IX. "Dușmani ai moștenitorului, păziți-vă!"
Lumos!
Ultima lună a trecut destul de repede și a fost una plină. Între orele mele normale plus cele pe care mi le-am asumat, plus că a trebuit și trebuie s-o ajut în continuare pe Madam Pomfrey deoarece este sezonul virozelor și asta înseamnă foarte multă muncă la licori, plus că trebuie să refacem rezervele deoarece nu se știe ce se poate întâmpla, plus că mai trebuie să-i suport gura și avansurile dezgustătoare ale lui Lockhart. Voi înnebuni într-un final!
Legat de orele de Apărare contra Magiei Negre, sincer nu mă așteptam ca elevii să reacționeze într-un mod pozitiv. Mă străduiesc ca acele ore să le facă din plăcere, iar eu să-i ajut cât pot de mult. Le vreau binele, vreau să știe cum să se apere și cum să supraviețuiască într-un duel. Nu vor învăța nimic de la acel imbecil!
Cobor scările ca să mă întâlnesc cu Sir Nicholas, fantoma casei mele. Am de gând să-i refuz invitația și sper să mă ierte. M-a invitat și anul ăsta la ziua lui de moarte, dar redevenind vechea eu, nu voi putea. Sper doar să nu fie dezamăgit.
Îl caut de ceva timp și tot nu-l găsesc! Unde drăcia naibii e?! Singurul lucru pe care îl urăsc din tot sufletul meu la fantome este acela că atunci când ai nevoie de ele, nu le găsești niciodată repede, mai ales într-un castel ca ăsta. La un moment dat, văd două fantome: una este cea de care aveam nevoie, iar cealaltă e... Peeves?!
--- Ce se întâmplă aici? Nick? întreb în timp ce mă apropii de ei.
--- Oh, Cath, încerc să-l ajut pe Harry, zice încercând să-i atragă atenția măscăriciului.
--- Harry? Ce s-a întâmplat?
--- Venise de la antrenament și era plin de noroi. Filch, fiind în toane extrem de proaste l-a dus la el în birou și vreau să-l ajut cumva.
--- Văd unde bați, stai liniștit, problema se va rezolva. PEEVES! strig și imediat micul problematic își îndreaptă atenția spre mine.
--- Aaa, Wings, zice el și-mi face cu ochiul, cu ce-ți pot fi de folos?
--- Fă-i ceva lui Filch acum, nu știu, creează dracu o diversiune ca băiatul să poată ieși de acolo, spun cu un zâmbet mișelesc.
--- Orice pentru tine, zice râzând și dispare prin tavan.
Mă uit la Nick și-l văd șocat. Mda, cred că oricine ar fi dacă m-ar vedea pe mine și pe Peeves înțelegându-ne ca frații!
--- Cum... ai... făcut asta? mă întreabă încă șocat.
--- Nick, încă nu te-ai obișnuit cu asta? Sunt atâția ani de când eu și cu măscăriciul ăla îi jucăm feste bătrânului Filch.
--- Încă mi-e greu, recunosc. Te știu o fată bună, ceea ce ești, iar el un problematic, zice el apropiindu-se mai mult de mine.
--- Știu că face probleme, dar te și poate scoate din ele. Nick, era să uit. Nu pot veni mâine și sincer îmi pare...
--- De ce îți ceri scuze? Ai fost cu mine încă de când erai doar o fetiță. Dacă lipsești un an, nu-i vreo problemă. Ai multe responsabilități, băiatul fiind cea mai mare.
--- Da, spun și începem să ne plimbăm pe coridoare, ai văzut? Începe să arate din ce în ce mai mult cu James, dar are caracterul lui Lily, îți vine să crezi?
--- Nu prea, sincer să fiu mă așteptam să semene în totalitate cu tatăl lui. Cum se descurcă la ore?
--- La fel de bine ca taică-su, zic râzând, Lily era la același nivel cu el și Sirius, dar lor le era prea lene să învețe. Singura problemă e la Poțiuni. Snape îi pune bețe în roate.
--- Era de așteptat, nu? Adică Snape și cu James nu s-au înțeles niciodată bine, în schimb mă întreb ce s-a întâmplat cu voi, spune Nick gânditor.
--- Ce vrei să spui cu asta?
--- Când ați ajuns prima dată la Hogwarts erați cei mai buni prieteni, îl apărai de Potter și Black, petreceați foarte mult timp împreună. De unde atâta răceală? La fel și cu Yvonne...
--- Nick, sinceră să fiu chiar vreau ca relația dintre mine și Severus să fie mai bună, dar el a ales să-l urmeze pe Voldemort, spun uitându-mă în gol. Este numai vina lui pentru această atmosferă tensionată dintre noi.
--- Dar Yvonne? Erați ca surorile.
--- În cazul ei a intervenit gelozia, zic privindu-l în ochi. Pentru faptul că petreceam extrem de mult timp cu Lily și restul, dar a intervenit și faptul că iubeam același băiat.
--- Poftim?! Te referi la Sirius?
--- Nu, mă refer la Remus. Eram cu el când ea m-a trădat, să spun așa. După ce l-am atacat pe Lucius în primul an, am decis să le ștreg memoria celorlalți. În anul cinci, când eu și cu Remus eram un cuplu, a arătat tuturor cine sunt cu adevărat, adică o creatură însetată de sânge. Apoi, s-a alăturat lui Voldemort, zic tristă.
--- N-ai mai încercat să vorbești cu ea? mă întrebă Nick imediat.
--- Nu... și nu regret. Nu eu sunt cea care trebuie să facă primul pas. Știu că după ce Voldemort și-a pierdut puterile, a plecat din țară.
--- Eu tot cred că ar trebui să încerci să vorbești cu ea. Era o fată bună... apropo, ăla e Harry? întrebă arătând în spatele meu.
Mă întorc și-l văd pe băiat ieșind din biroul lui Filch. Nick și mine ne uităm unul la celălalt, apoi fugim către el. Adică doar eu, Nick e o fantomă, deci zboară și... oh, lasă așa!
Când ajungem lângă el, văd un dulap mare, negru cu auriu, făcut țăndări. Cred că înainte să-l conving pe Peeves, Nick probabil l-a rugat să dea cu el deasupra biroului acelui idiot.
--- Harry, Harry! A funcționat? întrebă Nick.
Băiatul ne privi uimit, apoi să uită în spatele nostru. Cred că și-a dat seama care era sursa problemelor.
--- L-am convins pe Peeves să dea cu el de pământ, bine mai mult Cath. M-am gândit că o să-i atragă atenția, spuen Nick, încântat.
--- Deci voi ați fost! zice Harry recunoscător. Da, a funcționat, nu mi-a dat nici măcar arest. Mersi Nick și mersi Cath!
--- N-ai de ce să-mi mulțumești, spun sărutându-i creștetul. E de datoria mea să te scap de belele. Acum, Nick, vrei te rog să-l duci până aprope de turnul lui ca să nu se mai întâmple ceva?
--- Cu cea mai mare plăcere Cath, să ai o noapte frumoasă! spun făcând o plecăciune, plecând mai apoi cu băiatul.
Sper să am o noapte liniștită, fără coșmaruri de data asta.
*******
Cu cât se apropia ziua de Halloween, cu atât aveam mai mare presentimentul că ceva rău se va întâmpla. Este pentru prima dată când particip la festivitate, după atâția ani în care rămâneam închisă în biroul meu. Există un început pentru toate.
Este seara așteptată de toată lumea, iar mesele se umplu instant. Scanez camera și observ că Ron, Hermione și Harry nu sunt. Este ceva putred la mijloc, iar asta nu mă încântă deloc. Îi spun lui Albus că plec la mine în cameră și ies pe ușa din spate.
Colind toate coridoarele și încerc să-i găsesc. Apoi aud din nou acele murmure:
---...așa de foame... de atâta vreme...
Încep să alerg, urmărind acea voce. Alerg de ceva vreme, cred că de o oră sau două, până când...
--- ...Simt miros de sânge... SIMT MIROS DE SÂNGE!
Oh nu! Oh nu, nu ,nu! Măresc și mai mult pasul până când în fața mea apare o mulțime. O mulțime de elevi care se uită la ceva pe perete.
Mă apropii și mai mult până îl văd pe Harry care este luat de guler de către Filch. Ce naiba?!
--- ARGUS! strig furioasă și merg spre ei.
Îi dă drumul băiatului și se uită în direcția mea. Aștept să-mi dea explicațiile de care am nevoie, deoarece nu mai am mult până îi zbor capul pe fereastră.
--- El mi-a omorât pisica! El a făcut-o! Tot el a și scris mesajul de pe perete! zice arătând acuzator spre Harry.
--- Ce me...? zic și îmi sare în ochi scrisul cu... sânge.
" A FOST DESCHISĂ CAMERA SECRETELOR. DUȘMANI AI MOȘTENITORULUI, PĂZIȚI-VĂ!"
Moștenitorului? Asta înseamnă că Voldemort încearcă să se întoarcă! Și se pare că va reuși.
Urăsc să recunosc, dar tata și cu James au avut dreptate. Camera Secretelor a fost deschisă de celălalt moștenitor al lui Slytherin. Când seara asta se va termina, îi voi trimite o scrisoare. Am nevoie de ajutorul lui Yvonne Zavala.
Hey guys! Îmi pare rău pentru acest capitol scurt și plictisitor, dar n-am avut timp absolut deloc. Următorul promit că voi încerca să fie mai bun. În schimb, oare Yvonne o va ajuta pe Cath? Iar cei care o cunosc, o vor bănui pe ea, fiind cea care a deschis camera? Oricum, în acest capitol ați primit o explicație pentru răceala dintre fata Gryffindor și fata Slytherin. Care va fi explicația celeilalte?
Nox!
Bạn đang đọc truyện trên: AzTruyen.Top