Lumos💡

   Au trecut zilele mai repede decât în mod normal. Probabil când din nou petreci timp cu persoanele pe care le iubești mai mult decât orice pe lume, acesta prinde aripi și își ia zborul. În anii petrecuți alături de Ștrengari, zilele și lunile parcă nu existau. Trecutul mi s-a întors cumva în prezent, în modul bun, dar și în cel rău.

   Am uitat cum e să plângi din cauza suferinței. Plâng atunci când Harry îmi amintește, într-un fel, de o poznă de-a lui James sau Sirius, plâng de dor, plâng de fericire. Bucuria pe care în prezent o simt i se datorează lui. Micului meu erou care a crescut. Continui să mă consider vinovată pentru tot răul petrecut, dar el mă ajută să mai uit de asta.

   Intru îm Marea Sală. Deoarece se apropie Crăciunul n-am de gând să stau închisă în birou din nou. Port una din ținutele mătușii. Mama obișnuia să-mi arate fotografii cu ea. Chiar dacă sunt profesoară, asta nu înseamnă că trebuie să uit cine sunt. O prințesă. Cum intru, culoarea ochilor mi se schimbă. Mă concentrez, iar din baghetă sar scântei albastre care iau forma unui vultur.

   Până la urma sunt moștenitoarea ei, nu? Trebuie să mă comport ca atare. Probabil dacă nu eram ce sunt acum, m-aș fi comportat ca un copil de cinci ani. 

   Sala este decorată frumos, la fel ca în toți anii. Cei 12 brazi aduși de Hagrid sunt împodobiți, ghirlande sunt de jur-împrejur pe mese, iar altele sunt puse pe pereți. Mai trebuie un singur lucru. Ridic bagheta spre tavan și spun "Nix!". Din tavan, ninsoarea își face loc.

   --- Arăți superb! spune o voce din spatele meu. Mă întorc și dau de un chip blând cu care sunt foarte obișnuită.

   --- Mulțumesc Minerva! spun zâmbind.

   --- Băiatul te-a schimbat atât de mult. Nu credeam că o să te mai văd vreodată îmbrăcată astfel, ca o prințesă care va trebui să devină regină.

   --- Minerva, știi că nu mă consider suficient de bună pentru a-mi conduce poporul. Nu vreau să mă întorc deocamdată. Nu sunt pregătită, spun mai serioasă decât de obicei, încât și eu sunt surprinsă.

   --- Știu, dar curând va veni și acea zi, iar atunci noi vom fi acolo. Harry va fi și el. Te iubește atât de mult. Mereu vorbește despre tine, iar mai mereu îl găsesc cu tine. V-ați apropiat unul de celălalt foarte mult. 

   --- Poate, dar nu cred că va mai fi la fel când o să afle ce am făcut și că îi ascund faptul că sunt mătușa lui. Nu mă va ierta că l-am lăsat acolo, la cei care s-ar presupune că ar fi unica lui familie, spun cu durere în suflet.

   --- Iar el va înțelege, spune punând o mână pe umărul meu  ca să mă asigure că este aici. N-ai de unde să știi cum va reacționa, dar îți va spune același lucru pe care ți-l spunem de zece ani. Nu ești vinovată pentru nimic. 

   --- Ba da Minerva! spun uitându-mă în ochii ei. Te rog, hai să nu mai deschidem deocamdată acest subiect, nu mă simt foarte confortabil.

   --- De acord, spune dând să plece, dar se oprește. Cath, nu mai ești singură, ne ai pe noi. Mereu ne vei avea, își continuă ideea și pleacă.

   Probabil are dreptate. Încă nu știu, dar este unul și anume faptul că nu vreau să-l îndepărtez pe băiat de mine, nu încă și niciodată. Țin prea mult la el și aș face orice ca el să fie în viață, chiar dacă asta înseamnă să ajung lângă părinții lui.

   Mâine este Crăciunul. Trebuie să găsesc ceva pentru Harry. Dar mai întâi trebuie să împachetez celelalte cadouri pentru restul.

**********

   Ziua următoare sunt trezită de lumina soarelui. Pe mine nu mă afectează ca pe ceilalți semeni ai mei, dat fiind natura sângelui meu. Am stat toată noaptea să împachetez tot, dar pe al lui Harry nu l-am făcut. Este primul lui Crăciun cu persoanele lui dragi, deci voiam să fie mai special.

   Ținuta pe care am s-o port reprezintă faptul că sunt mândră în a fi Gryffindor (media). Ultima dată când am fost așa a fost în ziua în care mi-am revendicat tronul ca prințesă.

   Mă îndrept spre turnul casei mele. Acolo o întâlnesc pe Doamna Grasă care extrem de veselă. Expresia de pe fața ei se schimbă imediat într-una surprinsă în momentul în care mă vede, ceea ce mă face să zâmbesc.

   --- Wow, Cath! Arăți diferit, ce s-a întâmplat așa deodată cu tine? mă întrebă ridicând o sprânceană.

   --- Uneori ca să treci peste anumite situații nu foarte frumoase, trebuie să te gândești la alții și să trăiești momentele frumoase alături de ei, spun prinvind în gol.

   --- Ai mare dreptate, acum spune-mi, pe cine vrei să vezi?

   --- Știi bine, îi răspund zâmbind.

   --- Mă gândeam eu, spune râzând, e la fel ca taică-su, dar are sufletul la fel de bun ca al lui Lily, apoi ușa secretă se deschide.

   Intru și îl văd în fața șemineului împreună cu Ron. Parcă ar fi Sirius și James. Mă apropii de ei și se pare că mi-au simțit prezența. Se întorc spre mine zâmbind, iar eu mai fac un pas ca mai apoi să fiu trântită la pământ de cei doi năzdrăvani.

   --- Ai venit! Tu, aici? Azi? E cel mai frumos Crăciun, spune Harry entuziasmat în timp ce se dau jos de pe mine.

   --- Normal că sunt aici, la ce te așteptai? Să nu-ți dăruiesc și eu ceva? spun râzând.

   --- Cath, ești sigură că este o idee bună să porți genul ăsta de rochii? mă întrebă Ron îngrijorat. Adică nu vrem să pleci de la Hogwarts.

   --- Da, deoarece toți elevii știu că sunt de viță nobilă, nu se pune problema de asta, stai liniștit, spun zâmbindu-i blând. Acum ar cam fi timpul să vă primiți și voi cadourile. I l-am trimis pr al lui Hermione aseară, ar cam fi trebuit să ajungă.

   --- Și noi avem pentru tine, spune Harry.

   --- Dar nu era nevoie, voi sunteți cel mai frumos cadou de Crăciun.

   --- Dar nici tu nu trebuia să faci asta, spune Ron. Acum primește-l pe al meu, ca după să mi-l dai tu. Vreau să vă las pe voi singuri.

   Spune în timp ce îmi întinge un pachet înfășurat într-o folie de culoare roșie, asemănătoare cu cea a ochiilor mei când mă transform. Îl deschid, iar eu rămân stană de piatră. O bucată de material de aceeași culoare ca folia avea inițiala numelui meu. Lacrimile își fac loc. Este la fel de frumos ca acum câțiva ani. Molly mereu croșeta pulovere pentru mine și restul.

   --- Ron, le-ai spus părinților tăi despre mine? întreb speriată, vreau ca moartea mea să fie încă prezentă.

   --- Nu le-am spus în mod direct. Le-am spus doar că am o prietenă foarte bună și aș vrea să-i croșeteze și ei un fular, deoarece merită să știe că ne pasă de ea mai mult decât noi, spune Ron emoționat.

   Rămân fără cuvinte. Și-a respectat promisiunea față de mine și totodată am primit vechiul sentiment al căldurii din hainele croșetate de Molly. Mi-e extrem de dor de ea, dar dacă vreau să fie în siguranță trebuie să fac acest sacrificiu.

   --- Mulțumesc, spun cu lacrimi în ochi. Știu cât de bun ești la șah și setul pe care-l ai e foarte vechi, de aceea m-am gândit că ți-ar plăcea unul nou.

   --- Poftim?! Vorbești serios? 

   --- Da, ar trebui să ajungă până diseară. A trebuit să-l comand deoarece n-am avut suficient timp.

   --- Îți mulțumesc enorm Cath! spune în timp ce mă strânge în brațe. 

   După ce ne despățim acesta părăsește camera. Îi fac semn lui Harry să ia loc într-unul din fotoliile din fața șemineului. Liniște. Mă uit în ochii lui și simt cum timpul își pierde noțiunea. Harry se ridică și se îndreaptă spre dormitorul lui.

   Îi urmăresc fiecare mișcare până se face nevăzut timp de câteva secunde. Se întoarce cu două pachețele. Se așează la locul lui, apoi mi le întinde. Îl privesc surprinsă. Le iau apoi încep să-l deschid pe cel mic. Numele meu își face apariția, gravat în aur, cu un lănțișor din același metal prețios.

   --- Harry, este superb! spun în timp ce o lacrimă este pe obrazul meu.

   --- Deschide-l și pe celălalt, te rog, spune mai mult șoptit.

   Îl ascult și încep să fac același lucru și cu cel de-al doilea. Într-o ramă de culoare roșie, două chipuri zâmbitoare îmi fac cu mâna. Era prima zi de iarnă a acestui an, când eu și Harry ne-am bătut cu bulgări. 

   --- Este perfect, spun în timp ce mă pierd în verdele ochilor lui.

   --- Nu știam cum o să reacționezi, m-a ajutat și Hermione, dar mă bucur enorm de mult că-ți place, spune nesigur pe el.

   --- Acum e rândul meu, spun și mă ridic, acum închide ochii.

   Mă privește nedumerit, apoi și-i închide. Mă las pe vine în fața lui ca să fiu la același nivel cu el și îi înfășor în jurul gâtului o eșarfă. Îi deschide, o examinează, iar apoi se uită din nou la mine.

   --- Asta e...? spune înghițind în sec.

   --- Eșarfa pe care i-am dăruit-o lui James când era de vârsta ta. Vezi? Are inițialele lui la un capăt, iar celălalt l-am modificat pentru a pune inițialele tale. Sper doar să...

   --- Îl ador! Vreau să-l văd pe următorul, spune cu vocea tremurândă.

   --- După ce te-am scos din dărămături am luat ce a mai rămas întreg. Unul din lucruri îl porți acum, iar celălalt, ei bine, l-am găsit greu, spun în timp ce îi întind poza din lor din ziua în care au avut prima lor întâlnire, după mai bine de șase ani în care se certau.

   El ia poza și o pune în poala lui. Se uită la ea de minute bune. Își ridică capul și văd că are lacrimi. De trei luni nu l-am văzut așa.

   --- Mulțumesc, spune și mă strânge tare în brațe. Te iubesc Cath! 

   --- Și eu pe tine, spun în timp ce îi mângâi creștetul. Acum ce ai spune dacă l-am lua pe Ron și am merge afară pentru o rundă de bătaie cu bulgări? 

   --- Ar fi perfect, dar cred că ar trebui să îți iei pelerina.

   Dau din cap în semn de "da" și părăsesc salonul. Ajung într-un final în biroul meu. Pelerina este pe scaun, acolo unde am lăsat-o. După ce mi-o pun, observ că pe masă este ceva destul de mic.

   Mă îndrept spre birou și constat că este o cutie din argint. O deschid, iar înăuntru este un bilețel și o brățară. Are modelul unei împletituri, o parte din aur, iar cealaltă din argint. Este extrem de frumoasă, iar genul acesta de brățări nu toată lumea și le-ar permite.

   Iau micul bilețel:

   " Știu că probabil ai dubii în privința mea. Dar trebuie să mă crezi dacă vrem să reușim. După toți acești ani încă țin la tine, în ciuda a tot ce s-a întâmplat. Încă te iubesc. Crăciun fericit Catherine!"

Hey guys! Am reușit să postez și eu într-un final! În momentele de față chiar vreau să merg la Hogwarts! Așa, Catherine Evans #1 se apropie de final. Doar câteva capitole ne despart de un final magic! Vă pupă Crystal!

Nox!