De aici capitolele sunt needitate, iar acțiunea ar putea sa para ca nu are sens, întrucat am schimbat câteva lucruri la ea.

  Atmosfera neliniștită plutea la ora de Elementalism, ca o pătură sufocantă.
  Era ceva diferit în clasa spațioasă, rotundă, cu bănci din piatră ca la un amfiteatru. Ceva viu, ceva ce aducea a schimbare.

  Elevii, fiecare cu uniforma Maestrului corespunzător, semănau cu niște flori de piatră în timp ce vorbeau tare unii cu aceilți, fără a le fii teamă de apariția neașteptată a profesorului.

Maestrul Woo nu venise nici măcar o singură dată la propria oră, iar dacă elevii îl așteptaseră curioși la început, acum gestionau timpul liber în folosul lor.

Lyra era așezată între Maison și Maya. Pe chipul băiatului se putea vedea o mică zgărietură roșiatică ce prinse crustă. Avea să îi rămână un mic semn cu doar o noanță mai deschisă decât pielea lui, chiar sub ochiul stâng. Chiar dacă trecură câteva zile de la Proba lor, copii nu au m-ai îndrăznit să meargă în catacomba copacului.

Ușă de lemn alb se deschise atât de brusc încât pentru câteva secunde amuțiră cu toții în timp ce-și îndreptară privirea spre aceasta. Elevul care intră nu îi era cunoscut Lyrei, dar graba cu care trântise ușa îi trezi curiozitatea.

– Maestrul Woo! I-am auzit pașii, cred că vine la oră.

Maison pufni în timp ce își frunzării manualul de la Elementalism, pe care Lyra nici nu îl deschise.

– Și de unde știi că era Maestrul Woo? Întrebă Maison, dar nu apucă să primească un răspuns.

Pașii începură să răsune din ce în ce mai apropiați, fiind estompați doar de ușa încăperii. Cu toții erau întorși cu privirea în spatele clasei, așteptând mișcarea clanței și deschiderea ușii.

Dar liniștea se lăsă atât de brusc, încât inimile emoționate ale elevilor se auzeau ticăind ca acele ceasornicului.

– La ce vă uitați voi?

Vocea din fața clasei îi lua pe toți prin surprindere, în cameră plutind mirosul greoi al mercaptanului.

Maestrul Woo se plimba prin mijlocul încăperii, asemenea unei leu în cușcă. Purta o robă roșie, de noanță atât de puternică încât poalele sale cădeau în falduri de sânge. Maestrul zâmbi, iar la coada ochilor îi apărură mici încrețituri care îl făceau să pară și mai bătrân decăt era. Parul alb îi dezgoles pielea de pe vârful capului, iar barba lungă cu fire de argint îi era împletită cu orânduială.

  Își deschise brațele, de parcă încerca să-și cuprindă toți elevii în strânsoarea lor. Mânecile robei sale alunecară, lăsând la vedere piele zbârcită ca un măr veșted.

Vocea lui hârâită și groasă de la bătrănețe răsună în încăpere:

  – Binecuvântate fie buzele voastre care vor răsti numele sacre.

  Lyra învățase obiceiurile de bază așa că nu întârzie să se ridice în picioare împreună cu restul elevilor și să facă o mică aplecăciune. Își atinse și fruntea cu degetul arătător și mijlociu, semn că arata respect unui vârstnic.

  – Pentru lecția de astăzi o să vă iau cu lucrurile de bază.

  Se așezară cu toți înapoi pe scaunele lor, hârâindu-le zgomotos de podea când le ajustară înapoi sub ei.

  Maestrul Woo avea în mâna stângă și noduroasă de la bătrânețe, o geantă uzată și decolorată de vreme. Îi desfăcu căptușeala și o lăsă la pământ în timp ce un trosnet înfundat se reverbă în clasă.

  – Oasele ăstea bătrâne nu mai sunt ca în tinerețe. Oftă bătrânul în timp ce-și masă zona cu pricina, iscând mici râsete prin clasă.

   Maison și Lyra fu unii dintre ei, dar privirea tăioasă a lui Justin îi readuse la tăcere.

   Din geanta lăsată pe jos se iți ca din pănânt, un cap acoperit în întregime de puf, în timp ce urechile ascuțite și mițoase ale creaturii îi tresăriră, ca pulsațiile ritmatice ale unei inimi.

    — A...domnule Crinitus, nu fi timid. Salută-mi elevii.

   Micul ghem de blană se cățără atât de rapid pe poalele robei, încât sub ochii copiilor fu văzut doar ca o pată colorată. Se agăță de umărul Maestrului cu ghearele lui mici și încovoiate, având grijă să se sprijine și cu mânuță lui grăsună de ceafa stăpânului său fără a-l zgâria.

  Un elev slăbănog, cu urechile clăpăuge, ridică grăbit o mână în timp ce urmărea mișcările placide ale animalului:

  – Da? Întrebă Maestrul arătând spre băiatul cu părul ca de nisip cu un deget încovoiat.

   – Ce fel de animal este acela?

   Maestrul Woo zâmbi în timp ce-l mângâie pe Crinitus sub barbă. Acesta își închise ochii negrii lipsiți de albeața întâlnită la ființele umane. Un vag tors de pisica răsună prin cameră, iar Lyra se gândi că-și dorea și ea un asemenea animal.

   – Este o Ventum Sinia, de pe Tărâmurile Suspendate. Este o creatură inteligentă și prietenoasă, ce trăiește în colonii întreaga lui viață.

   Crinitus căscă total dezinteresat de atenția acordată când degetele Maestrului Woo se opriră din frecat. Își desfăcu aripile micuțe ca de liliac pentru a și le întinde, după care le strânse înapoi pe spatele său păros. În cele din urmă se făcu covrig și își închise ochii.

    – Dar destul despre asta, e timpul să trecem la ora noastră de Elementalism. Știe cineva cu ce se ocupă?

Deși Lyra se arătă interesată de această oră la începutul Anului Schimbării, nu știa decât bag cu se ocupă, iar ei îi era rușine să răspundă la o întrebare a cărui răspuns nu-l știa sigur.
Între timp alte mâini se ridicară prin clasă, iar Maestrul alese una dintre ele.

  – Da?

  Justin se ridică în picioare, iar Lyra nu-și putea abține să nu aibă o urmă de invidie. Băiatul acea o minte atât de strălucită în comparație cu a ei, încât se gândea la ce urma să facă în viitor cu toate aceste cunoștințe vagi pe care le posedă despre lumea magiei.

  – Elementalismul este știință care se ocupă cu studiul Elementalilor, dar si a vrăjitorilor Elementaliști.

  Maestrul afișează in zâmbet sclipitor care ar putea concura cu ușurință cu o piatră prețioasă.

  – Mulțumesc tinere...?

  – Justin Shadowfog. Completă băiatul plin de mândrie în timp ce se așeză la locul lui.

  Maestrul își pocni palmele în ce Crinitus tresări împreună cu restul colegilor adormiți de monotonimia sălii de clasă.

– Astăzi o să disutăm despre vrăjitorii elementaliști, o să aflăm fiecare ce inclunație are.

Maiestru se îndreptă spre geanta lui care zăcea abandonată unde o lăsase la începutul orei.

– Dar mai întâi, vreau să aflu dacă avem viitori elementaliști în clasă.

   O apucă și-o întoarse cu susul în jos, scuturându-o fără pic se reținere, din ea căzând o măsuță de lemn cu margini ciobite.
    Maestrul Woo nu-și putu abținu niște mormăituri de îndignare în timp e oasele îi pocneau când se aplecă pentru a o așeza.
Își afundase din nou brațul drept până la cot în gura larg deschisă a genții boțite, în timp ce bâjbâia prin ea după un anumit obiect. Crinitus își lua zborul cu o bătaie zgomotoasă din aripile de liliac, în timp ce scoase un mârâit gutural din gâtlej, în semn de protest. Cu ambii umeri eliberați, Maestrul lăsă geanta pe jos și-și afundă ambele mâini în interiorul acesteia.

Din geanta Maestrului Woo ieși cu grijă o casetă neagră de unde bătrânul scoase o până de un alb imaculat ce răspândea mici raze firave de lumină. Iar în cealaltă mână scoase un vas de ceramică, cu marginile zimțate și suprafața frumos decorată cu diferite desene cu forme geometrice.

Sub privirile curioase ale copiilor, maestrul își așeză palma larg deschisă deasupra castronului gol.

— Pudicitiam.

Din mână începu să i se prelingă un firicel transparent de apă ce producea un zgomot cristalin pe măsură ce umplea golul castronului.

— Sunteți un Xerofil? Parcă exista doar unul în lume. Întrebă un elev din sală.

Râsul gutural al Maestrului Woo îi provoacă cute în colțurile ochilor ce aduceau vag a raze de lumină.

— Nu tinere, nu stâpânesc perfect elementul apă. Dacă un maestru Xerofil ar fi invocat această vrajă, întreaga clasă ar fi fost inundată. Tot ce pot face aceste șale bătrâne este să provoace acest firicel mărunt.

Cu obiectele așezate orânduite, Maestrul Woo zâmbi, dantura lui știrbită ieșind la iveală.

      —  Chiar dacă anul acesta o să facem mai mult teorie, mi-ar plăcea să aflu ce Elementaliști am ca învățăcei. Deci, cine vrea să fie primul?

      Maison fu primul care ridică mână, dar Maestrul avea privirea ațintită spre altă persoană pe care Lyra nu o cunoștea.