~Lyra~

Dimineața următoare,Lyra se trezi plină de viață.

După invocarea aerului își pierduse atâta energie încât credea că nu va mai fi în stare să urce scările până în camera ei. Maya era probabil în Camera de Zi așa că își îmbrăcă rapid uniforma având grijă să facă cât mai puțin zgomot pentru a nu le trezi pe restul fetelor.

- Bună dimineața.

Maya,Justin și Maison nici nu-i dăduseră atenție. Erau prea ocupați să citească ceea ce părea a fi o scrisoare.
Și atunci Lyrei îi îngheță sângele-n vene:

- E noua noastră Probă acolo ?

- Da și n-o să-ți placă.

Justin îi întinse scrisoarea Lyrei care o apucă cu mâna tremurândă. Nu era o scrisoare formală cum se aștepta. Era scurtă și la obiect,iar la asta Lyra nu se aștepta.

,,Ora Balanței de Zi,în curtea castelului la statuia de piatră. A se veni cu haine groase,provizii și neapărat baghetele.
Obiectivul vostru este acela de-a procura Trandafirul din Nemea. Când îl luați,vă rog să-l aduceți în biroul meu personal."

- Afară ? Dar nu am fost niciodată afară castelului. O să fie în peșteră ?
- Nu știu,dar trebuie să ne grăbim nu mai e mult timp.

Cei 4 adunaseră într-un rucsac câteva sandwich-uri cu șuncă de la micul de jun,iar Lyra primi cadou de la Maison o teacă pentru bagheta ei.

- Mulțumesc.
- Pentru nimic,până la urmă nu vrem să ne încetinești pentru că ți-a înghețat mâna.

,,Gogoman" gândi Lyra în timp ce trecea pe lângă el.
Maya era albă la față,iar Lyra o înțelegea. Dușmanii ei,Hibersis,zânele zăpezii erau afară gata să atace orice zână le stătea în cale. Sau cel puțin așa susținea Maya.

- Sunteți gata ? Întrebă Justin.

Erau acolo,în fața ușii pe care au intrat pentru prima dată în castel și care totidată le-a deschis ușa spre lumea cunoașterii.

Nu era nevoie de un Gargui s-o păzească de curiozitatea copiilor căci afară era mult prea frig pentru ei.

Când Justin și Maison împinseră cele doua uși masive de gheață,o briză puternică îi lovi pe copii. Ușa scoase un scârțâit de la balamalele înghețate,iar ecoul se lovi de pereții peșterii care cutremură țurțurii imenși.

- Doamnele primele. Zise Maison făcând o plecăciune.

Lyra i-ar fi răspuns cu ceva sarcastic,căci acest băiat putea deveni foarte enervant,dar fularul gros îi acoperea gura și nu s-ar fi auzit decât biște mormăituri de nedescifrat.

Patru poduri de gheață fără balustradă se desprindeau din ghețarul pe care stătea imensul castel,iar Lyra simțea un gol în stomac când se uită la adâncimea prăpastiei.

- Măcar jos e apă.

Da,era apă,însă puteai vedea cum din aceasta ieșeau la iveală mici țurțuri de gheață ca niște țăruși.

- Să ne ținem de mână. Așa o să ne susținem unii pe alții. Propuse Justin.

Norocul lor era că podul avea suprafața lină și nu trebuia decât să fie atenți să nu alunece. Când îl traversară Maison lovi cu bagheta de două ori în zidul de gheță care se deschise destul cât sa treacă două persoane.

Peisajul era exact cum îl lăsaseră,plin cu copaci îngheațați pe care îi mișca viscolul cu brutalitate.

- Și acum? Întrebă Maya.

Juștin scoase din buzunar o bucată de hârtie îngălbenită de vreme pe care o examină.

- Mestrul mi-a lăsat-o pe pat în dimineața asta. Spune să o luăm pe dreapta și...

Vorbele lui Justin se pierdură odată cu el,căci sub privirile prietenilor săi dispăru într-o groapă.

- Justin! Strigară ei în cor.

Trecură câteva secunde tensionate se auzi o voce înfundată:

- Sunt bine. Ăsta e drumul cel bun.

- De unde știm că ești tu și nu altcineva ?

- Cap de tablă eu sunt. Și îngropat în pământ sunt mai isteț ca tine.

Cei 3 se priviră cu subînțeles. Era clar ceva ce-ar fi zis Justin.

Rând pe rând fără alte comentarii întrară în groapă,și descoperiră că avea doar un metru jumătate.

- Luxio ! Rosti Lyra și vârful baghetei răspândi o lumină caldă

- Cineva și-a făcut temele. Observă Justin.

- M-am chinuit ore în șir să-mi iasă. Știam eu că-mi va fi utilă.

- Nu avem tot timpul la dispoziție. Geniule,pe unde o luăm ?

- Luxio! Ar trebui să o luăm drept în față.

Cei 4 îl urmăreau pe Justin având grijă să facă liniște de teamă ca pereții fragili de gheață să nu se dărâme pe ei. Lyra privea în stânga și-n dreapta admirând bizarele obiecte care erau blocate în îngheață.

- Bijuterii,șopti Maison. Cum au ajuns aici?

- Cred că Hibersis sunt cele care le-au băgat acum mult timp. Lor le plac bijuteriile.

Lyra se înfioră. A văzut cum arată aceste ființe și chiar a studiat despre ele.
Zânele Hibersis nu au nici-un sentiment și adoră să șantajeze creaturile care le au. Se hrănesc cu sufletele și emiție celor vi. Fata prefera să nu vadă niciodată o astfel de creatură,mai ales că una dintre ele a intrat în peștera castelului.

- Justin mergem de ceva vreme,iar locul asta ma sperie. Ești sigur că ăsta e drumul corect?

- Da,uite harta ne indică să mergem drept înainte și...

Dar Justin nu apucăsă-și termine cuvintele căci harta se sfărâmă în mâinile lui bucățiile de hârtie împrăștiindu-se pe podeaua înghețată.

- Ups...

- Ups?! Cum ai putut să faci asta ? Întrebă exasperat Maison.

- N-am fost eu. Nu sunt vrăjitor Elementalism să pot face asta fără baghetă. Probabil e o altă privocare a Mestrului.

Părea ceva ce-ar face Maestrul. Se aflau într-o bifurcație cu 3 culoare identice.
Lyrei îi înghețară degetele de la picioare și-ar fi dat orice pentru o ciocolată caldă.

- Încotro ?

- Ala bala portocala... Începu să recite Lyra

- Ce faci ? Întrebă Maison amuzant.

- Las destinul să aleagă.

- N-avem timp de asta,hai s-o luăm în dreapta și daca e înfundătură îl încercăm pe cel din mijloc.

Aprobară. Le era frig,iar Lyra simțea că fiecare mișcare este un chin și-o amorțire griaznică pusese stăpânire pe oasele și mușchii ei. Mergea ca în transă drept în față urmărindu-i din vedere pe cei 2 băieți.
Nu bătea vântul,însă gheața ce îi înconjura le transmitea fiori reci chiar și prin hainele de blană.

- Haideți să ne întoarcem !

Nu-i răspunse nimeni,dar o auziseră căci Justin și Maiosn se întoarseră târșâindu-și picioarele în urma lor.
Mergeau de mult timp,sau așa credea Lyra.

Mâna i se albise pe mânerul baghetei și simțea cum frigul îi pișcă pielea.

- Eu nu mai rezist. Hai să ne oprim.

- Nu putem,daca ne oprim o să ne prindă noaptea și nu ne va găsi nimeni.

Dar Maya se așeză,rezemându-se de zid cu mâi ile încolocite pe trupul ei. Maison îi urmă exemplul. Probabil pentru el era cel mai rău căci el mai mult căzu pe jos alături de Lyra.

- Te doare ?

Aprobă,efortul depus probabil nu-i făcuse bine la rană,iar acum părea că e pe cale să leșina din clipă în clipă.
Fata tremura din ce în ce mai tare,căci acum că stătea pe loc frisoanele își făcură apariția,iar dinții îi clănțăneau în gură.
Se luară cu toți în brațe pentru a se încălzi dar părea că cei 4 copii sunt acum stane de piatră.

- Cine își trimite elevii din anul Schimbării într-o misiune sinucigașă?!

Nu știa cu exactitate cine a zis asta,dar au fist ultimele cuvinte înainte ca totul să devină negru pentru Lyra.