Lumos💡 A început numărătoarea inversă. Au mai rămas 4 capitole:)))

   Gândul mi-a stat toată ziua la acel bilet. Port și acum brățara, chiar dacă nu am nici o idee de la cine ar putea fi. Cine mă cunoaște atât de bine? A cui inimă am furat fără să vreau? Oare Sirius a găsit vreo metodă de a-mi trimite un cadou?

   Dar întrebarea este alta: Cum de știe că sunt în viață? N-am lăsat nimic, am dispărut cu totul. Este cineva din castel? Cine m-ar putea iubi încă? 

   Agh! Urăsc genul ăsta de situații! De ce trebuie să fac singură investigații? De ce nu putea fi : " Hei, sunt eu, cel care te iubește enorm! Semnat: X" ? Mi-ar fi fost mult mai ușor și pe de-asupra mai puțin enervant.

   Deja s-a înnoptat. Toată ziua mi-am petrecut-o cu Harry, Ron și Hedwig, bufnița lui Harry care este extrem de adorabilă. Ce pot spune? A fost de parcă mă băteam cu bulgări cu James, Sirius, Lily și ceilalți, adică perfect. Desigur, nu l-am ignorat pe Cedric, care râdea de copilul din mine. Asta până când l-am îngropat în zăpadă. Acum nu știu de ce, dar mi se pare că uit ceva.

   --- Ceaiul! strig disperată și alerg spre plită. Drăcia naibii! Uitai de ceai. Bine că nu s-a revărsat foarte mult.

   Sunt obsedată de ceaiuri. Cel de acum e din plantele care se găsesc în Pădurea Interzisă. În mod normal ar trebui să mă liniștească. Grijile au apărut din nou în viața mea odată cu Harry. De când cu Quirrell și tentativa lui de omor, nu numai pentru Harry, ci și pentru Cedric și Hogwarts. Împreună cu Snape, ne asigurăm că nu se va întâmpla nimic rău.

   Da, Snape. În ciuda a tot ce s-a întâmplat, el e singurul în care am încredere, cu toate că nu arăt asta. Îl urmărește pe trădător pentru a afla motivul pentru care vrea să fure piatra.

   E trecut de miezul nopții, iar eu nu pot să adorm. Mă ridic din fotoliu, îmi iau capodul și mă înfășor cu el. O mică plimbare nocturnă nu strică. Colind holurile școlii alandala. Mă las purtată de ele ca acum 30 de ani. Deschid fiecare ușă a unei clase. A rămas neschimbat.

   Știu că sună ciudat că spun asta, dar nu am mai vizitat nici o încăpere în ultimii ani. Timpul și depresia și-au spus cuvântul. Deschid, la un moment dat, o ușă a unei clase goale. Și când spun goală, mă refer că nu este mobilată.

   Un obiect înalt, acoperit cu un cearceaf stă într-un colț. Prima dată nu-mi dau seama ce este. Închid ușa și merg spre colțul sălii. Dau la o parte bucata de material și în fața mea apare o oglindă. Oftez. Este Oglinda cu Etniroid. Când am venit prima dată la școală am dat peste ea într-o noapte. Era ceva în neregulă cu ea, ceva necurat deoarece atunci când m-am privit în ea mi-am văzut părinții.

   Albus mi-a explicat cum este cu oglinda. Îți arată cea mai aprigă dorință a sufletelor noastre. Atunci era să-mi revăd părinții.

   Mă pun în fața ei și îmi privesc reflexia. În brațe țin o fașă albă. Mă țin de mână cu Sirius, iar în jurul nostru sunt ei.

   --- Se pare că tu și cu Harry chiar semănați, spune o voce din spatele meu. Mă întorc pe călcâie și dau cu ochii de Dumbledore. Același obicei de a apărea în cele mai frumoase momente, ce pot să spun?!

   --- Ce vrei să spui cu asta?

   --- Înainte să vii tu, Harry părăsea încăperea. I-am dat pelerina de invizibilitate a lui James drept cadou de Crăciun.

   --- Probabil i-a văzut pe Lily și James. Tot ca mine acum câțiva ani. Albus, dacă se întoarce te-aș ruga să-i spui tu să nu mai vină. Ar fi bine dacă am muta-o, spun imediat.

   --- Asta aveam în plan. Am să ascund piatra în ea.

   --- Cel mai bine! Toată lumea știe că ai cele mai bune căi de a apăra ceva, spun zâmbind.

   Îi urez noapte bună și dau să plec când acesta îmi strigă numele.

   --- De data aceasta, ce ai văzut în oglindă? mă întrebă.

   --- Ce ar fi trebuit să fie viitorul meu, spun scurt și mă întorc în dormitor.

*******

   Timpul a trecut destul de repede. Ninsoarea s-a transformat în ploaie, iar examele se apropie, la fel și ultimele meciuri de Quidditch. Sunt în biroul meu și corectez temele celor din anul șase. Impresionant este faprul că toți, mai puțin cei de la Slytherin, s-au înscris la cursul meu. 

   Aud o bătaie în ușă în momentul în care mai luam o înghițitură din ceai. Îi spun să intre și să aștepte câteva secunde, apoi îmi ridic capul și îi întâlnesc privirea.

   --- Severus, închide ușa, spun fermă. S-a întâmplat ceva?

   --- Ți-am pregătit poțiunea pentru diseară, spune pe un ton rece, și trebuie să vorbim despre Quirrell.

   --- Ai aflat ceva?

   --- De fiecare dată când îl prind singur, începe să vorbească cu el însuși. Este ceva straniu.

   Mă ridic de pe scaun și pun o ceașcă cu ceai. I-o întind și mă așez în fața lui.

   --- Zici că își vorbește, de parcă ar mai fi și altă persoană cu el, spun și mă încrunt.

   --- Da, tot ce am aflat e faptul că nu vrea pentru el piatra. Lucrează pentru cineva. Încă n-am aflat.

   --- Încearcă tot ce poți! Nu vreau să se repete întâmplarea de Halloween și la Quidditch! Nu pot să pierd băiatul din nou, spun și mă îndrept spre fereastră.

   Liniștea se așterne timp de minute bune. Pentru cine lucrează Quirrell? Ce va mai încerca să facă de această dată? Toate aceste întrebări îmi umplu mintea. Sincer în acest moment vreau să mai am o viziune.

   --- Viziune... Asta e! spun în timp ce Snape tresare.

   --- Ai mai avut o viziune? De ce nu mi-ai spus? Sau cel puțin lui Dumbledore, spune furios.

   --- Am avut viziunea în noaptea sortării lui Harry. Era despre Quirrell și, iau o gură mare de mare apoi las totul afară, Voldemort.

   Snape îngheță și își mări ochii. Nu știa ce să spună. Îmi amintesc ce îmi spunea Hagrid acum mai mulți ani. Totul are logică.

   --- Mai știi când a devenit bâlbâit? După acea expediție din Pădurea Neagră? spun disperată.

   --- Da, din câte am înțeles Lordul Întunecat a fost văzut acolo ultima oară. Crezi că...?

   --- Da, cred. Cred că acolo s-a întâlnit cu Quirrell și l-a posedat. N-a rămas decât o parte din sufletul lui, deci nu i-a fost prea greu. Cred că vrea să revină la viață...

   --- Cu ajutorul pietrei, mă completă. Acum ce e de făcut?

   Stau și mă gândesc. Va încerca din nou să-l omoare pe Harry, probabil la următorul lui meci, deci este un singur lucru de făcut.

   --- Vom arbitra următorul meci al echipei Gryffindor. Probabil va vrea să repete același lucru pe care l-a făcut ultima dată. Nu pot risca să-mi folosesc arcul din nou. Nu va mai încerca nimic cât timp suntem în teren.

   --- Este și Dumbledore. Va asista la meci, deci chiar nu va mai putea face nimic. Acum, mergem să vorbim cu Hooch? spune ridicându-se.

   --- Da, spun și las paharul cu poțiunea pe masă.

   --- Nu-ți închizi biroul? mă întrebă când ieșim.

   --- Nu, n-o să absentez mult. Ce ar putea să se întâmple? spun și începem în a mări pasul spre cancelarie.

   Imediat cum Madam Hooch a fost de acord în legătură cu următorul meci, am plecat în biroul meu. Am verificat dacă este ceva în neregulă, dar totul era la locul lui. 

   Seara a venit mai repede decât mă așteptam. Harry mi-a trimis o scrisoare în care îmi spunea că vrea să vorbim. Probabil a aflat faptul că o să-i arbitrez meciul. Chiar înainte ca eu să-i spun "intră" am luat o gură din poțiune.

   --- E adevărat? mă întrebă cum intră. Tu o să arbitrezi următorul meci?

   --- Da, spun fermă în timp ce beau poțiunea. Ascultă, Harry, știu că nu îți convine faptul că Miorlăitus arbitrează cu mine, dar nu vreau să risc.

   --- Ce să riști? mă întrebă.

   Vreau să-i răspund, dar o durere de cap îngrozitoare apare. Mă sprijin de birou ca să nu cad.

   --- Cath? Ce se întâmplă? Nu pari bine! spune și se apropie de mine.

   --- Cheamă-l pe Severus, spun în timp ce tușesc. 

   Nu mă pot opri. Nu mai pot să respir, de parcă cineva m-ar sugruma. Durerea de cap se accentuează, iar respirația mi se taie. 

   --- CATHERINE! strigă Harry.

   Privirea mi se înțețoșează, apoi cad la pământ. Totul devine negru și ultimul lucru pe care-l aud este strigătul băiatului.