Emma şi aproape un sărut 

       Dimineaţa îşi face încet simţită prezenţa, luminile orbitoare ale soarelui invadându-mă ochii. Încerc să mă mişc, dar simt un braţ peste talia mea. Mă foiesc din nou reuşind să mă întorc pe partea cealaltă, unde dau de pieptul cuiva.

— Neaţa prinţesă! Aud un glas somnoros.

— Neaţa! Reuşesc să spun pe un ton şi mai adormit. Stai, ce? Aproape că ţip când realizez că nu sunt singură. Adam? Ce cauţi aici? De ce sunt la tine în braţe?

—Uşor prinţesă... prea multe întrebări de dimineaţă. Calmează-te!

        Adam mă trage mai bine la pieptul său, iar apoi mă sărută uşor pe obraz. Milioane de fluturași încep să dea petrecere în stomacul meu creându-mi o senzaţie plăcută. Am rămas blocată câteva momente, iar apoi am început să ţip:

—Adam, da-mi drumul! Ce încerci să faci?

—Nimic... din ce nu am mai făcut până acum. De ce ţipi la mine?

— Pentru că nu îmi dai drumul. Ce cauţi aici?

— Aici am dormit... îmi răspunde, un zâmbet mare apărându-i pe faţă. Ai adormit la mine în braţe pe la jumătatea filmului... am profitat de situaţie şi am dormit aici.

—Ieşi afară!

— Bine, bine, ies... dar să ştii că eşti aşa drăguţă când dormi... mai puţin când dai din picioare.

—Ieşi afară! Strig din nou, dar de data asta arunc şi cu perna în direcţia lui.

— Gata, gata... nu mai ţipa! Plec acum. Ne vedem mai târziu... prinţesă.

— Nu mai îmi spune aşa!

        Adam iese din cameră râzând, iar eu mă arunc din nou în pat. Îmi pun pe faţă o pernă şi ţip. Nu pot să cred că am adormit la el în braţe... toată noaptea. O să îi fac lui Eliot viaţa un coşmar!

        Mă ridic repede din pat, pregătită să mă răzbun. Iau sticla cu apă de pe noptieră şi mă îndrept uşor spre camera lui Eliot. Înaintez cu pași mărunți spre patul său, iar fără vreo avertizare golesc toată sticla cu apă pe el. Eliot sare ca ars în picioare aţintindu-mă cu o privire ucigătoare.

—Asta e pentru că i-ai dat cheia lui Adam!... strig în timp ce fug înapoi la mine în cameră.

— Kateee... ai să mi-o plăteşti!... îl aud pe Eliot cum strigă după mine.

***

— Ali, am cumpărat deja 3 costume de baie... îmi ajung! Nu stăm un an ca să îmi iau atâtea.

—Kate, mergem în L.A. la plajă! Nu te mai plânge şi probează costumul negru. Acum! Nu mă fă să intru să te îmbrac eu!

—Bine, bine... dar e ultimul!

—Bine, dar tot nu scapi. După mergem să ne cumpărăm şi câteva haine.

— Doamne Ali... eşti nebună! Câte haine îţi trebuie? Plecăm tot anul şi eu nu ştiu? E o banală săptămână...

—Nu te mai plânge atât şi hai să plătim.

        Mă schimb înapoi în pantalonii mei scurţi şi maieul crem cu trandafiri şi merg lângă Ali. Fata asta e nebună... m-a pus să cumpăr patru costume de baie, în timp ce ea a cumpărat cinci. " Nebună, nebună, dar uite ce bine arăţi din cauza ei "... conştiinţa îşi face şi ea apariţia.

***

—Ai luat tot ce îţi trebuie? Mă întreabă bunica în timp ce cobor scările cu trolerul meu mare.

—Am luat chiar mai mult... îi răspund pe un ton amuzat.

       Îmi pare rău să o las singură acasă, dar a insistat să merg să mă distrez şi să stau liniştită că va merge câteva zile la unchiul meu şi nu va fi singură.

       Eliot a coborât şi el cu un troler puţin mai mic. I-am oferit bunicii un mic sărut pe obraz, iar apoi am plecat împreună cu Eliot, Ali şi Adam la aeroport unde ne aşteptau ceilalţi. După o jumătate de oră în care ne-am fost verificate bagajele şi biletele, am urcat în avion. Drumul a fost destul de rapid. Am stat pe scaunul de lângă Ali, în timp ce Eliot şi Adam au stat pe scaunele din stânga noastră, iar ceilalţi pe scaunele din spate. Îl vedeam pe Adam cum îmi aruncă priviri pe furiş şi îmi face cu ochiul. Am încercat să îl ignor cât de mult am putut, dar un zâmbet tâmpit îmi tot apărea pe faţă.

        După altă jumătate de oră am ajuns la casa unde vom petrece o săptămână. Era o casă mare cu 2 etaje, o grădină foarte mare şi două piscine, una la subsol, iar cealaltă în spatele casei. Ne-am lăsat bagajele în camere, eu stând cu Ali, Adam cu Eliot, Dean cu Liam, iar Camil singură, iar apoi am coborât în bucătărie. Dean ne-a spus că are ceva de făcut, iar apoi a plecat.

—Haideţi să ieşim afară... strigă Liam în timp ce iese pe uşă care dă spre piscină.

        L-am urmat şi noi, dar nu am apucat să punem un pas înafara casei. Am simţit cum două braţe puternice mă ridică în aer şi pornesc spre piscină. Nu am apucat să ţip sau să protestez în vreun fel pentru că am făcut cunoştinţă imediat cu apa.

— Adam, când te prind am să te fac să regreţi că te-ai născut! Strig în timp ce înot spre marginea piscinei.

— Eliot, nu o să îţi ajungă toată planeta să te ascunzi dacă ies de aici... o aud pe Ali cum strigă. Se pare că şi ea a primit acelaşi tratament ca şi mine. Înoată repede spre margine, iese afară şi fără să se mai gândească începe să alerge după fratele meu.

—Şi tu ce stai acolo? Ajută-mă să ies.

        Adam se opreşte din râs şi îmi întinde mână să mă ajute, dar nu apucă să mă ridice. Îl prind de mână şi îl trag cu toată forţa în apă. Adam se dezechilibrează şi ajunge în apă lângă mine, în timp ce eu încep să râd mândră că am reuşit să îi plătesc cu aceeaşi monedă. Simt cum talia îmi este cuprinsă şi sunt trasă cu capul în apă. Mă ridic la suprafaţă şi încep să ţip:

—Adam, te omor. Am înghiţit apă!

— Uşor prinţesă... ţi-ai căutat-o cu lumânarea.

— Te urăsc... ţip din nou, în timp ce încep să îl stropesc.

       Se scufundă şi vine spre mine ocolind încercarea mea dea a mă răzbuna. Iese la suprafaţă în timp ce mâinile sale se încolăcesc în jurul taliei mele. Mă trage mai aproape de el, iar apoi îşi aţinteşte privirea pentru câteva secunde pe buzele mele. Încerc să scap din strânsoarea lui, dar nu reuşesc decât să îl fac să mă tragă mai aproape. Îmi încolăcesc şi eu picioarele în jurul lui obosită de la atâta zbătut şi înotat, iar apoi îmi ridic privirea spre el. Adam se apropie din ce în ce mai mult de mine, acum distanţa dintre buzele noastre fiind doar de câţiva centimetri. Înghit în sec, în timp ce Adam vine tot mai aproape, buzele noastre fiind aproape unite. Nu apuc să îi simt buzele peste ale mele, pentru că îl aud pe Liam cum strigă:

— Oooo... ce faceţi  aici?

       Mă desprind imediat de Adam, el neputând să reacţioneze. Îmi las privirea în jos simţind cum obrajii încep să îmi fiarbă căpătând o frumoasă nuanţă de roşu. Îl las pe Adam în mijlocul piscinei acelaşi loc, neclintit şi înot grăbită spre scări. Când am ajuns lângă scări îl aud pe Adam cum strigă la Liam:

— Liam, ţi-am mai spus că eşti idiot?

—De câteva ori, răspunde Liam vizibil amuzat.

— Nu puteai să taci?...

         Îi las pe băieţi să se ciondănească mai departe şi fug ruşinată în camera. Închid uşa în urma mea şi îmi caut în bagaj un costum de baie şi o rochiţă pentru că eram udă toată. Încerc să mă schimb fară să bag în seama numeroşii fluturaşii din stomac şi zâmbetul idiot de pe faţă. Îmi usuc părul, iar după o jumătate de oră bună cobor înapoi în grădină.

***

~ Adam POV ~

        Înot pe sub apă până ajung la Kate. Îmi pun braţele în jurul taliei ei, iar apoi o trag spre mine. Simt cum încearcă să scape din îmbrăţişarea mea, dar o trag mai aproape. Se opreşte din zbătut şi îşi încolăceşte picioarele în jurul meu probabil obosită de la atât înotat. Îmi îndrept privirea pentru câteva secunde spre buzele ei, iar apoi mă apropii mai mult de ea. Când mai existau doar câţiva centimetri între buzele noastre, mă uit în ochii ei pentru câteva secunde, iar apoi încerc să închid distanţa dintre dintre noi. Nu apuc să îmi lipesc buzele de ale ei pentru că îl aud pe idiotul de Liam cum strigă la noi şi strică totul. O văd pe Kate cum se înroşeşte şi se trage din îmbrăţişarea mea. Doamne ce drăguţă e când roşeşte. O văd cum se îndreaptă spre scări, iar eu deja vizibil enervat încep să strig la Liam.

***

~ Kate POV ~

       Este deja ora 7, iar eu stau tolănită pe balansoarul din grădină. După toată drama de la piscină am încercat să îl evit pe Adam şi pe Liam. După ce am coborât din cameră, Adam nu mai era la piscină, iar Liam a încercat să râdă de mine, dar s-a oprit când a văzut-o pe Camil în pragul uşii. Eliot cu Ali se alergau prin toată grădina, până când Eliot s-a lăsat prins, iar Ali l-a udat cu furtunul. Dean nu şi-a făcut încă apariţia. Închid ochii şi mă întind mai bine pe balansoar. Am stat aşa aproximativ o jumătate de oră, până când fratele meu scump şi drag s-a gândit că am nevoie de o baie şi m-a udat şi pe mine cu furtunul. M-am enervat pe el şi am scos câteva cuvinte nu prea demne de o domnișoară, iar apoi am intrat şi eu în casă. M-am aruncat pe canapeaua din living şi am început să butonez televizorul. După ce am găsit un canal cu muzică m-am ridicat şi am mers spre frigider. Spre surprinderea mea în el am găsit un borcan mare cu Nutella. Am luat borcanul şi o linguriţă şi m-am aruncat înapoi pe canapea.

— Hei! Ce faci cu borcanul meu, îl aud pe Dean cum strigă.

—Vrei să zici cu fostul tău borcan... îi răspund în timp ce iau o lingură mare din minunăţia din borcan.

—Kate, lasă borcanul jos dacă mai vrei să trăieşti.

— Ai vrea tu, spun în timp ce mai iau o lingură.

—Kate, vorbesc serios. Lasă borcanul şi hai aici.

—Ok, ok. Mă ridic de pe canapea, dar nu înainte să mai iau încă o lingură din minunata ciocolată şi merg spre Dean.

— Kate, ea e Emma, verişoara mea.

—Încântată de cunoştinţă, îi spun fetei. Eu sunt Kate.

— Dar cine ne-a onorat într-un sfârşit cu prezenţa, îl aud pe Liam cum strigă în timp ce coboară scările şi vine spre noi. Eu sunt Liam, îi spune fetei.

        Emma părea a fii o fată drăguţă. Era îmbrăcată cu un maieu negru, o pereche de pantaloni scurţi de blugi, în picioare avea o pereche de converse, iar peste maieu o jachetă neagră de piele. Avea părul brunet şi uşor încreţit. Buzele îi erau colorate într-o nuanță maronie care se potrivea perfect cu ochii ei căprui.

       După ce a făcut cunoştinţă cu toţi, am hotărât să comandăm pizza şi să ne uităm la un film. Eram prea obosiţi să mai mergem pe plajă aşa că am decis să rămânem acasă. Băieţii au ales filmul şi am pus popcorn-ul la făcut, în timp ce noi am adus o grămadă de perne şi de pături pufoase. Am aranjat camera, iar apoi am dat drumul la film. Adam s-a aşezat lângă mine în ciuda protestelor prosteşti ale lui Camil.

        Am încercat să îl ignor şi să mă concentrez la film, dar era destul de greu pentru că îi simţeam mâna făcând cerculeţe pe piciorul meu. M-am întors şi m-am uitat urât la ei, dar nu am reuşit decât să îl fac să râdă şi să mă ia în braţe subtil pe sub pătura pufoasă ce mă acoperea. O mână a pus-o uşor în jurul taliei mele, iar cealaltă se odihnea peste a mea. S-a apropiat uşor de urechea mea, trimiţându-mi fiori prin tot corpul, iar apoi mi-a şoptit: