Lumos!💡

   După un an plin de momente extrem de frumoase, dar și de tensiune cred că oricine ar merita o vacanță. Adică nu în fiecare an te întâlnești cu nepotul tău și încerci să ascunzi adevărul crud de el, nu în fiecare an ești otrăvită sau duci o bătălie pe viață și pe moarte cu unul dintre cei mai puternici vrăjitori care este și cel mai întunecat și până la urmă ăsta a fost anul pe care l-am trăit și care s-a încheiat.

   Pentru cei care m-au uitat sunt Catherine Evans, sora vitregă a lui Lily Potter și mătușa băiatului care a scăpat cu viață, Harry Potter. După încheierea primului an al lui Harry și după ce l-am văzut cum își ia adio pentru două luni de la Hogwarts, am revenit în regatul meu. Aici, de o lună de zile trebuie să suport certurile prietenelor mele, de o lună de zile am responsabilități de princesă, de o lună de zile n-am primit vreun răspuns la scrisori de la Harry...

   --- Știi, cred că verde ar trebui să poarte! O să-i scoată în evidență pielea, spune Kayla nervoasă.

   --- Iar eu cred că e mai bine roșu! Înțeleg că e moștenitoarea lui Slytherin, la fel ca Matthew, dar să nu uităm că e și moștenitoarea lui Gryffindor, la fel ca și Christina, zice furioasă Kaitelin.

   Aceste două fete, care au devenit o pacoste și o durere de cap, încearcă să-mi găsească ce să port mâine când o să merg pe Aleea Tor. Mă întâlnesc cu Dumbledore din nu știu ce motiv, apoi cu Hagrid. Le-am zis acelor certărețe că am să port costumul și roba de călătorie, dar cu cine să te înțelegi?

   --- Hei! Ce-i aici?! zice o altă voce nervoasă ce mă face să-mi ridic capul din carte.

   --- Rayn! strigă Kayla și îi sare în brațe. Kaitelin nu-i de acord cu mine! Dintre verde și roșu ce alegi?

   --- Niciuna! spune sincer. Prefer galbenul și cred că lui Cath i-ar sta mai bine așa.

   --- Off, și tu acum! se plânse Kait.

   --- Dar de ce n-o lăsați pe ea să decidă? se miră Rayn. Adică, ea va purta.

   --- Da, ai dreptate! Deci Cath, ce zici? mă întrebă Kayla.

   --- Îmi dați dureri de cap atât de mari încât îmi vine să vă strâng de gât! spun încleștându-mi maxilarul de nervi.Cei trei se opresc și fac schimb de priviri.

   --- Cath..., spune Rayn.

   --- Am nevoie de o pauză, zic obosită și ies val-vârtej pe ușă.

   Sunt nervoasă și obosită din cauza lor, sunt tristă pentru că efectiv nu mai pot să fac față la tot, sunt îngrijorată până peste măsură de faptul că Harry nu mi-a trimis răspuns la scrisori. Dacă a pățit ceva? Dacă acei încuiați l-au închis sau îi opresc scrisorile? 

   Timp de zece ani l-am supravegheat cumva din umbră, iar de când m-a întâlnit am fost numai cu ochii pe el tot timpul, bine, aproape tot timpul. Iar acum, îmi imaginez și cele mai negre lucruri.

   Intru în camera mea și trântesc ușa. Mă îndrept spre fereastră și privesc cum ultima rază a soarelui își face simțită prezența, lăsând ca întunericul să se abată asupra noastră, chiar dacă pentru câteva ore.

   Aproape sar speriată când simt o mână pe umărul meu. Mă întorc și dau de o pereche de ochi negri și calzi. E singurul care poate înțelege suferința și grijile mele.

   --- Nu te mai enerva atâta, știi bine, la fel ca mine, faptul că nu-ți face bine. Sunt încă copii, sunt imaturi dar își fac griji pentru tine. Eu le-am sugerat să se certe puțin pentru că ești posomorâtă și măcinată de griji, spune blând Merek luându-mă în brațe.

   --- Este familia mea Merek. Îl iubesc și nu vreau să i se întâmple nimic rău. Am primit vreun răspuns într-un final?

   --- Nu... îmi pare rău. Dacă vrei, plec mâine la casa lui ca să mă asigur că totul e bine.

   --- Ai face asta pentru mine? îl întreb despărțindu-mă de el.

   --- Suntem o familie, trebuie să ne ajutăm între noi. Pentru mine nu ești doar o prietenă, ești ca sora mea.

   --- Iar tu ca fratele meu, spun cu lacrimi în colțul ochilor.

   --- Mai știi ceva de Alostor? Sau de restul?

   --- Nu... mi-e frică să dau cu ochii de ei. Vor fi furioși, mai ales tata și nu aș știi ce să le spun, zic evitându-i privirea lui Merek.

   --- Sper ca momentul în care să le spui de ce ai făcut ce ai făcut să fie destul de curând. Acum mergi la culcare, ai nevoie de somn, spune în timp ce-mi sărută fruntea și pleacă.

   Așa fac, mă schimb în cămașa de noapte, mă piaptăn și mă bag în pături. Sting lumina și mă las purtată de lumea viselor, dar nu cea cu care sunt obișnuită.

   Cutreier holurile școlii, mai bine spus alerg cu sabia în mână. Pare că urmăresc ceva. Sunt în forma mea de vampir, nervoasă. Pe pereți este ceva, ceva roșu. Nu! Dâre de sânge sunt și pe tavan, iar bălți sunt pe podea.

   --- Sânge... simt miros de sânge! Trebuie să ucid!

   Mă uit în jur speriată. O voce sâsâită a spus asta. De ce am impresia că era un șarpe?

   --- Ucide-i! strigă o voce din spate. Mă întorc și dau de ochii reci ai lui Lucius Malfoy. Stă acolo, iar din spatele lui apare Greyback. 

   Amândoi încep să râdă, iar asta îmi zbârlește pielea de frică. Nu, nu vreau să se întâmple asta din nou.

   --- Alătură-te nouă! Fii din nou de partea celor puternici!

   --- Niciodată!! strig către ei și încep să alerg din nou.

   În fața mea sunt două siluete. Mă apropii de ele din ce în ce mai mult. Apoi reușesc să le disting. Voldemort este în picioare cu bagheta îndreptată spre un trup de copil. Harry...

   --- Crucio! strigă Voldemort asupra lui Harry care era într-o baltă de sânge, la fel ca mine acum unsprezece ani.

   --- NU!! LASĂ-L ÎN PACE!! strig plângând neștiind ce să fac.

   --- Nu te înțeleg Catherine. Poți să ai atâta putere, putem face această lume mai bună.

   --- Nu vreau! Nu sunt ca tine!

   --- O, ba da draga mea, suntem ca două picături de apă, spune iar culoarea ochiilor se transformă într-un verde intens și este asemănătoare cu a șerpilor.

   --- NUUUAAAHHHHHHHH! strig și mă trezesc. Încep să tremur, iar lacrimile își fac loc pe obrajii mei fierbinți.

   --- Catherine! strigă Kaitline în timp ce intră în camera mea, urmată îndeaproape de Kayla și Rayn.

   Kayla mă ia în brațe ca să mă liniștească, la fel și Rayn care îmi șoptește cuvinte liniștitoare.

   --- Cath, ochii tăi... spune șocată Kait.

   --- Nu... te rog nu-mi spune că sunt verzi.

   --- Ba da, zice privindu-mă intens. Gata, s-a terminat, a fost doar un coșmar, nimic adevărat, nimic rău nu s-a întâmplat. Unde e Merek?

   --- A primit o scrisoare și s-a dus s-o ridice, trebuie să... aa! Uite-l! zice Rayn.

   Merek mă privea îngrijorat, dar puteam să jur că mai este ceva pe lângă starea mea. Să fie conținutul scrisorii?

   --- Dumbledore ți-a trimis o scrisoare Cath, se pare că anulează întâlnirea de mâine,a intervenit ceva important, spune evitându-mi privirea.

   --- Da? spun mai mult în șoaptă. Și care e motivul?

   Ezită să-mi spună. Ceva grav s-a întâmplat iar asta mă face să tremur și să-mi umplu capul cu diferite scenarii. Într-un final, spune tot:

   --- Harry, zice iar asta face ca inima mea să bată mai repede din cauza grijii. Se pare că Hrry a fugit de la Vernon și Petunia.

   --- POFTIM?!?!?!?!

Hey guys! Acesta e primul capitol al celui de-al doilea volum. În următorul va fi ceva extrem de șocant, să spun așa. Mai știți episodul dintre Arthur și Lucius la Caligrafie și Pete? Cel din carte. Poate veți suficient de isteți și vă veți da seama. Să aud idei!:)) Sper că nu a ieșit acesta prea cringe, deci da, vă pupă Crystal!

Nox!