Lumos!

   În zilele ce urmară numai la asta îmi stătea gândul. Cred că ceea ce voi face va fi complet nebunesc, dar nu am altă soluție. Nu vreau ca elevii mei să copieze din manuale și să fie incompetenți din punct de vedere al apărării și să nu știe cum să se dueleze. 

   Se apropie sfârșitul de săptămână, iar vinerea am cu casa Slytherin și o oră cu cei de Hufflepuff. Nu-mi place să fac diferențe între ei, dar situația actuală nu-mi permite altceva. Cei din casa lui Severus nu mă suportă niciunul, dar la note și puncte unde trebuie sunt corectă.

   Am oră cu cei din anul patru cu cei de casa lui Cedric, inclusiv cu el. I-am cerut lui Dumbledore să-mi pună toate orele separat, câte două pe săptămână. Din păcate nu s-a reușit să am pentru toate, dar cele cu Slytherin sunt singure, nefiind niciuna cu alte case. A sunat de oră de câteva minute și iar întârzii. Cât de aeriană pot să fiu? Foarte!

   Intru repede în sală și încui ușa. Nu vreau să afle nimeni ce fac în acest moment. Mă pun la catedră și mă uit la fiecare chip în parte. Îi întâlnesc privirea finului meu, în care i se citește curiozitatea.

   --- Bună dimineața! Sper că v-ați odihnit cum trebuie, deoarece astăzi vom avea de muncă, spun tare și clar.

   Își fac între ei schimb de priviri și își scot totul pentru ora mea. Am uitat că eu predau Metode de Vindecare. A trecut atâta timp de când am lăsat catedra materiei mele preferate, dar mi-era atât de frică după acel incident. Nu vreau să se mai repete acele clipe de groază.

   --- Puneți-vă tot materialul în ghiozdan și scoateți-vă baghetele, zic cu un mic zâmbet în colțul gurii.

   --- Catherine, ce vrei să faci? mă întrebă Cedric confuz.

   --- Ceva ce trebuia să fac demult, dar dacă vreți să fac următorul lucru, vreau să păstrați secretul, să nu afle nimeni, spun dură uitându-mă la fiecare în parte.

   --- Desigur, vom păstra secretul, nu-ți face griji, dar ce vrei să faci? mă întrebă o fată cu părul blond prins într-un coc dezordonat.

   --- Vanya, eu voi..., mă opresc și mă gândesc de două ori înainte să deschid gura, ...voi prelua catedra de Apărare contra Magiei Negre.

   --- POFTIM?! strigă toți și văd cum zâmbesc și se îmbrățișează între ei.

   Mă așteptam la o altă reacție. Sincer sunt la fel de bucuroasă ca ei. Este uimitor să revin la un vechi obicei.

   --- Nașă, vorbești serios? Adică vom scăpa de Lockhart? mă întreabă Cedric luându-mă în brațe.

   --- Vorbesc serios, dar trebuie să ascultați ce am de spus, deoarece nu este tot, zic și mă îndepăratez de finul meu, mai serioasă de această dată.

   --- Lockhart nu va pleca, va rămâne și va preda în continuare, dar îmi asum responsabilitatea ca o dată pe săptămână să vă învăț cum să vă apărați. Nu voi fi profesoara voastră în cauză, dar nu vreau ca într-un duel să nu știți nimic. Avem două ore pe săptămâna, una din ele va fi ca cea de azi, cealaltă ora normală. Vă voi da acasă să vă faceți lecțiile deoarece nu vreau să rămânem în urmă cu materia. Sunteți de acord?

   --- Normal! Și ce facem astăzi? întrebă un băiat brunet, destul de înalt.

   --- Adarsh, în primul rând vom face ca mesele să dispară, spun și cu o mișcare din baghetă acestea nu mai sunt. Vă voi învăța câteva vrăji care vă vor folosi în dueluri. Vom începe cu ceva mai ușor, adică cu "Immobulus". Îmi poate spune cineva ce se întâmplă când este folosită?

   --- Imobilizează oponentul, spune o voce din spate.

   --- Exact Ginger! Zece puncte pentru Hufflepuff. Acum cred că o să învățați mai bine când este pusă în practică, ce ziceți?

*******

   Mă trezesc cu o durere de cap îngrozitoare. Ziua de ieri a fost una destul de grea. I-am învățat pe cei din anul lui Cedric cum să folosească în duel vraja de imobilizare și s-au descurcat extrem de bine. Nu vreau să-i las pe mâna acelui idiot, dar dacă aș putea... nu.

   Nu vreau să preiau din nou catedra. Episodul de ultima dată m-a făcut să renunț după un an. Era în perioada în care toți prietenii mei erau în viața și eram împreună. Scăpasem de Devoratori, iar când m-am angajat la Hogwarts era singurul post liber. 

   A fost destul de bine până în ultima săptămână de școală. Pregăteam proba bongului, iar când voiam să-l închid, alaut forma cadavrelor prietenilor mei. N-am mai rezistat, am avut un șoc care m-a făcut să renunț. De atunci sunt la Metode de Vindecare. Încă îmi este teamă, dar va trebui să-i ajut pe copii.

   După ce-mi fac o licoare de liniștire, mă duc la pervazul ferestrei ca să admir priveliștea. Ceva îmi atrage atenția la un moment dat. Șapte pelerine vrezi și șapte pelerine roșii sunt unele lângă altele pe terenul de Quidditch. Nu-i a bună, deloc!

   Îmi iau bagheta și îmi schimb repede hainele, apoi alerg spre scări și ajung la parter. Deschid ușa din lemn și mă îndrept spre teren. Se pare că se ceartă. Îi pot zări pe Ron și Hermione, la fel și pe Harry și echipa lui.

   Încerc să surprind ceva din schimbul lor de replici, iar ceea ce aud nu-mi place deloc!

   ---- Eu sunt noul gonaci al echipei, Weasley, spune Malfoy cu o expresie de satisfacție răutăcioasă pe chip. Ai voștri tocmai admirau noile mături cumpărate de tatăl meu pentru echipă.

   Ron rămâne paf, zgăindu-se la cele șapte mături superbe din fața lui, la fel ca mine. Dacă el crede că va câștiga meciul împotriva lui Gryffindor, se înșeală! Chiar dacă el e gonaciul echipei și cu mături noi.

   Harry e mai bun decât Malfoy din toate punctele de vedere, chiar a început să mă enerveze toată chestia asta! Îmi încleștez maxilarul și pumnii, mă apropii încet de ei doar ca să nu mă vadă. Sunt la câțiva pași de ei.

   --- Sunt faine, nu? spune Malfoy calm. Poate dacă va reuși și echipa voastră să adune ceva aur, o să vă puteți cumpăra niște mături noi. Ați putea scoate la vânzare Măturapidele Cinci. Mai știi, poate c-o să liciteze pentru ele vreun muzeu.

   Cei din Slytherin se pun pe hăhăit. Ce aș vrea să-i mușc acum!

   --- Cel puțin nimeni de le Gryffindor nu și-a cumpărat locul în echipă, le-o taie Hermione. Spre deosebire de alții, ei au ajuns aici fiindcă sunt talentați.

   Zâmbesc în colțul gurii. Asta-i fata mea! Hermione e fix ca Lily și mă bucură faptul că are curajul să-i înfrunte. Infantuarea de pe chipul lui Malfoy începe să pălească.

   --- Ție nu ți-a cerut nimeni părerea, piticanie jegoasă,  Sânge-mâl ce ești! izbucni el.

   Îmi îngheață sângele în vine. Nu... nu din nou! Ochii mi se umplu de lacrimi și simt cum timpul se oprește. 

   " --- De ce aperi un Sânge-mâl Catherine?  Ești prințesă! Ai sânge nobil, de ce ai vrea să intri în contact cu astfel de...

   --- Cum i-ai spus? Repetă! REPETĂ AM SPUS PÂNĂ NU TE MUȘC  ȘI TE LAS ÎNTR-O BALTĂ DE SÂNGE!"

   Îmi scutur capul și las la o parte acel gând. Când mă uit în jur îl văd pe Ron ținându-se de burtă și scuipă limacși. Scârbos!

   --- Și acum ce o să faceți? Vă duceți la acea trădătoare de sânge și să nu mai spun creatură însetată de sânge?

   Îl văd pe Harry și Hermione care îi trimit priviri ucigașe. Nu mai pot!

   --- MALFOY! strig furioasă iar privirile lor se întorc spre mine.

  Draco se albește și mai mult, iar restul echipei rămân stană de piatră.

   --- Acea creatură însetată de sânge este aici. Vrei să-i spui ceva? îl întreb ridicând o sprânceană vizibil deranjată. Duceți-l la Hagrid, va știi ce să facă, zic și le fac un semn din bărbie spre coliba prietenului nostru.

   Atenția mea este acum asupra acestui... nici nu știu cum să-l numesc.

   --- Domnule Malfoy, spre că ai citit regulamentul școlii acolo unde scrie clar că insultele nu sunt permise! Cincizeci de puncte penalizare pentru Slytherin și toți membrii vor primi detenție cu Flich. Două săptămâni. Acum, spun și mă apropii de Draco care se face mai mic de frică, ador acel sentiment la alții. Dacă mai aud acel cuvânt încă o dată, voi avea grijă ca tu să fii cine mea, ne-am înțeles? șoptesc ca doar el să mă audă.

   Mă întorc pe călcâie și plec spre Hagrid. Nu mă mai obosesc să bat la ușă și intru val-vârtej, închizând ușa în urma mea. Mă duc direct la Ron și văd că s-a mai liniștit puțin. Scot o sticluță cu un lichid galben în interior. I-l dau lui Ron să-l bea, dar aparent nu poate.

   Îl ajut și arunc sticla. Se îndreaptă de spate și mă privește zâmbind.

   --- Mulțumesc Cath, chiar m-a ajutat!

   --- N-ai de ce, doar de aia sunt aici, zic mângâindu-l pe cap.

   --- Ce ai făcut cu Malfoy? mă întrebă Hagrid curios.

   --- I-am luat puncte și detenție, plus amenințare, spun și încep să mă plimb prin cameră până ajung în fața ferestrei.

   --- Ce fel de amenințare? mă întrebă Hermione îngrijorată.

   --- Să aibă grijă ce spune că de nu va ajunge cina mea.

   --- Poftim?! Cath, e periculos să faci asta, mai ales după ce a aflat de natura ta, spune Harry puțin supărat.

   --- Harry, ce vrei să spui? Malfoy știe ce e Cath? întrebă repede Hagrid.

   --- Da, a făcut-o creatură însetată de sânge, zice Ron într-un final.

   --- Nu se poate!

   --- Ba da, și într-un fel are dreptate și să nu aud vreo negație! zic dură. Și oricum, Lucius i-a spus.

   --- Lucius? Dar de unde știe el? Cath, te rog să nu-mi spui că atunci pe alee și-a dat seama, zice Harry îngrijorat.

   --- Știe de mulți ani Harry, de foarte mulți. De când am venit la Hogwarts în primul meu an mai exact. S-a întâmplat într-o situație asemănătoare cu cea de azi, implicând-o pe mama ta.

   --- Mama? întrebă Harry apropiindu-se de mine.

   --- Da. Mama ta e născută într-o familie de Încuiați. Malfoy și cu gașca din anul lui s-au luat de un prieten de-al nostru, iar Lily a sărit în apărarea lui. A făcut-o la fel ca Draco pe Hermione. N-am mai rezistat și am sărit pe el aproape mușcându-l. Am câștigat o prietenă, dar cu prețul securității mele.

   --- Iar azi s-a întâmplat la fel, completează Hagrid. Copii, trebuie să înțelegeți că prietena noastră de aici va face orice doar ca să vă știe bine. Lily și cu ea nici nu prea vorbeau pe atunci și după această întâmplare s-au apropiat extrem de mult una de alta.

   --- Nu vreau să fiți insultați, mai ales Hermione, zic dându-i un zâmbet care o face să roșească. Îmi amintești de ea. Ea cu James și restul au devenit familia mea. Acum vă am doar pe voi. Nu voi lăsa pe nimeni să distrugă ce am mai frumos pe lume.

   Și ăsta e adevărul. Ei sunt singura familie care mi-a rămas. N-am să las vreun bazilisc sau vrăjitori fără creier să mă lase fără ea din nou.

Hey guys, scuze că a durat atât dar am fost plecată. Următorul capitol va veni probabil peste doua saptamani deoarece plec la tara si semnal ciu-ciu. Sper să fie cat de cat acest capitol. In urmatorul va veni, probabil, nu stiu inca, un personaj nou. Ce s-a intamplat intre ele de au devenit dusmani? Astept raspunsuri=)))

Nox!