Copii mici

—Kate ?

Vocea lui Adam umple încăperea în care s-a lăsat liniștea acum câteva secunde. Iau o gură mare de aer, iar după ce inspir și expir de câteva ori îmi fac curaj și îmi întorc capul spre idiotul care zace în pat și căruia îi spun iubit.

—Kate, repetă din nou Adam și pot auzi ezitarea din glasul său.

Mă priveşte cu o față de cățeluș plouat, probabil în încercarea de a mai îmbunătății lucrurile. Îmi fac curaj și fac câțiva pași spre Adam, dar mă opresc cât distanța dintre noi e una rezonabilă.

— Kate, îmi-

—Nu! Spun înainte de a-mi arunca o scuză patetică pe care sigur o să o cred de dragul lui. - Acum e timpul să mă asculți și tu!

—Kate îmi-

—Nu! Zic din nou și pot să spun că începem să ne comportăm ca doi copii mici.

—Adam, m-am săturat de toate prostiile astea. În momentul asta am tot dreptul din lume să îți spun " ți-am spus eu " și am să o fac. Ţi-am spus eu! Te-ai comportat ca un copil mic. Ești conștient de faptul că te provoacă. Știi ce e mai rău? E mai rău că îi lași. E mai rău că te-a jucat pe degete. Nu ți-am zis niciodată ce să faci și nici nu am de gând să fac asta. Am încercat să îți spun că nu e o idee bună. Ce vorbesc aici, ți-am spus că e o idee proastă și uite unde ai ajuns.

— Kate, îmi pare rău!

—Lasă-mă să termin. Adam, m-am săturat de ego-ul tău ala mare care trebuie hrănit permanent. Când ai să te maturizezi și tu?

Întrebarea rămâne fără răspuns. Nu că m-aș fi așteptat să răspundă.

—Te-ai gândit ce a simțit Ali când a aflat? Te-ai gândit la ce se putea întâmpla? Te-ai gândit la mine? La naiba, te-ai gândit la altcineva înafară de tine?

—Kate...

—Nu! Țip din nou.

—Adam, m-am săturat de toate prostiile astea de curse. M-am săturat să te văd pe tine și pe celalalt idiot că vă puneți viață în pericol doar pentru mândrie și din pură prostie! Ce făceam noi dacă pățeai ceva. La naiba cu toate astea! Pute-ai să mori ...

Nu apuc să termin propoziția pentru că mâna lui Adam se așează ușor pe obrazul meu ștergându-mi cu degetul mare lacrimile care nici măcar nu am fost conștientă că au apărut.

—Știu că sunt idiot în marea majoritate a timpului și îmi pare rău...

Degetele lui continuă să îmi mângâie obrazul și închid ochii bucurându-mă de senzația familiară.

— Îmi pare rău că mă gândesc numai la mine și mai ales că sunt prost. Da, recunosc, sunt un mare prost! Sunt prost pentru că nu am conștientizat cum vă afectează pe voi. Nu m-a interesat niciodată de altă persoana înafară de mine și de Ali. Nici măcar de mama. Asta până ai apărut tu și chiar și netotul de Eliot. Kate, te iubesc și îmi pare rău că te-am pus să treci prin asta. Îmi pare rău că v-am pus pe toți să treceți prin asta...

Buzele mele se izbesc de ale sale într-un sărut în care am pus toată frica pe care am simțit-o când am aflat. Îmi desprind buzele de ale sale în momentul în care aud un scâncet venit din partea lui Adam. Deschid ochii imediat aducându-mi aminte că are un picior în gips.

— Adam, piciorul !

Mă uit panicată la el, dar singurul răspuns pe care îl primesc este un zâmbet. Realitatea mă izbește imediat și îmi dau seama că scumpul meu iubit stă într-un picior în fața mea.

—Adam, pentru numele a tot ce e sfânt de ce te-ai dat jos din pat?!

Râsul colorat a lui Adam umple camera în timp ce eu îl privesc încruntată.

— Treci imediat în pat! Îi spun ca unui copil mic reușind doar să scot încă un șir de râsete din partea lui.

— Îmi place când ești nervoasă.

—O să înceapă să îți placă din ce în ce mai mult pentru că încep să devin furioasă! Treci înapoi în pat!

Acum chiar am impresia că vorbesc cu un copil mic...

— Ai sunat ca mama.

E, tocmai ce spuneam.

Fără alte proteste, Adam pășește spre pat și se întinde.

Un sunet de mulțumire îmi părăsește buzele în momentul în care îl văd întins înapoi pat. Constat că iar m-a jucat pe degete și m-a făcut să uit că sunt supărată pe el. Îl privesc din nou și mă îndrept spre el în momentul în care îl văd făcându-mi semn să mă așez lângă el.

Mă ghemuiesc la pieptul lui odată ce sunt sigură că nu îi ating vreo rană.

—Apropo... șoptesc încet. Și eu te iubesc!

Văd cu colțul ochiului cum zâmbetul lui Adam se mărește și mai tare, iar apoi simt cum buzele sale îmi apasă ușor fruntea. Zâmbesc și eu imediat și mă cuibăresc și mai bine la pieptul lui.

După o oră în care nu am făcut nimic de cât să stăm îmbrățișați, Adam m-a bătut la cap până am fost de acord să merg la magazinul de peste drum și să iau ceva de mâncare... chiar dacă asta ar însemna și o pungă de cipsuri.

Odată ce am părăsit salonul, Dean, Emma și Liam au intrat ca furtuna înăuntru. Probabil își va primi porția de morală și din partea Emmei.

***

După ce toți prietenii noștri s-au asigurat că Adam e întreg și sătul de morală, Adam i-a trimis acasă. Eliot s-a asigurat că am mâncat și eu și Ali, apoi a convins-o pe Ali să meargă cu el acasă pentru câteva ore de somn. A încercat și cu mine același lucru, dar l-am ignorat cu desăvârșire spunându-i că ar fi bine să mă lase în pace dacă nu vrea și el o porție de morală pentru că a fost la fel de inconștient ca și Adam ... uneori ca și Ali.

Ora trei dimineața mă găseşte ghemuită la pieptul lui Adam și jumătate adormită. Adam a insistat și el să merg acasă să dorm, dar l-am amenințat la fel ca și pe fratele meu, cu morala.

Ușa salonului se deschide brusc făcându-mă să tresar și în același timp să îl trezesc pe Adam. O femeie la vârsta a doua își face apariția în cameră, iar după modul în care e îmbrăcată presupun că e una dintre asistente. Odată ce se asigură că ușa s-a închis în urma ei, privirea i se întoarce spre patul lui Adam încruntându-se imediat.

—Domnișoară, ora de vizită s-a terminat acum patru ore! Ce căutați aici?

Înainte de a putea răspunde ceva, Adam începe să vorbească.

—Eu am rugat-o să stea.

— Îmi pare rău, dar nu are voie. Domnișoară, sunt nevoită să vă rog să pleca-

Femeia nu apucă să termine propoziția pentru că Adam o oprește imediat.

—Dacă pleacă ea, plec și eu!

Femeia îmi privește neîncrezătoare pe Adam, dar privirea îi devine panicată în momentul în care Adam îmi dă drumul din brațe și încearcă să coboare din pat.

—Domnule nu aveți voie s-

Adam nu o lasă din nou să termine propoziția și probabil dacă aș fi în locul femeii până acum m-aș fi enervat.

—Nu am voie pe naiba. Sunt ținut sub observare, dar nu am nimic mai mult decât un picior în gips. Dacă pleacă ea, plec și eu!

Femeia oftează exasperată de comportamentul copilăresc a lui Adam și după ce verifică perfuzia lui Adam părăsește salonul murmurând un " Copiii din ziua de astăzi ".

***

A trecut o lună de la accidentul stupid a lui Adam. Acum două zile doctorul a decis că poate să renunțe la gips, fiind foarte amuzat de mica farsă pe care am plănuită cu Ali. Timp de două săptămâni Adam a umblat cu gipsul plin de inimioare, steluțe și flori. Am avut grijă să ascundem toate fașele din casă, iar pe Eliot l-am amenințat cu morala dacă îndrăznește să îi cumpere vreo fașă sau ceva care să ne acopere desenele. Adam a încercat să le șteargă cu pasta corectoare, dar nu a reușit. Tot ce a reușit să șteargă a fost desenat înapoi până a doua zi.

Acum ne aflam în bucătărie încercând să facem o prăjitură, cuvântul cheie fiind încercăm. Și din încercarea noastră a rezultat o bucătărie plină de făină, un Eliot plin de ouă, iar eu Ali și Adam am împărțit aluatul. Din săraca prăjitură au mai rămas doar fructele.

—Eliot, nu mai arunca cu struguri după mine! Se plânge Adam ca un copil mic.

În următoarele minute nu o să mai rămână nici fructele...

După ce dragii și scumpii mei prieteni au avut grijă ca toate fructele rămase să dispară, am decis că ar fi cazul să ne schimbăm. După câteva minute în care ne-am certat ca babele la piață care, unde să facă duș, nu am ajuns la vreun numitor comun, așa că Adam m-a luat pe sus și m-a cărat la el în cameră. După ce a găsit una dintre pijamalele pe care le-am uitat la Ali, mi-a aruncat un prosop în brațe și mi-a spus că dacă mă plâng și nu intru o dată la duș mă bagă el în duș și rămâne să mă ajute. Am murmurat un " pervers " făcându-l pe Adam să zâmbească pe sub mustață și am intrat în duș.

După o jumătate de oră în care am încercat să îmi scot aluatul din păr și să mă relaxez în același timp, am părăsit baia sub ameninţările lui Adam că intră peste mine și mai ales sub comentariul " mai lasă apă și pentru alții "

Adam a intrat și el la duș odată ce am părăsit baia. Am încercat să râd și eu puțin de el spunându-i că intru peste el, dar tot el a fost cel care s-a distrat întrebându-mă dacă îmi deschide ușa.

Acum ne aflam în living alături de fratele meu și buna mea prietenă vizionând un film de acțiune ales de băieți. Cum împușcăturile nu sunt vreo pasiune de a mea, am adormit pe marea majoritate a timpului. Adam m-a trezit cu un sărut și m-a dus la el în cameră. După ce m-a sărutat minute bune și s-a asigurat că sunt perfect trează, a început să râdă spunându-mi că îi e somn. S-a aruncat în pat în timp ce eu am luat prima pernă care mi-a ieșit în cale și am început să dau cu ea în el. Adam a început să râdă și mai tare, apoi a prins perna și ma tras la el în brațe, sărutându-mă.

— Te iubesc! A murmurat printre săruturi.

—Și eu! Am șoptit înapoi cu un zâmbet mare pe buze.