Lumos!

   --- JAMES! strig și îi sar în brațe.

   Acesta își înfășoară mâinile în jurul taliei mele, strângându-mă puternic. Îmi pun mâinile în jurul gâtului lui și capul pe pieptul lui. Tot ce pot să aud este o vagă bătaie a inimii lui. Nu credeam vreodată că o să am ocazia să-l mai văd, fie el și o fantomă.

   Nu mai văd, nu mai aud, ci doar simt. Simt căldura lui, simt puterea pe care o împarte cu mine, simt iubirea lui de frate mai mare, de cumnat, de prieten foarte bun. Simt cum probleme dispar, cum recapăt încrederea demult pierdută, simt cum mi-am regăsit prietenul. După unsprezece ani în care îi plângeam moartea, am șansa să-mi cer iertare. Din cauza mea nu mai este lângă fiul lui.

   --- James, șoptesc printre lacrimi și mă distanțez de el, îmi pare atât de rău! Din cauza mea... v-am pierdut pe amândoi, apoi pe Marlene, Alice și Frank... Nu mă pot ierta pentru ce i-am făcut lui Harry. N-am vrut niciodată să se întâmple asta, te rog iartă-mă! zic plângând și ajung înapoi pe pământ.

   Prongs se lasă pe vine în fața mea și îmi cuprinde chipul în mâinile lui. Îmi șterge lacrimile cu degetele mari și mă privește în ochi.

   --- Chiar și după unsprezece ani în care te-am văzut numai din cer, ai rămas aceeași vampiriță încăpățânată, spune zâmbind.

   Rămân puțin șocată. Nu știu cum să interpretez cuvintele spuse de el. Parcă înțelegând situația, își continuă ideea:

   --- Chiar și după tot acest timp, tot crezi că este vina ta. Te-ai încăpățânat spunându-ți mereu că este vina ta. Nu e! Știam de pericolul la care ne expunem, dar am continuat să luptăm. Am murit încercând să-l opresc pe Voldemort în a-i ucide pe Lily și Harry. Sunt bucuros pentru faptul că băiatul este în viață.

   --- Ești sigur?

   --- Da, nu ești vinovată de nimic. Ai încercat să ne salvezi, așa cum ai făcut mereu și o s-o faci în continuare. Sunt mândru de faptul că faci parte din familia mea, spune în timp ce îmi ia mâna într-a lui.

   Îmi strânge mâna și ne plimbăm pe malul lacului, așa cum o făceam când eram copii. Ne continuăm drumul până la castel, apoi în turnul Gryffindor și în cele din urmă lângă Harry.

   James îl privește cu dragoste și încearcă să-i pună mâna pe cap, dar îi trece prin el. Ăsta e cel mai mare dezavantaj în a fi doar un spirit, o fanatomă sau în mintea cuiva. Cei dragi nu te pot vedea, auzi sau simți.

   --- Chiar îmi seamănă, murmură Prongs ca pentru el.

   --- Foarte mult, în afară de ochi, știi bine.

   --- Da, la fel ca Lyra ție, spune îndreptându-și privirea spre mine.

   --- Lyra? întreb nemaiauzind de ea.

   --- Da, Lyra Black, fiica ta și a lui Sirius.

   Rămân mirată. Nu se poate, adică era nenăscută. Nu poate un copil să crească așa!

   --- Ești în mintea ta Wings. Aici poți s-o vezi așa cum vrei. Eu o văd semămându-ți la chip, dar cu ochii lui Padfoot. Este frumoasă. Lily a avut grijă de ea, cât timp tu ai avut de Harry. Măcar atât să facem pentru tine.

   --- Adică, pot să-mi văd copilul?

   --- Nu știu dacă este posibil să contactezi pe cineva nenăscut, dar poți să încerci data următoare.

   --- Adică mâine, spun repede simțind un val de bucurie.

   --- NU! strigă James trăgându-mă de braț spre el. Nu mâine, peste o săptămână. Cath, este periculos în starea în care ești. Ți-ai pierdut imortalitatea, iar sănătatea ta este deteriorată. Nu vreau să ni te alături acum. Harry are nevoie de tine, are nevoie de mama lui.

   --- James, nu sunt mama lui, sunt cea care i-a trădat părinții și sunt un monstru. Nu mă pot considera decât mătușa lui, ceea ce sunt de fapt!

   --- Ascultă-mă, el te consideră mama lui. Lily și cu mine nu mai suntem cu el, ești doar tu și familia Weasley. Tu ești prima de care s-a apropiat atât de mult într-un timp extrem de scurt. Noi vom fi mereu părinții lui, dar tu ești cu el, tu ești încă în viață. Renunță la a te mai gândi cum să-l îndepărtezi de tine, deoarece nu o să meargă.

   --- Dar... nu vreau să-l țin la distanță. M-am apropiat extrem de mult de el, doar că mi-e frică de faptul că îl voi răni. Nu vreau să devină un monstru... ca mine, spun evitându-i privirea.

   --- Nu-l vei răni, el te calmează. Îl consideri copilul tău, iar asta te face să nu-l ataci. Acum aș vrea să nu-ți mai faci griji pentru asta, avem mai multe de discutat și nu e de bine, zice îngrijorat.

   --- Vrei să vorbim de pericolul din școală? Acea voce pe care am auzit-o? întreb ridicându-mi o sprânceană.

   --- Da, monstrul lui Slytherin. Acea voce era a lui.

   --- Ce încerci să-mi spui e că e adevărată legenda? Dar ce e mai exact creatura asta?

   --- Un bazilisc, spune făcându-mi sângele să-mi înghețe în vine. Și unul foarte mare. Cath, nu a mai rămas mult timp pentru mine deoarece se crapă de ziuă. Doar ascultă-mă: încearcă să afli unde este Camera Secretelor și s-o deschizi. Omoară monstrul înainte ca ceea ce s-a întâmplat acum 40 de ani să se repete.

   --- Prongs, nu știu ce să fac! De unde încep? Și cum îl opresc? Am nevoie de ajutorul cuiva! Am nevoie de voi.

   --- Noi putem decât să te ghidăm, dar știu cine te poate ajuta. Cath, trebuie să vorbești cu ea, este unica soluție! strigă el luându-mi mâinile într-ale lui.

   --- Cu cine? James, sunt panicată! În acest moment nu mai pot gândi, știind că soarta elevilor stă în mâinile mele!

   --- Yvonne, spune încet. Yvonne Zavala este singura care te poate ajuta în lumea ta.

   --- Dar... nu pot! Nu pot să o cred din nou! James, ești sigur că doar ea poate? mă revolt eu.

   --- Da, doar ea. Am încredere că s-a schimbat și că va fi alături de tine. Acum, nu mai putem vorbi. Trebuie să revii la realitate.

   --- Deja? întreb cu lacrimile în colțurile ochilor.

   --- Da, dar ne vom revedea curând. O vei revedea și pe Lily, îți promit. Ai grijă de tine, spune și îmi sărută fruntea protector.

   --- Mi-e dor de tine Prongs, murmur privindu-l cum dispare.

   --- Și mie de tine Wings.

   Îmi deschid imediat ochii. Se pare că am revenit în corpul meu. Mă uit în jur și încă nu-mi vine să cred. Am vorbit cu tata și James de parcă erau încă în viață. Am acest dar care nu se întâlnește la toate vrăjitoarele.

   Mă ridic din pat și mă schimb într-o turcoise și plec spre Marea Sală. Mă las purtată de gânduri. Chiar nu știu cum voi scăpa școala de acel șarpe imens. Adică e doar o legendă, dar totuși am auzit acea voce care era sâsâită, și categoric era un șarpe. Fiind moștenitoarea lui Salazar Slytherin, care era un herpetilian, descendenții lui au luat această "calitate".

   Întâmplarea face ca tatăl meu, Matthew, să fie și el unul, așa cum sunt și eu. Dar, să mă încred în ce au spus cei doi? Totul s-a întâmplat în capul meu și nu știu dacă e adevărat. Oricum, nu-l voi asculta pe James în legătură cu Yvonne. Yvonne Zavala a fost cea mai bună prietenă a mea înainte de Lily. A fost sortată în aceeași casă cu Lucius și Miorlăitus.

   Niciodată nu m-am gândit că mă va trăda și mai apoi să fie în compania lui Voldemort. Nu pot avea încredere în ea din nou. Îmi este aproape imposibil. 

   Chiar nu știu la cine să apelez. Poate doar la Merek, el fiind mai cu capul pe umeri probabil vom găsi o soluție. Mă mai gândesc dacă să-i spun și lui Cedric, în el știu că pot avea încredere. M-a ajutat anul trecut cu Quirrell, deci cred că o va face din nou.

   Lui Harry nu-i pot spune încă. Nu vreau să mă ajute în această bătălie cu baziliscul și cu vărul meu, adică cel care mi-era odată văr.

   Prinsă în continuare în gânduri, nu-mi dau seama că mă ciocnesc de cineva.

   --- Nașă, te rog, vino cu picioarele pe pământ! spune o voce care mă face să revin.

   --- Huh?! Aa, Cedric! Tu erai. Scuze, dar am avut ceva vise ciudate și nu te-am văzut, mă scuz eu privindu-l în ochii căprui.

   --- Nu este nicio problemă. În schimb, doi dintre elevii tăi preferați își învață lecția de aseară. spune el cu un zâmbet mișelesc.

   ---Harry și Ron?

   --- Îhî! Au primit o urlătoare de la Molly. Crede-mă, și o bătaie cu Salcia Plesnitoare ar fi mai bună!

   --- Oh, săracii de ei. Sincer știu prin ce trec. Îmi amintesc când am primit eu una de la Molly...

   --- Și cum s-a terminat? întreabă arcuindu-și o sprânceană.

   --- Oricum, dar nu bine! A fost groaznic, am rămas cu traume! 

   Cedric râde de expresia pe care o am. Mda, niciodată să nu te pui cu Molly Weasley când e furioasă!

   --- Apropo, ce ore ai ]n dimineața asta? întreb la un moment dat.

   --- Apărare contra Magiei Negre cu Domnul Zâmbet Frumos! zice iritat.

   --- Mda, am vaga senzație că nu va decurge bine, dar nu știu de ce, spun gânditoare.

   --- Probabil pentru că avem de-a-face cu un idiot arogant care visează doar faimă? sugeră Cedric vizibil enervat.

   --- Da, ai dreptate. Nu-mi place de el deloc!

   --- Ție nu, dar lui da, zice el, eu rămânând confuză.

   --- Ce vrei să spui?

   --- L-am văzut cum se uita la tine, la fel și pe Malfoy atunci când ai sărit în apărarea lui Arthur. Lockhart e atras de tine, iar Lucius, nu știu, avea ceva în privire.

   --- Bun, cred că exagerezi Cedric, zic punându-i o mână pe umăr.

   --- Ba nu exagerez nașă. Vreau să ai viața ta și singurul care îți are inima e... oricum, cred că doar în el aș avea încredere să te facă fericită. Dacă nu va ieși niciodată, nu vreau să fii cu unul din ăștia doi, spune el încruntat ceea ce mă face să râd.

   --- Aș prefera să fiu și cu un trol decât cu Domnul Dinți Frumoși sau Domnul cu Sânge Pur. Mă bucur că-ți faci griji pentru mine, dar n-ai de ce să te temi. Acum fugi la ore!

   --- Știi că ești cea mai grozavă? mă întreabă zâmbind, plecând spre cursuri.

   După ce am mâncat, i-am încurajat pe Harry și Ron, după ce i-am respins toate conversațiile lui Gilderoy și după ce mi-am făcut o notă interioară ca întotdeauna să-i citesc gândurile înainte de a mă îmbrăca, deoarce astăzi purta aceeși culoare ca mine, plec în biroul meu.

   Am cursuri de după masă, deci acum vreau să fac tematica pentru toți anii. În fiecare an se petrece același lucru. Tematică nouă, teste, proiecte, examene, nimic interesant.

   Timpul trece destul de repede, iar când mă uit la ceas observ că trebuie să mă pregătesc. Mă ridic de pe scaun când ușa este trântită la perete. Mă uit spre cei doi elevi care răsuflau extrem de greu, probabil au alergat. 

   --- Ce e asta? Dean, Seamus, ce se întâmplă de veniți în halul ăsta la mine în birou?! întreb nervoasă, ocolind masa, ajungând în fața lor cu mâinile încrucișate la piept.

   --- Ne pare extrem de rău, dar avem nevoie de ajutor, spune stresat Dean.

   --- Ce s-a întâmplat? întreb speriată acum.

   --- Aveam Apărare contra Magiei Negre și profesorul Lockhart și ne-a adus zâne de Cornish, le-a dat drumul și ne-a lăsat pe noi să le înfrângem, numai că situația a scăpat de sub control și nu a putut să le controleze, acum ele zboară prin sala de clasă, explică Seamus imediat.

   --- Lockhart nu este în toate mințile! PENTRU NUMELE LUI MERLIN DE IDIOT! strig, îmi iau bagheta și alerg spre sala lor.

   Nu pot să cred! Idiotul idioților idioatelor! Argh! Acum trebuie să-l scot din situația asta! Când ajung, sparg ușa și cum văd ce se întâmplă, îmi măresc ochii, iar gura mi se deschide. Harry, Ron și Hermione încearcă să prindă zânele.

   De tavan, Neville este agățat. Oh Merlin.

   --- CE DRĂCIA NAIBII SE ÎNTÂMPLĂ AICI?! strig nervoasă. IMMOBULUS! 

   Toate zânele împietresc. Oftez ușurată. Mă uit la copii și acum chiar știu ce să fac. Nu-i pot lăsa în halul ăsta! Trebuie să iau o decizie, chiar dacă pentru mine este una neplăcută. Copii au nevoie de mine mai mult decât orice.

   Hey guys! Scuze că a durat atât de mult, dar așa va fi și săptămâna viitoare. Sper să vă placă acest mirobolant capitol și dacă este cineva din Brașov, mâine vă vizitez. Am școala altfel, deci excursie! Aveți grijă de voi și gândițivă care este decizia pe care trebuie să o ia Catherine. Vă pup!

   Nox!