Lumos💡

   --- Nu... nu cred așa ceva! Este imposibil! țipă Malfoy parcă panicat.

   Încep să râd. Își întoarce capul spre mine și mă privește uluit. Chiar e atât de greu să accepți faptul că nu sunt moartă? Trebuia să se aștepte la faptul că există posibilitatea ca eu să mă întorc. Trecătorii se opresc și se uită la noi ca mai apoi să înceapă să șoptească. Se vede că nimeni nu se aștepta ca eu să fiu vie!

   --- Este o glumă sau ce? Aveți un simț al umorului slab dezvoltat! Toată lumea știe că acum unsprezece ani Catherine Rovergrood a murit! zice Malfoy mai speriat decât un șoarece de o pisică.

   --- Glumă? spun extrem de calmă. Dragul meu Lucius, Catherine Rovergrood este în viață și stă în fața ta, în carne și oase. Vrei să-ți demonstrez că sunt eu? îl întreb și-i zâmbesc malefic. Îmi închid ochii în timp ce mă transform. 

   Pielea capătă culoarea albă ca neaua, caninii îmi cresc și îmi deschid puțin gura ca să-i dezvălui. Îmi pun mâinile pe față ca să-mi acopăr ochii pentru câteva secunde, apoi îi deschid. Culoarea lor, roșu sângeriu, îi face ca pe câțiva vrăjitori să facă un pas în spate.

   --- Acum mă crezi Lucius? Sau trebuie să te mușc ca să-ți dovedesc că sunt eu? râd eu, acel râs de psihopat care-ți face părul măciucă.

   --- N-aș fi crezut că te voi mai vedea vreodată, zice recăpătându-și calmul. De ce acum? După o groază de ani?

   --- Nu trebuie să știi motivul pentru care am vrut să stau unde am fost. Important este faptul că... , mă opresc revenind la forma mea umană. Ce e atât de important? De ce mi-am încălcat propria promisiune?

   --- Ce anume?

   --- Faptul că ... trebuie să-mi ajut familia, spun privindu-l în ochii reci.

   --- Haha, extrem de amuzant! Care familie, apropo? întreabă el râzând.

   --- Cea cu care vorbeai mai înainte.

   --- Aa, te referi la familia Weasley? Nu înțeleg de ce îi consideri familia ta, dat fiind faptul că tu ești ceea ce ești, zice cu un aer de superioritate.

   --- Și ce sunt atunci Malfoy? spun încleștându-mi maxilarul. 

   --- Ai un statut superior Catherine, ei sunt trădători de sânge deoarece umblă cu... , nu mai continuă, ci doar îmi face semn spre familia lui Hermione.

   A întrecut măsura acum! Îmi scot bagheta din și o pun la gâtul lui. Acesta începe să respire mai greu și înghite în sec.

   --- Să nu îndrăznești să spui acel cuvânt, zic în pragul de izbucni în lacrimi. Suntem egali, indiferent de familia din care provenim. Dacă era să fie așa, atunci eu îți eram superioară pentru că sunt de viță nobilă, dar am preferat să mă comport cum trebuie cu toată lumea, spun privindu-l dezgustată și luându-mi bagheta.

   --- Nu vei înceta să-i ajuți, nu? Te-au uitat! Uită-te la fețele lor și spune-mi că nu-mi dai dreptate!

   --- Lucius... tu știi ce înseamnă familie? îl întreb păstrându-mi calmul.

   Acesta se uită puțin surprins la mine, parcă neînțelegând.

   --- Ce e cu întrebarea asta? Da, știu ce înseamnă familie, am un fiu și o soție.

   --- Nu la asta mă refeream, dar am să-ți explic. Familia înseamnă că nimeni nu rămâne în urmă...  sau este uitat. Știu că probabil o să nege faptul că le-am lipsit, dar știu că în adâncul lor ei asta simt, ceva ce niciodată nu vei înțelege Malfoy! Nici tu, nici fiul tău, zic cât pot de calmă.

   --- Da, probabil nu voi înțelege, la fel cum nu voi înțelege de ce și Potter a ajuns un trădător căsătorindu-se cu... , dar nu mai are timp să termine ce are de spus.

   Sunt iar în forma de vampir când îl apuc de guler și îi pun sub bărbie cuțitul. Atunci ochii lui se măresc de frică, ceea ce-mi oferă o mare satisfacție.

   --- SĂ NU ÎNDRĂZNEȘTI! strig arătându-mi colții. Să nu îndrăznești să-i vorbești de rău pe Lily și James că de nu... o să-ți las fiul fără tată, îi șoptesc.

   --- N-ai îndrăzni!

   --- Pentru ei aș face orice, absolut orice! Chiar dacă nu vreau să las un copil fără părinți. Nu sunt atât de crudă Lucius, dar când intervine ceva mai puternic de asta, sunt în stare să ucid doar ca să-i știu în siguranță, spun rece.

   Nu mai spune nimic, iar eu mă îndepărtez de el. Mă uit în spate și-l văd pe Harry care mă privește îngrijorat. Mă duc la el și mă las pe vine, luându-l în brațe. Este sigurul care mă înțelege și mă poate calma.

   Îmi întorc atenția din nou spre Malfoy care dă să plece, dar îi strig numele. Acesta se uită la mine așteptând să audă ce am de spus. Am auzit când l-a întrebat pe Harry dacă cumva este extrem de curajos sau extrem de prost când i-a spus numele lui Voldemort.

   --- Lucius, băiatul este curajos, la fel ca părinții lui. Dacă i-a pronunțat numele lui Voldemort asta înseamnă că nu îi este frică de el, la ca și mie. Și îți dau un ultim avertisment: stai departe de băiat și de familia lui Arthur! Nu vreau să fac ceva și după să regret acel lucru.

   El doar aprobă și pleacă, luându-l pe Draco cu el. Acum trebuie să înfrunt realitatea. Mă uit la Harry, Ron și Hermione care îmi zâmbesc, la fel și Fred și George. Îi îmbrățișez destul de tare. Acum, cred că a venit timpul să plec. Mă îndepărtez de ei și dau să plec, dar simt cum cineva îmi prinde brațul.

   Mă întorc și dau de ochii lui Arthur. Nu, nu pot nici să mă uit în ei. Mă smucesc ca să mă eliberez.

   --- Cath, ce vrei să faci? Nu rămâi cu noi? mă întrebă Harry dezamăgit.

   --- Îmi pare rău, spun când reușesc să-mi iau brațul înapoi, dar nu pot să rămân aici nici măcar o secundă în plus, hai Rayn! strig și-mi pun gluga la loc, nevrând să-mi fie văzute lacrimile care nu încetează să-mi curgă pe obrajii fierbinți.

******* 

   Privesc cerul nopții plin de stele, care se pare că este liniștit. Încă mă gândesc la reacția lui Arthur atunci când am plecat. Oare asta indică faptul că mai țin la mine? Sau voia doar să-mi reproșeze anumite lucruri, cum ar fi timpul ăsta departe de ei?

   --- Nu vei ști decât dacă îi vei întreba, spune un glas subțire, feminin, atât de cunoscut mie și la fel de drag.

   --- Iar asta se va întâmpla totuși destul de curând, spune cealaltă voce care mereu știe cum să mă facă să mă simt mai bine.

   --- Kayt, Kayla, nici nu v-am auzit când ați venit.

   --- Cam asta era ideea, zice zâmbind mișelește Kait.

   --- Afurisitelor! zic râzând.

   --- Hei, tu ne-ai învățat, deci nu e decât vina ta! zice Kayla ridicând o sprânceană.

   --- Dar acum să revenim la problema noastră, spune Kayt serioasă dintr-o dată. Rayn ne-a povestit ce s-a întâmplat azi.

   --- Mda, o prostie am făcut.

   --- Ce?! Nu! Este de admirat faptul că ai sărit în ajutor, ar fi putut fi mai rău, zice Kayla punând o mână pe umărul meu.

   --- Nu chiar. Ar fi fost admirabil dacă aveam curajul să-l privesc în ochi pe Arthur, dar nu. Voi rămâne o lașă.

   --- Hai să nu mergem atât de departe. Nu ești o lașă. Te-ai prefăcut moartă doar pentru a-i știi bine. Mi se pare cel mai curajos gest pe care l-ar fi putut făcut cineva vreodată, mă laudă Kayt.

   --- Ascultă, ai trecut prin atâtea, dar dacă nu ești pregătită să le spui întreg adevărul, atunci spune-le o versiune mai simplă, neintrând în detalii, mă sfătui Kayla.

   --- Nu poți să fugi la nesfârșit. N-ai făcut-o atunci când mai trăiau Lily și James, de ce o facă acum?

   --- Presupun că voi două o să mă băteți la cap până vă dau dreptate, nu? zic uitându-mă la ele care aprobă în același timp. Da, nu mai pot fugi. Am ajuns la capăt. Trebuie să vorbesc cu ei și trebuie să-l văd pe Harry.

   --- Știți, am o idee, dar acum trebuie să plec, spun și ele mă privesc buimace. Paa! și Apar în fața casei lor.

   Cum îi atrag atenția lui Harry? Mă uit la ferestre și atunci o văd pe Hedwiga. O chem și aceasta zboară la mine.

   Anul trecut s-a apropiat extrem de mine și am reușit să o fac să aibă încredere și acum îmi răspunde la strigăte. Îi șoptesc să-l aducă pe băiat la fereastră. Îi dau drumul și se întoarce.

   Acum trebuie să aștept. Mă uit în direcția în care a zburat bufnița și văd că lumina se aprinde în camera lor. Atunci Harry apare și mă zărește. Pleacă imediat, ceea ce înseamnă că merge să-mi deschidă.

   Stau în fața ușii, rezemată de tocul ei. Aud cum încuietoarea se rotește și într-un final se deschide. Doar că nu Harry a făcut asta, ci Molly. Acum nu mai pot să fug. Trebuie să fac față la situație. Molly se uită la mine cu lacrimi în ochi, la fel și vice-versa.

   --- Cath, spune plângând ivindu-se un mic zâmbet în final, te-ai întors...

Hey! Capitol nouuu:)))) Este dedicat fetițelor care îmi mănâncă toate zilele și pe care le iubesc KrystalHeart1209 și 4thloveofkj. Ce credeți că se va întâmpla în capitolul IV? Le va spune Cath adevărul sau va alege să-i protejeze în continuare? Vă pupă Crystal muuuuult!

Nox!