meu?

   Rayn și Merek apar neînțelegând situația, urmați îndeaproape de Alton și Yvonne. Fix ceea ce-mi trebuia, să mai facă și ăștia mișto de mine! Am un noroc azi...

   --- Ce se întâmplă?! întreabă Merek uitându-se în jur.

   --- Cine face ce? Și ce miroase atât de bine?! spune încântat Rayn.

   --- Haha, Cath încearcă să gătească! le spune roșcata cu un rânjet pe față.

   Băieții mă privesc cu ochii mari, ca apoi să izbucnească în râs. Mulțumesc, băieți, apreciez complimentele voastre...

   Yvonne, care pare să nu înțeleagă prea mare lucru, mă întreabă cu o sprânceană ridicată:

   --- Ăm, de ce râd în halul ăsta?

   --- Blondo, lasă-mă să-ți explic, zice Alton punându-și brațul pe după umerii ei, noi o tachinăm pe morocănoasa de acolo, și arată cu degetul spre mine, pentru că nu o prea vedem în bucătărie, iar imaginea este una extrem de amuzantă, mai ales când se enervează!

   --- Tu nu gătești? mă întreabă ea imediat.

   --- Știu să gătesc. Găteam zilnic când mă ascundeam în conacul din Pădurea Fiarelor și când eram Devoratoare, îi răspund sincer.

   --- Stai... ai zis conac? Și Pădurea Fiarelor? Cea mai înspăimântătoare zonă de munte? mă întreabă Alton cu frică în ochi.

   --- Da, dar este pentru acoperire. Ministerul nu știe de existența conacului acolo și nici dacă ar știi n-ar putea veni acolo. Întreaga pădure este protejată de o barieră magică care doar mie îmi permite să trec de ea. Cât despre fiare, nu le-aș spune așa. Sunt toate tipurile de creaturi magice pe care le-am crescut, le explic după ce verific blatul de tort.

   --- Acolo ai de gând să-l ascunzi pe Sirius? mă întreabă bruneta.

   --- Da. Nici Fudge n-ar avea curajul să se aventureze pe acolo. Va fi protejat de animale și de farmecele mele. Este singura soluție, le răspund cu un zâmbet slab.

   --- Wow, mă așteptam să fii bogată, dar nici așa! afirmă tritonul.

   --- Cei drept, fiind prințesă moștenitoare și viitoare regină, am nevoie de resurse, nu? Nu-mi place să cheltui pe chestii care nu-mi vor trebui. 

   --- Cum ar fi întreaga bibliotecă cu romane de dragoste? mă tachinează Kayla cu un zâmbet știutor.

   Roșesc puțin. Am uitat de alea... La naiba!

   --- Sunt ale mamei, nu-i vina mea dacă avea plăcerea să citească genul ăsta de cărți! mă justific întorcându-mi spatele la ei.

   Chiar dacă nu-i pot vedea, le simt rânjetele largi și privirile amuzate.

   --- Serios? Dacă erau ale ei, de ce te-am văzut ieri cu una din ele în mână? întreabă Kayt râzând.

   --- N-aveam ce face.

   --- Păi, te-ar deranja dacă aș citi și eu? întreabă Kayla acompaniind-o pe soru-sa.

   --- Să nu te prind!

   --- La cum reacționezi, zici că ar avea scene de erotism în ele.

   --- YVONNE, TACI PENTRU NUMELE LUI MERLIN! țip, le fel de roșie în obraji ca o sfeclă.

   Cei șase râd de reacția mea și-mi unesc buzele într-o linie fină. Cum de m-am pricopsit cu ei?!

   Supărată, mă întorc înapoi la tortul meu. Blatul a ieșit perfect! Acum, mai trebuie să pun crema și glazura, apoi la frigider și gata!

   Tai blatul în trei părți, cât pot eu de egale, apoi pe prima treime întind crema de ciocolată. Habar n-am dacă nepotul meu are o aromă favorită, așa că apelez la clasic.

   După ce termin și cu celelalte părți, întind glazura, tot de ciocolată, iar la final scriu „La mulți ani, Harry!" și-l bag la rece. Nu m-oi pricepe eu la dulciuri mai sofisticate, dar tot reușesc să fac un tort! Acum, mai trebuie să aștept până la miezul nopții și să intru în camera lui ca un hoț. Simplă treaba, ce pot spune!

   --- Știi, Harry e norocos să aibă o mamă ca tine, îmi spune Merek drăgăstos.

   --- Fără glumă, dar ești extraordinară! Și ca mamă, și ca femeie! confirmă Rayn.

   --- Mulțumesc, băieți, dar nu cred că este adevărat. Îl consider pe Harry fiul meu, dar nu știu sentimentele lui față de mine. Am acceptat rolul de mamă a lui doar pentru Lily, dar nu știu dacă este reciproc. 

   --- Gândești prea mult, soro. Harry te iubește ca pe mama lui, o simt. Poate ar fi bine dacă ai da la o parte sentimentele de vinovăție și să...

   --- Nu, o întrerup pe Kayla. Sunt vinovată pentru extrem de multe lucruri, printre care moartea prietenilor mei și arestarea fostului viitor soț. N-am să-i povestesc despre ce am făcut și să nu vă aud comentariile! Alton, la unu și jumătate să fii pe Aleea Privet, numărul patru. Ne-am înțeles?

   Acesta aprobă din cap, iar eu ies din cameră. Dacă ei cred că voi trece peste tot ce s-a întâmplat, ce am făcut și ce mi-au făcut, este părerea lor. Eu nu uit atât de ușor, iar de iertat... nu mă pot ierta. Sunt un monstru și o criminală. Dacă ar fi fost după mine, m-aș fi închis singură în Azkaban, dar după îmi amintesc de jurământ și renunț la idee. Acum tot ce contează este să ajung la Harry înainte să-mi pun planul în aplicare.

*******

   Următoarele ore le-am dedicat finalizării PoliPoțiunii și cititului. Are dreptate Yvonne, dar n-am de gând să admit în fața ei. Când vreau, pot fi perversă, dar prefer să controlez partea aia. Ce? Sunt vampir până la urmă, nu?

   Se apropie de miezul nopții, iar eu mă pregătesc să plec. Mi-am tras o pereche veche de blugi negri și o bluză. Prefer asta decât veșnicele mele rochii.

   Cobor și iau tortul, apoi mă Aparetez în grădina din spate a casei. Dintr-o cameră de la etaj, pot observa câteva dâre de lumină, nu foarte puternice. Care ar fi șansele ca el să fie treaz și să învețe? La cum îl știu, probabil mari! 

   Mă cațăr pe perete până ajung în dreptul ferestrei lui și mă uit înăuntru. Sub un cearceaf, conturul unui băiat și a unei baghete se disting în întunericul luminat de o rază de lumină. Presupun că are și o carte pe undeva pe acolo.

   Ocolesc și mă plimb pe perete până ajung în dreptul camerei lui Dudley. Crap puțin geamul și pufăi niște poțiune de somn din sticla pe care o aveam la brâu. 

   Apoi merg la fereastra celor doi idioți și fac același lucru, doar că le administrez o doză mai mare. N-am chef să vină în miez de noapte cât timp mănânc tort cu Harry.

   Mă asigur că și-a făcut efectul și deschid geamul cât să intru. Le deschid ușa cu zgomot și o trântesc. Noroc că nu mai pot auzi nimic că altfel ar fi trebuit să le șterg memoria și da...

   Intru încet în camera băiatului și închid ușa în urma mea. Încăperea este cufundată în întuneric, poate fiindcă avea impresia că e unchiul lui. Mă îndrept spre patul lui și îi pun o mână pe umăr și-l întorc cu fața spre mine. Aprind veioza și îl privesc zâmbind.

   --- Hei, Harry. La mulți ani, scumpule! îi zic, râzând de reacția lui.

   --- Catherine?! Ce faci aici? Și cum ai intrat? Și de ce vorbim tare când unchiul Vernon este fix lângă noi? întreabă șocat și speriat.

   Mă așez pe marginea patului și îi pun o palmă pe obraz, mângâindu-l drăgăstos.

   --- Nu-ți face griji. I-am adormit cu o poțiune de somn. N-au cum să ne audă și nu o să se trezească prea curând. 

   Acesta îmi sare în brațe și mă strânge. Îi răspund la îmbrățișare și îl mângâi pe spate. Mă îndepărtez de el și îi zic râzând:

   --- Anul ăsta nu știam ce să-ți iau, așa că ți-am făcut un tort. Știu că nu e prea bine să mănânci dulciuri noaptea, dar cred că mai sunt excepții, nu?

   --- Este deja... perfect! Îți mulțumesc că ai venit, dar nu erai nevoită, spune el punându-și ochelarii.

   --- Ți-am promis că voi face tot posibilul să-ți fiu alături în orice situație. Și trebuia să-ți întorc favoarea de ziua mea, nu?

   Fix înainte de plecarea spre New York a fost ziua mea. Mi-au trimis la cadouri de m-am săturat. Majoritatea erau cărți, dar tot nu înțeleg de ce primesc atâtea an de an. Oi fi eu mai cu nasul în carte, dar tot femeie sunt.

   --- Acum, vrei o felie de tort sau nu?

   Băiatul râde de expresia mea și îi ofer o felie. Cum l-am tăiat? Ăștia au o bucătărie, duh! 

   Începem să povestim despre partea de vacanță care a trecut. Harry îmi spune de încercarea lui Ron de a-l suna pe telefon, de nopțile pe care și le petrece învățând și de cum i-au închis tâmpiții de lângă el cufărul, mătura și restul obiectelor lui. Jur că într-o zi am să-i spânzur de un copac din Pădurea Interzisă.

   Eu îi spun de vizita la New York, despre nuntă și despre prietenii mei vampiri, de Alton și Yvonne.

   --- Crede-mă, vor să te întâlnească cât de curând!

   --- Și eu aș vrea. Din câte înțeleg, sunt oameni de treabă și înțelegători. Cath, când o să fii capabilă să mă iei de aici? mă întrebă privindu-mă în ochi.

   Rămân așa ceva timp. Ce pot să-i spun? Că nu pot din cauza unei tâmpite de profeție și că ar fi în pericol cu mine? Trebuie să găsesc un răspuns cât mai repede.

   --- Aș vrea să pot, dar ordinele lui Dumbledore în privința asta sunt stricte. Voiam să te adopt încă de când te-am scos de acolo, dar având în vedere că tu îi ai în viață pe unchiul și mătușa ta, a considerat că e mai bine așa.

   Uneori mă întreb cât voi mai minți. Când îi voi spune întreg adevărul despre părinții lui și despre mine? Lucius are dreptate, sunt o lașă. O lașă care vrea să-i vadă pe cei din jur fericiți, cu toate că știu că minciuna nu are viață lungă. Trecutul n-ar trebui să-mi dicteze viitorul, dar eu sunt pe invers și se întâmplă fix cum nu vreau.

   După asta, am mai povestit, ca apoi seara noastră să se încheie cu venirea unor bufnițe în jurul orei unu. Ron, Hermione și Hagrid i-au trimis cadouri și scrisori, eu rămânând să le citesc cu el. Mă bucur pentru faptul că Harry nu este singur și că are prieteni cărora le pasă de el.

   Îl pun la somn și îi sărut creștetul, apoi ies pe fereastră și mă îndrept spre capătul străzii. Mă uit după tritonul ăla imbecil. Îmi înfășor mantia în jurul meu și aștept.

   Aștept. Aștept. Și iar aștept. Uneori vreau să-l spânzur pentru faptul că este atât de iresponsabil! Tresar când simt o mână pe umăr și mă întorc speriată. Îi trag o palmă peste ceafă, iar acesta icnește. Îmi încrucișez brațele la piept cât timp el își freacă locul unde l-am pălmuit.

   --- Asta pentru ce a fost?! mă întreabă iritat.

   --- Întârziatule! Ți-am spus să fii aici la unu jumătate, nu la două! Acum, haide! Avem treabă.

   Și cu asta, ne Aparetăm până la malul de unde începe oceanul. Alton își transformă picioarele în coadă, iar eu sar direct în apă.

   Încep să înnot împotriva torenților puternici, apoi îmi folosesc viteza de vampir până la insulă și-l aștept pe Al. Când îi zăresc coada, ies din apă și îl ajut și pe el. Aștept să-i revină picioarele și ne furișăm până la poartă.

   Acolo scot de la brâu sticlele cu PoliPoțiune și îi întind una lui Alton. Dau din cap și o dă pe gât. Se strâmbă în ultimul hal, iar eu mă abțin să nu râd.

   Îi urmez exemplul și o beau până la fund. Mimez un „Yuck", lucru care-l face pe triton să chicotească. Îi arunc o privire care face cât o mie de cuvinte... și înjurături.

   Acesta se oprește și văd cum chipul i se schimbă. Acum are imaginea unui Auror mai în vârstă, la fel ca mine. O acoperire mai bună nici că puteam găsi.

   Îl trag de mânecă înăuntru și mergem pe coridoare încercând să găsim celula lui Sirius. 

   --- Nu te gândi la dementori, bine? îi șoptesc iar el aprobă din cap.

   Încerc să-mi păstrez calmul cât de mult pot. 

   Mă gândesc la ce mi-a povestit Hagrid când a fost anul trecut aici. Spunea că celula lui era fix lângă a lui Sirius. Bun, deci trebuie să fie în capătul holului.

   Mai mergem puțin, apoi îl opresc. Trebuie să rămână unul dintre noi de șase în cazul în care vin adevărații Aurori. Îi transmit telepatic intenția mea și este de acord.

   Plec de lângă el și ajung în fața celulei lui. Încă nu-mi vine să cred că am să-l văd, a trecut atât de mult timp.

   Murmur un „Lumos" și-mi plimb bagheta printre gratii. Un pat, lanțuri, pereții sunt crăpați, dar... camera este goală! 

   Privesc șocată prin jur, până când îmi atrage atenția o pagină de ziar... pare a fi din Profet. 

   --- Accio! șoptesc iar bucata de hârtie îmi vine în mâini.

   Poza care trona pe prima pagină nu mai este, dar a rămas titlul: 

UN ANGAJAT DE LA MINSTERUL AFACERILOR MAGICE A CÂȘTIGAT MARELE PREMIU

   Simt cum rămân fără aer. De ce ar avea nevoie de poza familiei Weasley?

   Mai în jos, era un mesaj scris de mână, care mai mult ca sigur este al lui. Îl citesc și rămân gură căscată.

   „ Plec să răzbun familia Potter. Pe James, cel mai bun prieten al meu, pe Lily, cea mai bună prietenă și pe Harry, finul meu. Am să-mi răzbun și femeia vieții mele, cea care a fost luată de lângă mine, pe Catherine Rovergrood.

S.B."

   Împachetez repede hârtia și fug spre Alton. Acesta mă privește curios, dar nu apucă să zică nimic, deoarece îl prind de mână și fugim pe coridoare.

   Ajunși afară, efectul poțiunii dispare. Îi zic că trebuie să plecăm și mă arunc în ocean, înotând cât de repede pot.

   Când dau de mal, sar ca arsă și mă târăsc până mai sus și mă întind pe spate, respirând sacadat.

   Alton ajunge și el și se așează lângă mine, ca apoi să mă întrebe furios:

   --- CE DRACU A FOST ASTA?! Parcă trebuia să-l eliberăm, nu să dăm bir cu fugiții!

   --- A intervenit ceva, Al, uite...

   Îi întind bucata de ziar și mă ridic, el făcând ca mine. După ce termină, se uită la mine cu ochii mari. Zâmbesc cu lacrimi șiroindu-mi pe obraz.

   --- A evadat... Sirius a scăpat fără intervenția noastră...

Așa cum v-am promis, un capitol mai interesant. Așa cum i-am promis lui Vovo, a venit capitolu =))) Credeți că o să-și de-a seama Cath că Peter este în castel? Mă refer înainte de episodul din Coliba Urlătoare. Și credeți că vampirița noastră gătește bine? =)))))

Vă las pe seara asta, bucurați-vă de capitol.

Nox!