Începuturi noi

Se spune că prietenia este una dintre cele mai importante relații dintre două persoana. Prietenii sunt primele persoana pe care vrei să le suni atunci când ai primit o veste bună sau una proastă, atunci când lucrurile merg prost, când ai nevoie de un sfat sau doar să vorbești cu cineva. Prietenii sunt o a doua familie, te sprijină, de ajută, se bucură pentru tine. Asta am crezut pentru o lungă perioadă de timp. Am crezut că pot avea și am avut încredere orbească în ei. Dar ce se întâmplă când una dintre persoanele în care ai avut cea mai mare încredere te trădează? Ce se întâmplă când aleg să omită anumite lucruri doar pentru că așa le este lor mai bine? Ce se întâmplă când încrederea se transformă în neîncredere și doi prieteni devin din nou străini? Prieteniile sunt destrămate și oricât ai încerca nu poți să mai clădești o relație distrusă. Începi să analizezi toate momentele petrecute împreună și te întrebi dacă totul a fost real sau a fost doar o piesă de teatru bine regizată și, și mai bine jucată.

Privesc pe fereastra micuță a avionului pierdută în gânduri și nu pot să îmi opresc suspinul care îmi părăsește buzele întredeschise. Închis ochii în speranța de a oprii amintirile din a da năvală din nou. Imaginile din ziua în care am aflat adevărul îmi reapar în minte făcându-mă să suspin din nou. Nu pot să îmi scot din minte ziua în care totul s-a prăbușit în jurul meu, ziua în care am aflat că nu doar Adam m-a minți, ci și Ali. A știu adevărul de la bun început și a ales să nu îmi spună, a ales să pună sare pe o rană deja deschisă. Primul instinct a fost să nu o cred, să nu îl cred pe Adam, dar după ce șocul a trecut și am reușit să pun lucrurile cap la cam, am înțeles că nu merită să le iau apărarea sau să găsesc o scuză pentru ei. Am înțeles faptul că ea a decis să îl protejeze pe Adam, dar cu ce preț? Cu prețul prieteniei noastre chiar dacă a știut mereu că eu nu am greșit cu nimic. Atunci am înțeles că nu pot să trec cu vederea faptul că mi-a ascuns adevarul. Am înțeles că nu pot să îmi mai las garda jos și să am încredere în ea. Singura persoană permanentă din viața mea a fost Eliot. El a fost singurul care nu mi-a călcat încrederea în picioare și mi-a dovedit mere că mă iubește necondiționat.

Liam îmi observă starea și zâmbește cu jumate de gură. Mă bucur că nu mă forțează să vorbesc și evită să îmi pună întrebări. Sunt conștientă că Eliot i-a spus în mare parte ce s-a întâmplat și l-a rugat să aibă grijă de mine. După mai bine de jumătate de an, ei așteaptă încă să răbufnesc, să fac ceva stupid, ceva pe care în final o să îl regret.

Sunt trezită din gânduri în momentul în care una dintre stewardese ne roagă să revenim la locurile noastre și să ne pregătim de aterizare.

Odată ajunși in aeroport ne colectăm bagajele și pornim spre ieşire. Emma sare în brațele lui Liam imediat ce ochii ei ne găsesc în mulțimea de oameni din jurul nostru zâmbind cu gura până la urechi. Zâmbesc la rândul meu amuzată de cei doi și recunosc că mi-a fost dor de ea și abia aștept să ne petrecem din nou timpul împreună. Faptul că am locuit timp de doi ani pe continente diferite nu ne-a făcut să ne îndepărtăm una de cealaltă. Vorbeam pe Skype cât de des puteam și ne întâlneam în vacanțele de Crăciun și Paști. Prietena mea mă trage într-o îmbrățișare făcându-mă să zâmbesc și mai tare.

— Mă bucur că ești aici!

— Și eu, răspund și o trag într-o nouă îmbrățișare.

— Ești gata de o nouă experiență și poate chiar un nou început?

— Depinde ce înțelegi prin gată. Sunt puțin stresată și în același timp entuziasmată.

— O să fie bine și mai ales o să îți placă. Haide, să te ducem acasă.

Fără alte cuvinte ne îndreptăm împreună spre mașină Emmei și pornim spre campus. În mod normal aș fi preferat să stau în căminele facultății, dar Emma împreună cu Liam și alte 3 persoane au închiriat o casă pe durata celor 2 ani de facultate. La fel ca și in UK, facultăţile oferă cazare studenților din primul an și a celor care vin prin programele Erasmus sau Year Abroad, așa că studenții din anul 2 și 3 aleg să închirieze case pe durate celorlalți 2 ani rămași.

După o lungă discuție cu Emma și Eliot, am ales să locuiesc împreună cu prietena mea dat fiind faptul că una dintre colegele sale a plecat un an în străinătate într-un program asemănător cu al meu. Am preferat să fiu înconjurată de persoane de aceeași vârstă și cu interese comune în loc de bobocii din primul an. Am trecut deja prin ceea ce înseamnă să fii boboc, petreceri, beți, cluburi și distracție pe decursul primului an. Nu spun că asta s-a schimbat foarte mult, dar diferența este că acum notele noastre contează. Primul an este considerat an de acomodare în care toți studenții ajung la același nivel, iar notele nu contează. A fost nevoie să avem media celor 6 module minim 40% și să trecem fiecare modul în parte. În cazul meu, condițiile au fost puțin diferite datorită programului în care sunt înscrisă. Am avut nevoie de o medie de 55%.

După aproape 40 de minute ajungem în fața unei case destul de mari, iar Emma parchează pe alea acesteia. Spre bucuria mea ne aflăm doar la 10 minute depărtare de campus, 10 minute pe care le pot parcurge pe jos fără probleme. Liam mă ajută să scot cele două trolere mari din mașină, iar după ce îți ia și bagajul său, ne îndreptăm spre intrare. Emma deschide ușa făcându-mi semn să o urmez. Intrăm într-un hol destul de mare în care se află un cuier micuț pe peretele din dreapta și o noptieră de lemn într-un alt colț. Prietenul meu așează bagajele la intrare în timp ce Emma începe să îmi facă un tur micuț al casei.

Înaintăm în camera din stânga unde se află un living destul de mare cu o canapea mare aflată în unul dintre colțurile încăperii, două fotolii cu o măsuță și desigur, o mobilă simplă aflată pe perete din față. Geamurile camerei sunt orientate spre grădină la fel ca și ușa care permite accesul afară. Televizorul este și el așezat într-un suport pe perete, iar într-un răftuleţ micuț se află un playstation cu câteva CD-uri.

Emma mă conduce mai departe, de data asta în bucătărie. Încăperea este la fel de simplu decorate cu o masa relative mare, două frigidere și mobile aflată la fel ca și în living pe un singur perete.

Părăsim bucătăria îndreptându-ne spre scările care cel mai probabil duc la etajul casei.

— În capătul holului se află dormitorul lui Kyle. Nu te-aș sfătui să intri pentru că e o dezordine totală.

Zâmbesc amuzată în timp ce dau din cap aprobator și îmi urmez prietena.

Urcăm scările spre nivelul superior al casei unde se află un hol mai micuț care are pe fiecare parte câteva uși. Emma îmi spune unde are fiecare dintre noi camera, apoi mă lasă să îmi aranjez lucrurile.

— Kyle a ajuns acum câteva ore, dar a dispărut numai el știe unde, iar ceilalţi o să ajungă mâine și o să îl cunoști atunci.

— Ok. Mulțumesc pentru tot Emma!

Îmi trag prietena într-o îmbrăţişare și zâmbesc.

— O să comandăm o pizza mai târziu dacă îți e foame.

Dau din nou din cap aprobator, iar prietena mea părăsește camera. Mai mult ca sigur s-a dus să îl streseze puțin pe Liam.

Îmi așez bagajele lângă perete și mă uit din nou în jur. Pereții sunt vopsiți într-un maroniu deschis în timp ce mobile dormitorului este alba. Pe unul dintre pereți zace un dulap mare acompaniat de o măsuță mica de machiaj și un scaun în aceeași nuanţă de maroniu ca a pereților. În partea opusă se află un birou și două geamuri mari, unul fiind ușa care permite accesul pe balcon, iar patul este situate de-a lungul peretelui din fundul camerei. Față în față cu patul se găsește ușa care duce spre baie. Spre fericirea mea fiecare camera are baia sa așa că nu trebuie să îmi fac griji că am stat prea mult sau că cineva are nevoie să o folosească. Zâmbesc încântată de camera și încep să îmi despachetez lucrurile pe care am reușit să le aduc în cele două trolere mari.

Timpul trece destul de ușor, iar când termin de aranjat realizez că este deja ora șapte. Zâmbesc mulțumită de rezultat și aleg să fac un duș înainte de a merge jos și a accepta oferta Emmei. Stomacul meu protestează scoțând câteva zgomote ciudate, dar decid să îl ignor.

Apa caldă a dușului mă învăluie imediat ce pășesc sub jet și zâmbesc mulțumită. Mușchii mi se relaxează imediat și simt cum tensiunea acumulată în orele trecute îmi părăsește corpul.

Altă jumătate de oră trece până ce reușesc să cobor din camera și să o găsesc pe Emma. Prietena mea stă tolănită pe colțarul din living alături de Liam și un al băiat care presupun că este Kyle. Liam mă observă imediat ce intru în camera și zâmbește.

— Uite cine s-a decis să ni se alăture, e singurul lucru pe care îl spune înainte ca zâmbetul său să se transforme într-un rânjet care în mode normal nu prevede ceva bun.

Înainte de a avea oportunitatea de a spune ceva, Emma își plesnește iubitul peste cap făcându-mă să râd.

— Asta pentru ce a fost? Întrebarea lui Liam o face pe Emma să rânjească și ea la rândul ei.

— Pentru că ești un mitocan. Lasă-mi prietena în pace!

Liam o privește de parcă tocmai i-a mai crescut un cap făcându-mă să râd și mai tare.

— Kate, colegul nostru de apartament Kyle, Kyle noua colegă de curs, Kate, Emma face prezentările.

Zâmbesc și îi întind mâna lui Kyle, dar acesta mă trage într-o îmbrățișare.

— O să fim colegi de casă și de curs. Eu dau mâna numai cu străinii.

— Kyle, este nevoie să îți reamintesc că noi nu avem aventuri de o noapte cu colegii cu care stăm?

Tonul Emmei ne face pe toți să bufnim în râs în timp ce Kyle ridică mâinile în semn de pace.

— Promit să fiu cuminte.

— Kate?

Pufnesc din nou în râs amuzată.

— Și eu!

Aș fi ipocrită să spun că nu arată bine, dar cu siguranță nu am nevoie de o nouă dramă.

Am continuat să povestim până au ajuns cutiile de pizza comandate, iar după alte două ore m-am retras în camera mea fiind mult prea obosită pentru orice altceva în afară de somn.