Lumos!

   Râsete, Quidditch, nopți pierdute prin privitul stelelor, seri în care am luat cina și seri în care m-am lăsat purtată de valurile amintirilor frumoase. Cam așa a fost ultima lună de vacanță. Am stat la soții Weasley cu acordul lui Dumbledore, iar acum se apropie începutul noului an.

   Le-am promis lui Molly și lui Arthur că le voi scrie săptămânal, dacă nu zilnic, ca să-i țin la curent cu ce se întâmplă cu copii lor și să mă asigur că sunt bine și în siguranță. Reapărând în viața lor și ei într-a mea a fost un lucru destul de bun.

   Da, spun „destul de bun" deoarece îmi era extrem de dor de ei. Dar, desigur, există și partea rea, adică vor fi expuși la pericol. Cred că aș face bine să nu mă mai gândesc la asta pentru moment. 

   Aseară am părăsit casa familiei Weasley. Voiam să mă odihnesc cum trebuie, deoarece azi fac lucrul care îmi place cel mai mult: bagajul! Există doar o mică mare problemă... cum drăcia naibii îmi pun întreaga casă într-un cufăr?! Am extrem de multe haine de luat, la fel și cărți, și plante, și obiecte magice, și baghetele de rezervă și... arghh! Este singurul lucru pe care îl urăsc mai mult decât pe Lucius, și asta înseamnă ceva! Simt deja cum mă ia durerea de cap.

   --- Urăsc să fac bagaje! mă plâng eu cu voce tare.

   Măcar de primeam puțin ajutor! Nu sunt în regatul meu, sunt în acea pădure cu animale fantastice în care am trăit până anul trecut. În vara asta nu voiam decât liniște, dar Dumbledore mereu îmi strică planurile! Voia ca eu să mă detașez pe o perioadă scurtă de timp de tot ce am trăit și de locul în care mi-am vărsat lacrimile și îmi dădeam sufletul.

   Știu că are dreptate, dar sunt prea căpoasă pentru a recunoaște. Cred că ar trebui să mă apuc de împachetat deoarece azi trebuie să plec mai devreme pentru a ajuta cu pregătirile de început de an, deci orice secundă e prețioasă.

   După vreo trei ore, reușesc să-mi închid cufărul... adică cuferele. Dacă m-ar vedea Harry sau Ron cred că m-ar compara cu Lockhart. Din nou am uitat să menționez un lucru: idiotul de Lockhart este noul meu coleg, ca profesor de Apărare contra Magiei Negre. Am avut un șoc uriaș, să nu mai specific faptul că Harry, Ron și gemenii se prăpădeau de râs din cauza feței pe care am făcut-o.

   Cred că voi fi singura femeie care îi va refuza toate avansurile, bine, în afară de Minerva, Pomona și restul, dar mă refeream ca femeie tânără. Tânără la trei mii și ceva de ani, foarte tânără... Dacă stau și mă mai gândesc mult, voi ajunge târziu la castel!

   Îmi iau bagheta și cu o rotire îmi trimit lucrurile în camera mea de la Hogwarts. Apoi îmi pun pelerina  și Apar pe terenurile școlii. Grăbesc pasul cât pot de mult și ajung în fața ușii masive din lemn. O deschid și alerg pe scări. Este destul de târziu din câte observ. Mă schimb într-o rochie de culoarea lămâii și mă îndrept spre cabana lui Hagrid.

   Anul acesta îi voi conduce pe cei din anul întâi, împreună cu semiuriașul nostru. Bat în ușa lui, iar din spatele ei se aud lătrături. Aștept câteva minute când văd în fața mea chipul prietenos al amicului meu.

   --- Hey Cath! Cum a fost vara ta? mă întrebă voios.

   --- Bună Hagrid! A fost... frumoasă, zic evitând contactul vizual cu el.

   --- Nu s-a întâmplat nimic interesant?  întrebă el ridicând o sprânceană.

   ---Să înțeleg că ai aflat..., murmur eu în timp ce ne îndreptăm spre Gara Hogsmade.

   --- Da, profesorul Dumbledore mi-a spus, la fel și Merek.

   --- În acest moment mi-aș dori să fie niște străini și să-i omor...

   --- Haha, râde el de expresia mea, știi, mă bucur că ți-ai făcut curaj și le-ai luat apărarea, dar aă și oprit un dezastru.

   --- Și era să pornesc altul, am avut o zi încântătoare din momentul în care i-am văzut fața lui Lucius, spun ironică și puțin dezgustată.

   --- Cath, zice blând și își pune un braț după umerii mei, ce ai făcut și ce faci în continuare pentru Arthur și Molly este de admirat. Ce făceai pentru James și Lily a fost de asemenea. Ce faci pentru Harry și Ron și frații lui... ești specială Cath. De când sunt eu pe aici, rareori mi-a fost dat să văd o persoană cu un suflet ca al tău. Meriți să fii iubită.

   --- Nu știu Hagrid..., zic pusă pe gânduri oprindu-ne în gară, după cât au suferit din cauza mea...

   --- Catherine, așa cum a spus și Dumbledore și McGonagall, încetează cu vinovăția asta!

   --- N-am cum, Voldemort m-a lăsat fără părinți din cauza mea, la fel și pe Harry. Mi-am trădat familia și nu o să mi-o iert niciodată.

   --- Cath..., se oprește când Expresul de Hogwarts încetinește și scoate un șuierat lung.

   Studenții încep să coboare și se îngrămădesc printre ei. Recunosc câteva chipuri, printre care și al lui Percy, dar în rest nu mai văd niciuna. Mă uit după alte capete roșii, dar nimic. Când vreau să plec spre intrarea în tren, o pereche de mâini mă întoarce spre posesorul lor. Îmi zâmbește cald și mă strânge puternic în brațe. Acum îmi dau seama de pericolul la care îl expun.

   --- Mi-ai lipsit mult nașă! spune Cedric în timp ce se desparte de mine.

   --- Și tu mie! Mă bucur că mi-ai trimis scrisori și că m-ai sprijinit, zic recunoscătoare.

   --- De ce nu aș face asta? Sper că Malfoy nu ți-a făcut nimic.

   --- Nu, n-a avut timp, spun făcându-i cu ochiul. Apropo, l-ai văzut din întâmplare pe Harry?

   Ezită pentru moment în a-mi răspunde, apoi lasă totul afară:

   --- Nu, și nici pe prietenul lui... nașă, ei nu au fost pe peron și nici nu au urcat.

   Panică. Tot ce simt acum este panică. Unde sunt? De ce nu au urcat în tren? Cum vor ajunge aici?

   --- Nu te panica, te rog, probabil nu am fost eu atent, dar când am coborât, prietena lor, cea cu părul creț, era încă în tren.

   --- Hermione... Cedric, du-te să prinzi o trăsură, ne vedem în Marea Sală, bine?

   --- Bine, dar te rog, calmează-te! spune îngrijorat și pleacă, nu înainte de a-mi da o ultimă privire.

   Urc cât pot de repede în vagon și le colind, sperând s-o găsesc pe fată. Probabil este doar o neînțelegere. Caut, caut și iar caut, dar nu este nici ce mai mică urmă de ea. Decid să renunț pentru moment.

   Pornesc pe urmele lui Hagrid ca să-l prind din urmă. Când ajung la marginea lacului, mai era doar o barcă, celelalte lipsind. Se pare că e singura cale până la castel, deci fac ce mi se pare destul de normal și acela... de a lua o trăsură. N-am starea necesară de a mă uda din cap până în picioare.

   După mai multe minute în care am așteptat și am călătorit, ajung într-un final. Deschid porțile și mă îndrept spre Marea Sală. Pentru că Sortarea este în plină desfășurare, aleg să intru prin spate. Doar când vreau să apăs pe mâner, o voce din spatele meu mă strigă.

   --- Aah, aici erați profesoară Rovergrood!

   --- Bună și ție, Gilderoy, zic întocându-mă spre el. Acesta se apropie de mine cu un zâmbet larg și cam arogant. Sincer, îmi cam dă fiori.

   --- Voiam să vă transmit un mesaj de la profesorul Dumbledore care vă roagă să-l vedeți în biroul profesorului Snape, spune el zâmbind și mai larg.

   --- Snape? S-a întâmplat ceva? întreb imediat.

   --- Se pare că Potter și amicul lui au ceva probleme.

   Nu spun nimic și plec spre biroul lui Miorlăitus. S-a întâmplat ceva de e implicat și Dumbledore! Pentru numele lui Merlin, Harry, Ron ce ați făcut?

   Bun, deci toată ziua asta a fost pe fugă... și acum alerg pe scările de marmură spre biroul lui. Ușa este deschisă deci intru ca o furtună, fără să mai bat. Minerva era și ea acolo, la fel și cei doi problematici.

   --- Ce se întâmplă? întreb în punctul de a exploda.

   --- Acești băieți au încălcat regula în care privește statul vrăjitoresc, răspunde Severus imediat. Au rănit salcia plesnitoare și au venit cu un obiect încuiat!

   Rămân șocată pentru câteva secunde. Nici nu știu cum să reacționez. Să fiu bucuroasă pentru faptul că sunt în viață și teferi sau furioasă pe ei ?

   --- Harry, Ron, dacă am înțeles corect... AȚI FURAT MAȘINA LUI ARTHUR?! strig nervoasă la ei. Sincer, nu puteau începe anul mai bine decât atât!

Hey Catherineheads! Ce mai spuneți? Capitol nou în seara asta. Îmi cer scuze pentru acțiunea extrem de grăbită, dar eram în pană de idei. Sper să a ieșit cât de cât ok...

La media este un edit făcut de mine... mda, m-am apucat recent de genul ăsta de chestii. Ok, vă pupă Crystal și noapte bună!

Nox!