Lyra deschise ochii brusc în timp ce se ridică în capul oaselor din pat.

,,A fost doar un vis, doar un vis" își zise ea în timp ce încerca să-și potolească bătăile rapide ale inimii ce-o înjunghiau în piept.

Își îndepărtă broboadele de sudoare cu podul palmei după care vru să iasă din infirmeria goală.

Infirmeria era exact cum o lăsase și sperase să n-o mai vadă până la sfâeșitul Anului.

Dar ceva îi atrase atenția. Un semn. Era desenul pe care Morgaus i-o prezentase ca fiind Pecetea Cultului Părăsiților.

Deci nu a fost doar un vis, chiar era Morgana și chiar pornise Războiul Rece, cel mai distrugător și mai întunecat lucru făcut din istoria vrăjitorilor.

În gură îi veni un gust amar. Teamă, mânie, disperare, toate ăstea amestecate în interiorul ei și pentru prima dată chiar se bucura că părinții ei nu mai sunt. Cine știe ce monstruozitate ar fi crezut că este.

Ușa se deschise brusc și pe ea apărură Maison, Justin și Maya care, văzând-o stând în picioare și recăpătând culoare în obraji alergară spre ea.

- Când te-a adus Zamoxis arătau de parcă erai moartă. zise Maya ușurată.

- Ai supraviețuit unui Demon Căpetenie cel puțin o oră, sunt mândru de tine. Dar asta nu înseamnă că o să te tratez diferit când vom practica vrăji. zise Justin în timpul îmbrățișării de grup.

Lyra îl îmbrățișă la rândul ei, dar durerea surdă rămânea ca o unbră în corpul ei.

- Eu mă bucur că n-ai murit, zice Maison în cele din urmă.

Lyra se uită ciudat la el. Chiar dacă nu li se alătură în îmbrățișare, fata îi strânse mâna cavalerește.

Simțiră cum atingerea mâinilor îi curentă pe amândoi, retrăgându-se amândoi în același timp.

Credea că n-o să-i mai vadă niciodată, dar faptul că acum erau împreuna îi dovedea că sunt într-adevăr prieteni adevărați.

Tușitul Maestrului Zamoxis îi readuse la realitate, iar cei 3 se despărțiră de Lyra și încetară să-i mai pună întrebări.

- Lyra, aș vrea să știu ce ți s-a întâmplat la Test. A fost un lucru grav că te-ai întâlnit cu-o Căpetenie și puteai să fi rănită serios.

Evită cuvântul moartă, chiar dacă știa că Morgaus nu avea această intenție. Încă își amintea fața ei surprinsă când Lyra îi spuse că nu are habar despre ce vorbește și se cutremură când simții puterile pe care vrăjitoarea le avea în ea.

- Mi-am văzut cea mai mare temere. Doar că ea mă lovea cu adevărat, simțeam cum sunt zgâriată.

Maestrul pufni pe sub bărbie.

— Și care e cea mai mare temere a ta? întrebă el cu o expresie serioasă.

— Aș vrea să nu se știe.

Zamoxis o privi țintă în ochi, iar fata își văzu reflexia reflextată în ochii înghețați ai acestuia. Preț de o secundă fața Maestrului o privi într-un fel diferit, parcă cu teamă, dar se petrecu atât de repede încât avea impresia că i s-a părut.

— Dacă ce spui tu ar fi adevărat asta înseamnă că Demonul te-a rănit cu adevărat. Unde ziceai că te-a zgâriat mai exact?

Fata nu se gândise la asta. Maestrul o privea sceptic, trebuia să gândească rapid.

- M-a zgâriat. Dar mi-a conturat ceva, un fel de semn. zise Lyra în timp ce-și sufleca mâneca uniformei de la Test încă pătată de sângele negru ca zmoala al Demonului.

- Ști ce simbol este? zise el cu vocea ușor tremurândă care-i vibra ca o coardă ușor dezacordată.

Fata aprobă în timp ce ochii săi abisați căpătară o strălucire vicleană.

- Da, Cultul Părăsiților. Cea mai mare teama a mea era aceea de a fi una de-a lor. Am auzit poveștile despre ei. Probabil de aceea Demonul mi-a desenat asta.

Maestrul dădu meditativ din cap în timp ce cântărea toate posibilitățile, ca o balanță.

- Să vă spun ceva interesant. Știți ce zi este astăzi?

Justin ridică instinctiv mâna, exact cum făcea la ore, dar își dădu seama că nu mai era nevoie de tot protocolul de politețe.

- Este ziua în care Sabatele își aleg noii discipoli.

Zamoxis îi zâmbi, dar nu un zâmbet cald, ci un zâmbet strâmb care mai mult o neliniștea pe fată.

- Exact. Asta în mai puțin de o oră, iar părinții voștri trebuie să sosească. Și acum marea întrebare. La ce sabat am fost eu?

Lyra se gândi. Maestrul ei era înțelept și adora să concepă mistere pe care alții să le rezolve. Adora să vadă oamenii cum se pierd în indiciile date de el, iar ce le-a făcut lor în prima zi a fost o nimica toată.

Ar putea fi, deci, la Ibis sabat care se ocupă cu învățătura vrăjitorilor, ca majoritatea profesorilor.

- Vă dau un indiciu ,,Faptele glorioase sunt veșnice".

- Anguis! strigară copii deodată.

Fiecare sabat avea crezul său, iar aceasta era al celor de la Anguis, vrăjitorii care adoră să câștige prin orice mijloace, chiar și unele necurate.

- Adevărat, ceea ce înseamnă că recunosc o invenție bună când o văd.

Și zicând acestea plecă.

- Vă aștept în Sala Festivităților,zise el din tocul ușii.

- Stați, ce-ați vrut să spune-ți cu asta? întrebă Justin cu privirea ațintită spre Lyra,parcă cerându-i răspunsul la toate întrebările lumii.

Dar fata ridică din umeri în timp ce-și imagina o bilă din Equorumul ei căzând în clepsidra de la Anguis. Își mințise un prieten, și ăsta era de-abia începutul.

* * *

În Sala Festivităților era mare zarvă. Copii din fiecare grupă își căutau părinții. Din câte auzise Lyra aduceau voie să vină doar părinții vrăjitori și cei magi, ceea ce însemna că oricum părinții ei n-ar fi venit.

Justin și Maison nu păreau prea încântați de revederea cu aceștia, iar asta se vedea clar pe fețele lor palide. Erau încordați și păreau că sunt atenți la fiecare mișcare din Sală căutând după fețele cunoscute.

- Eu mi-am găsit părinții. Merg să-i salut și mă întorc. anunță Justin în timp ce se îndrepta spre un cuplu de oameni ceva mai deosebiți.

Ei nu păreau să trădeze nici-o emoție,mai rău poate decât Zamoxis,și spre deosebire de ceilalți părinți prezenți nu se bucurau să-și revadă fiul. Sau dacă o făceau, cel puțin n-o arătau.

Erau îmbrăcați în niște robe negre, pe sub care, Lyra putea să vadă strălucind întunecată a unei armuri. Atunci Lyra își aminti de discuția cu Justin în drum spre Orașul Halloween, cum că părinții lui sunt Agenți ai Umbrei și că dorea ca Justin să-i urmeze în profesie.

Mama acestuia, văzând că este privită se uită către urmăritor și-i șopti ceva la urechea soțului ei în timp ce Justin îi făcu semn să vină din mână:

- Lyra, ei sunt părinții mei Domnul și Doamna Shadowfog.

Lyra își aplecă respectuasă capul, neștiind cum se salută respectuos un vrăjitor de rang înalt.

- Încântată de cunoștință.

Cei doi soți își aplecară la rândul lor ușor capul, dar fără să schițeze vre-un sentiment. Păreau total goi și lipsiți de orice urmă de compasiune.

- Deci ea e unicul Sincace, cea care vine din Lumea Caecus.

- Da, doamnă, eu sunt.

Ura când i se aducea aminte că-i diferită. La început îi plăcuse, întrucât în lumea oamenilor era o oarecare, ca o unbră a unei stele strălucitoare.

Dar aici era privită cu surprindere profunde se ducea, iar teama o întrepătrunse când se gândea la privirile aruncate de oamenii necunoscuți.

Fata observă cum Domnul Shadowfog își mângâia inelul metalic ce era identic cu al lui Justin.

- Dacă ei nevoie de ajutor cu banii să ști că-ți stăm la dispoziție.

Fata aprobă și le mulțumii celor doi în timp ce mergea alături de Justin pe scena pe care se strânseseră colegii lor.

Acesta se aproprie de ea pentru a-i șopti:

— Să nu te deranjeze că-ți spun asta, dar părinții mei nu vor decât să se mândrească cu un alt act de cariate. Îți recomand să vi la mine pentru ajutor.

Lyra îi mulțumi. Oricum nu dorea să ceară ajutorul nimănui, i se părea foarte nerespectuos să profite de ospitalitatea oamenilor.

— Este ultima zi din Anul Schimbării, ceea ce înseamnă că ele 4 sabate din fiecare punct cardinal primește noi elevi.

Iar în timp ce zise asta Maestra Sifonia aduse o cheiță, probabil pentru a deschide Equorumul tuturor copiilor.

Maestra Woo deschise una din coliviile aurite folosite la Ora Ființelor magice, de unde zburară mici păsărele iernatice.

Zburau în ceruculețe inegale în aer, deasupra capetelor celor prezenți în timp ce glasurile lor cristaline erau ca o rugăciune șoptită în aerul iernii veșnice. Acordurile lor limpezi îi mângăiau uzul și pentru o clipă uită întreg răul din lume și toate grijile ce-i umbreau extazul de la Ceremonie.

Când melodia se termină, păsările zburară printr-un mic gemuleț, ultimele lor acorduri încă răsunând în sală.

— Să vină fiecare să i se deschidă
Equorumul.

Lyra și prietenii ei avură norocul să fie printre primii cărora li se deschidea lănțișorul. În interiorul acestuia Lyra nu vedea patru clepsidre așa cum i se zise la începutul anului ci o imansa bilă ce ilustra imaginea unei vulpi care se uita curioasă la fată.

Părea atât de reală cu blana ei roșcată de parcă era o rază fugită din soarele strălucitor, ce ateriză pe pământ.

Ochii ei întunecați o priviră în ai ei, iar pentru câteva secunde se cândva la infinitul spațiului, unde se aflau alte mii de galaxii ai Marei Spirale.

În cazul lui Justin el avea o bufniță ce bătea din aripi neliniștită,Maison avea un mistreț care tot încerca să spargă sticla cristalului,iar Maya un cerb ce mergea elegant și se uita cu ochiul său negru la ea.

Maestrul Zamoxis veni la ei și le luă pandantivele, moment în care Lyra reveni la realitate.

— Avem patru copii din patru sabate diferite. Justin-Ibis, pentru inteligența și copil al Estului, Maya-Cervus pentru bunătate și copil al Vestului,Maison-Grephen pentru onoare copil al Nordului și Lyra-Anguis pentru viclenie copil al Sudului.

Toți îi aplaudară, dar Lyra nu era fericită. Cei de la Anguis învățau și Arta Magiei Negre, ceea ce i-ar fi adus un nume de rău și mai aproape de Morgaus. Prietenii ei probabil îi citiră gândurile căci veniră s-o îmbrățișeze, iar Maya îi șopti că totul va fi bine.

Urmă apoi o serie de îmbrățișări, iar noii discipoli își salutară șefii de la fiecare sabat, Lyra aflând că șeful ei, Naron, părea mai îngâmfat ca Zamoxis.

Peste puțin timp li se readuseră Equorumele, de această dată fiind trecute prin transformare.

Justin îi explicase cu mult timp în urmă, cum că Medalioanele expuse la lumina Lunei Albastre capătă personalitatea purtătorului.

Medalionul ei deveni o brățară argintie, ce i se încovrigă pe mână în jurul încheieturii ca vița de vie. Avea o piatră roșiatică ce semăna cu un ochi de mărimea unei pietre.

— Hei, l-ați văzut pe Zamoxis? Nu-l vă d nicăieri. îi întrebă Lyra pe prietenii ei.

Plecară din îmbulzeală, cei doi băieți evitând să-și revadă părinții.

Chiar dacă Lyra nu-i cunoscuse părinții lui Maison, Justin îi spuse că mama lui era foarte drăguță și că nu avea un motiv pentru care s-o ignore.

Plecară spre biroul acestuia ignorând copii și adulții ce veneau din partea opusă și care povesteau despre desfășurarea Anului Schimbării.

Biroul lui Zamoxis era așa cum îl lăsaseră în urmă cu câteva zile, doar că în mijlocul său era un ceaun negru cu un lichid verde in el. Lângă el, pe o măsuță se lemn era o mică sticluță și toate ingredientele strânse de ei în acest an.

— Cum de nu ne-am dat seama? Maestrul ne-a trimis în toate probele ălea pentru a-i aduce Ingredientele necesare unei Poțiuni Mesagere.

Lyra avea rețeta bine fixată în memorie de la ultima oră cu Maestra Sidonia.

Cei patru adăugaseră la intervale regulate igredientele și amestecară 30 de minute fiertura în inversul acelor de ceas.

Peste puțin timp imaginea Maestrului se înfățișă în aceasta și spre surprinderea lor era mult mai reala decât le-o arătase Sidonia și părea că se grăbea să plece.

,, A înregistrat-o probabil cu puțin timp în urmă" gândi Lyra întrucât ținea minte vorbele Maestrei. Cu cât trecea mai mult timp de la înregistrare, cu atât imaginea devenea mai meclară.

— Bun copii, fiți atenți la acest mesaj. N-am prea mult timp, iar ei sunt pe urmele mele. A trebuit să fug pentru siguranța celor din Wintermarck și mai ales a voastră. Copii, Profeția se referea la voi, ceea e înseamnă ca Cea Uitată vine după voi.

Lyra nu mai înțelegea nimic. Nu ea, adică Morgana era Cea Uitată? De ce ar încerca să-și omoare prietenii? Poate că Zamoxis nu știe că este Descendența ei.

Pe fundal se auzeau pași și strigăte, ce copii nu le puteau înțelege.

— Maison, nu mai fi atât de îngâmfat și evită să te ciondănești cu Lyra. Știu că-ți aduce aminte de tatăl tău om, dar treci peste.

Fata se uită la Maison, dar acesta îi evită privirea. Atâta timp glumi pe seama părinților săi, când de fapt și el avea sânge uman în vene?! În acel moment Lyra i-ar fi dat o palmă lui Maison, dar mesajul continuă, iar ea se concentră asupra lui.

— Justin, ai grijă de ei. Ești cel mai responsabil și am încredere deplină în tine. Igniră-ți părinții și fă ceea ce vrei, poate chiar o să ai un loc strălucit în Conducere.

Justin zâmbi de parcă se vedea deja conducând Marea Spirală.

— Maya, fă exact ce faci și acum, și evită gelozia pe prietenii tăi, într-un viitor apropriat o să ai rolul tău. Nu cel dorit dar o să joci un rol important. Iar Lyra, știu cine ești și în curând și ei vor afla. Apărați-o! Și cel mai important NU VĂ DESPĂRȚIȚI PÂNĂ CÂND RĂUL NU E ÎNFRÂNT!

Și zicând asta imaginea lui Zamoxis dispăru. Justin rămase cu privirea ațintită spre ceaun.

— ,,Unul va greși și viața i se va nărui" eu sunt ăla! Mama și tata au vrut să ajung la Grephen pentru a fi un Agent al Umbrei,dar eu sunt la Ibis și am alte planuri de viitor, chiar dacă viața mea nu e încă năruită. Mai rămâneți voi doi, mă întreb cine va fi cel faimos.

— Clad eu! Strigă Maison în timp ce Lyra îi dădu un pumn amical în braț. Încercă să uite pentru un moment ca a mințit-o(doar și ea le ascundea un adevărăt cu totul și cu totul întunecat).

— Păi așa e! Dacă trebuie să stăm împreună asta înseamna c-o să ne petrecem vara la Scoala de Vară din Orașul Oglinzii. Doar așa o să stăm în aceași clădire.

— Dar e pentru vrăjitorii nepricepuți.

— Adică Lyra,glumi el.

Fata îl ignoră.

— Eu sunt pentru această idee.

— Și eu! susținu Maya

— Fie, dar dacă o să fiu considerat stupid e vina voastră.

Maison râse puternic:

— Ești deja considerat așa.

Și zicând asta Maison și Justin merseră să-și anunțe părinții în timp ce Lyra și Maya își făceau bagajele.

,,Ai scăpat deocamdată micuță vrăjitoare,dar te previn,anul viitor vei fi de partea noastră, a celor Părăsiți"