În toată viaţa mea nu am fost mai sigură ca în acest moment. Oriunde priveam nu vedeam faţă de om, ci doar copaci înalţi, tufe pline de flori, iarbă verde, păsări care se pierd în văzduh îngânând balade mistice. Nu aranjasem nimic, nu adusesem cu mine nici măcar o pătură, ci doar costumul alb pe care îl purtam şi pe care încercam să-l păstrez imaculat. Eram genul de persoană care nu poate aşteptam prea mult, dacă îmi făcusem planuri, persoana care trebuia să mă acompanieze era musai să fie la timp venită. Dar pentru ea puteam aştepta o veşnicie. Era ascunsă după câtiva copaci, poate încă o treceau emoţiile, poate că nu îşi găsise pantofii albi de lac în bortbagaj. Nu mai conta absolut nimic, ci doar faptul că în ceastă zi îmi voi uni destinul cu al ei.

Mi-am trecut degetele prin părul scurt şi blond, dându-l în sus, readucându-l la forma iniţială. Voiam să arăt bine în faţa viitoarei mele soţii, nu îmi permiteam să mă prezint nearanjată. Dar şi aşa, indiferent cum arătam, ea avea pur şi simplu să-mi zâmbească şi să-mi sărute buzele cu tandreţe. Lăsându-mă să îi citesc în privire dragostea nemărginită pe care mi-o poartă. Ştiam că lângă ea aveam să-mi găsesc pacea interioară şi fericirea. Era un adevărat înger, nu mă aşteptasem să fiu abordată de ea încă din primele zile de lucru. Eram proaspătă angajată la compania Fauster, care era condusă de vărul ei Laurence, un tip destul de strict, aidoma tatălui său. Majoritatea angajaţilor erau bine „dresaţi” de oamenii în putere, decât câteva persoane păreau desprinse din tipar. Khaterin făcea parte din acel tipar şi nu doar din pricina că era fiica fratelui domnului Fauster, ci fiindcă era ea însăşi şi nu prea agreea genul acela de caracter: dur, inexpresiv. Era precum un fluture care zburdă liber printre crengile copacilor. Şi acum îmi aduc aminte cum din greşeală îmi vărsase cafeaua pe fustă şi mă trăsese agitată în baia fetelor ca să mă dezbrace cât ai clipi de haine şi să mă ajute să le usuc. Îmi simţisem obrajii cum iau foc, eram doar în lenjerie şi în pantofii cu toc, iar ea se chinuia să scoată pata maronie din fustă. Ştiu că nu trecuseră mai mult de două minute, privirile ni se intersectaseră imediat ce Khaterin se ridicase. De atunci am ştiut că aveam să fim mai mult decât prietene şi că ea are să-mi împărtăşească secretul ei, care îl ascunsese atâţia ani de familie şi prieteni.

Nu am uitat nici de primul nostru sărut sau de prima noapte în care am făcut dragoste. Toate acele amintiri continuă să mă vrăjească, să mă facă să realizez cât de mult o pot iubi pe această femeie cu care am împărtăşit atâtea clipe magice. Îmi simţeam trupul lovit de adierea lină a vântului şi am constatat că eram doar noi singure. Am fost mult prea timp hipnotizată de sentimentele de fericire, încât am uitat că nimeni din familia noastră nu ne era alături. Mi-am aranjat sacoul mai bine şi am făcut câţiva paşi înainte, un lac nu foarte mare se întindea în faţa mea. Apa cristalină se unduia la căderea frunzelor sau a fulgilor de păpădie, lăsându-mi privirea sedusă de mişcările ei superbe. Mama şi tata nu agreaseră nicidată ideea că una din fiicele lor are înclinaţii spre o iubire mult prea interzisă. Poate doar părinţii Khaterinei au dat inexpresiv din cap în aprobare. Însă eram doar noi două, faţă în faţă cu noul nostru destin.

- Îmi cer iertare că a trebuit să mă aştepţi July... cu un glas şoptit şi paşi mărunţi, iubita mea se apropia de lac. E foarte frumos!

I-am zâmbit şi căutându-i mâna, i-am cuprins-o în a mea, strângu-i palma atât de tare până când a gemut. Am început să răd copios de expresia pe care o avea pe faţă când m-a privit nedumerită. Adevărul era că mă simţeam extraordinar de bine, nimic nu îmi putea strica buna dispoziţie. O aveam lângă mine, asta era tot ce îmi doream. Mi-am aşezat palma pe umărul ei şi indirect am îndemnat-o să se întoarcă cu trupul spre mine. O tăcere scurtă s-a răsfirat printre noi, doar ciripitul păsărilor se mai auzea vioi. Devenisem serioasă, căci acest moment trebuia să fie solemn. Am scos din buzunar inelul pe caredoream ca ea să-l poarte, i l-am pus pe degetul subţire şi fin, aşteptând ca şi ea să repete gestul. Inima îmi bătea cu putere, timp în care ea îmi aşeza inelul. O admiram cu intensitate, lăsându-mă fermecată de părul ei castaniu, ondulat, ce îi pica frumos pe umeri. De ochii căprui şi blânzi, de pielea fină şi strălucitoare, de parfumul dulce şi revigorant. În mine sângele clocotea, am trecut peste partea cu discursul lung şi plictisitor, i-am cuprins obrajii în palme şi mi-am presat buzele de ale ei. Am adâncit sărutul în momentul în care am simţit-o cum se agaţă de mine, cum mă trage spre ea şi mai mult şi cum îşi lasă glasul înfundat să se strecoare printre buze. O doream aşa de tare, nu mă interesa dacă nu aveam pătură sau dacă bancheta din spate a maşinii nu ne oferea prea mult spaţiu. Doar la gândul cum ea îmi strigă numele şi cum mă lasă să o ating, pur şi simplu înebuneam.

- Te rog July, fii mai blândă...

- Voi încerca, dar eşti mult prea apetisantă îmbrăcată în rochiţă de mireasă. Ce spui dacă trecem direct la luna de miere?

- Nu mă deranjează absolut de loc. July! Îmi strigase numele şi sărutându-mă încă odată pe buze, mi-a şoptit: te iubesc!

Sentimentele care se nutreau în inima mea erau cu mult mai puternice decât credeam. Privind-o atent şi mângâindu-i chipul luminat, am realizat că: a fost odată ca niciodată o prea frumoasă fată, căreia nu i-a păsat niciodată de gura lumii cea spurcată şi a căutat în lung şi lat prinţesa curajoasă, ce inima ia furat dintr-o singură clipire fermecată.