Vorbind despre trecut

După câteva cuvinte neortodoxe, perne aruncate și păpuci de casă, am reușit să îl scot pe Kyle într-un final din cameră. Uneori mă întreb dacă are doisprezece ani, dar după Eliot îmi trece prin minte și mă dau bătută.

Cu greu reușesc să mă conving să mă pregătesc pentru că nu am nici cea mai mică dorință de a îmi părăsi camera, dar sunt conștientă că nu o să scop de Eliot ținând cont că am ajuns în pragul în care" Ce vrea Eliot, primește", cuvintele lui, nu ale mele.

Aleg o pereche de blugi negri și o cămaşă din bagajul care este încă nedesfăcut, aruncat într-un colț al camerei și mă schimb cât de repede pot știind că probabil de data asta Eliot o să fie cel care o să dea buzna în camera mea. Mă rezum la puțin fond de ten în jurul ochilor, tuș și rimel care nu îmi iau mai mult de zece minute și cobor în living unde îl găsesc pe Eliot tolănit pe canapea fără nici o grijă în lume.

Dacă botinele mele nu ar face zgomot pe parchet, aș fi luat această șansă de a arunca cu ceva după el pentru că își tot bagă nasul în treburile mele. Din păcate nu apuc să ajung în spatele lui pentru că Eliot se ridică și îmi distruge toate visele.

—Ești gata? Dau din cap aprobator dar nu pierd oportunitatea de a mă mai plânge puțin.

— Chiar trebuire să facem asta?

— Da, nu am de gând să te las să te închizi în cameră, departe de civilizație din nou.

Îmi dau ochii peste cap în timp ce îmi apuc geaca pe care am lăsat-o aruncată pe spătarul scaunului.

— Din nou cu asta? Credeam că am trecut peste.

Eliot apucă cheile mașinii în timp ce de data asta el este cel care își dă ochii peste cap. Cu toții știm că aș prefera să fiu în camera mea decât în vreun loc unde trebuie să socializez prea mult.

Jumătate de oră mai târziu ajungem în centrul orașului și pot să spun că mi-au lipsit certurile cu fratele meu pe ce melodie să ascultăm. Uneori nu avem aceleași gusturi și prin uneori vreau să spun mai mereu.

După ce Eliot reuşeşte să găsească un loc de parcare, decidem că nici unul dintre noi nu vrea să mănânce nimic care este prea special, așa că ne îndreptăm spre primul Nandos pe care îl găsim.

Îl las pe Eliot să comande pentru amândoi, asta după ce mă asigur că a înțeles ce vreau și nu îmi comandă din nou ceva ce nu îmi place.

Gândul îmi fuge din nou la Adam și la discuția noastră făcându-mă să oftez. Nu sunt sigură de ceea ce fac sau ceea ce ar trebui să fac. Când am acceptat să vin aici, am făcut-o pentru că Eliot și Kyle aveau dreptate, amândoi avem nevoie de o încheiere, oricare ar fi asta. Nu am avut niciodată șansa de a discuta despre ceea ce s-a întâmplat și asta a făcut lucrurile și mai grele pentru amândoi. Să fiu sinceră, nu mă așteptam la ceea ce s-a întâmplat aseară și nici nu sunt sigură dacă a fost decizia cea mai bună, dar în același timp nici nu o regret. Am luat decizia acum ceva timp că nu o să mă mai învinovățesc pentru lucrurile pe care le simt și intenționez să îmi țin promisiunea.

Sunt trezită la realitate doar în momentul în care Eliot îmi scutură mână și îmi reîntorc atenția spre el.

— Pot să te las singură pentru câteva minute fără să ajungi în lumea viselor?

— Foarte amuzant Eliot, tonul îmi e sarcastic și urmat de gestul meu specific deși știu că are dreptate.

Obişnuiesc să dispar în lumea mea destul de des.

— Acum că te-am scos din casă, vrei să îmi spui ce s-a întâmplat?

— Am de ales?

— Haide Kate, știi doar că singurul lucru pe care vreau să îl fac e să fiu alături de tine și să te ajut cât de mult pot.

Oftez obosită, dar știu că are dreptate. El a fost cel care m-a pus înapoi pe picioare chiar dacă ne-am certat în nenumărate rânduri și am țipat la el fără motiv.

— Sau mai bine hai să vorbim despre tine, mai facem și noi o schimbare.Fratele meu mă privește întrebător și zâmbesc. Nu știu ce l-a făcut să creadă că scapă fără vreun interogatoriu despre ce făcea cu Ali, din nou.

— Doar nu crezi că scapi fără să îmi spui de ce ai ajuns să vorbești cu Ali din nou.Mă privește încruntat pentru câteva secunde până realizează la ce mă refer.

— Nu e ceea ce crezi. Nu am făcut nimic și nici nu am de gând. Spre deosebire de tine și Adam, noi putem avea o conversație civilizată.

— Civilizată? Vrei să îți reamintesc cum ai reacționat la toată situația cu ea și Adam?

— Lucrurile s-au schimbat Kate, s-a simțit foarte prost pentru tot ceea ce s-a întâmplat și chiar dacă vrei să crezi sau nu, am ajuns să vorbim pentru că nu a renunțat în a îmi trimite mesaje să se asigure că ești ok.

— Și tu ai încredere în ea pentru că?

— Pentru că indiferent de ceea ce s-a întâmplat între noi, mereu i-a păsat de tine. Chiar dacă nu se vede, este conștientă că ceea ce a făcut nu a fost ok cu nici unul dintre noi.

Îmi dau ochii peste cap și mă întreb dacă eu sunt cea oarbă și credulă sau Eliot.

— Dacă era, nu o făcea. Nu pot să înțeleg cine i-a spus că să apară din senin e o idee bună. Nu știu ce se aștepta de la mine, să îi sar în brațe, să îi mulțumesc pentru că ne-a mințit?

— Kate...

— Nici un Kate pentru că ești la fel de conștient ca și mine că nimic din ceea ce s-a întâmplat nu a fost ok. Mai întâi a dispărut fără să spună nimic pentru o săptămână, s-a întors ca și când nimic nu s-a întâmplat și o lună mai târziu ne-a spus că pleacă, că schimbă facultăți și că ne lasă pe toți în urmă, inclusiv pe tine, pe persoana pe care mereu a pretins că o iubește. Știu că nu e treaba mea Eliot, dar îmi pare rău că nu am făcut mai multe pentru tine, îmi pare rău că te-am lăsat să treci prin asta singur. Tu mereu ai fost lângă mine și în momentul în care ai avut nevoie de mine am ales să cred că ceea ce ai nevoie a fost timp și spațiu. Am realizat mai târziu cât de greșit a fost.

— Nu ai de ce să te învinovățești pentru nimic Kate, lucrurile au stat cum au stat și știi și tu că am ales să îmi petrec timpul făcând cu totul altceva și ignorând problemele. Ceea ce a fost, a fost și nu mai am de gând să țin nimic împotriva ei pentru că am realizat că nu am cum să trec peste dacă fac asta. A luat decizia să plece de bună voie, singură, fără să mă consulte și mai ales fără să vorbească cu noi. Poate aș fi încercat să fiu acolo pentru ea chiar dacă am fi fost pe continente diferite, dar asta a ieșit din discuție în momentul în care am aflat că a plănuit aste de luni de zile. Nu contează cât de mult a încercat să se convingă singură că totul este bine și că pot să trec peste orice pentru ea, pentru că dacă mi-am pierdut încrederea în ea, am pierdut totul, nu am vrut să încerc să țin în viață o relație la distanță fără încredere.

— Știi, uneori o invidiez, o invidiez că a avut puterea de a se pune pe ea pe primul plan chiar dacă a făcut-o într-un mod greșit și a distrus un lucru care o făcea fericită.

— Ali mereu a făcut ce a vrut ea și cum a vrut ea. Dacă aș fi încercat să o fac să aleagă, amândoi știm că s-ar fi ales pe ea sau dacă m-ar fi ales pe mine, s-ar fi simțit mizerabil. Ignorând tot ceea ce s-a întâmplat, sunt fericit pentru ea, sunt fericit că face ceea ce îi place și e fericită. Nu m-aș fi simțit bine mai târziu dacă aș fi ținut-o lângă mine, nefericită. Într-un fel sau altul am fi ajuns în aceeași poziție, poate cu mai puțină dramă, dar în aceeaşi poziție. Am știut mereu că ceva se întâmplă, am realizat din comportamentul ei și mai ales din faptul că zâmbetele și felul ei de a fi s-a schimbat încetul cu încetul. Am realizat mai târziu că am fi ajuns să ne distrugem reciproc încetul cu încetul fără să vrem, măcar așa am rupt bandajul dintr-o dată, fără să ne mai mințim. Măcar acum fiecare merge pe drumul său și încearcă să fie fericit. Ali mereu va avea un loc special pentru mine, dar doar atât.

— Cine ar fi crezut că dintre noi doi, tu o să fi filozoful, spun și îl lovesc peste umăr făcându-l să zâmbească.

— Cine ar fi crezut că o să ajungem în situația în care eu o să fil cel care îți oferă sfaturi și nu invers.

— Sunt fericită pentru tine Eliot, chiar sunt. Îți sunt și foarte recunoscătoare chiar dacă nu spun asta des.Fratele meu îmi zâmbește și îmi face cu ochiul.

Ne oprim din a vorbi o dată ce mâncarea noastă sosește și chiar dacă nu o sa recunosc asta, îmi era foame și mirosul doar a făcut lucrurile mai rele.

— Deci, ce ai de gând să faci? Întrebarea fratelui meu mă ia puțin prin surprindere, dar știam că nu o să se lase.

Oftez și după ce iau o ultimă îmbucătură din salata din fața mea, îi răspund.

— Nu știu Eliot, chiar nu știu. Nu am mințit când ți-am spus mai devreme că nu știu ceea ce vreau. Nu știu dacă sunt în stare să trec peste tot ceea ce s-a întâmplat. Îmi e frică că o dată ce fac asta, o să mă pierd pe mine. Jumătate din rațiunea mea îmi spune să trec peste pentru că merit mai mult, merit să fiu fericită fără să mă îndoiesc de fiecare lucru la fiecare pas, în timp ce jumătatea cealaltă îmi spune să trec peste ceea ce s-a întâmplat pentru că e Adam, băiatul de care m-am îndrăgostit indiferent de ceea ce s-a întâmplat.

De data asta îl văd pe Eliot oftând și știu că urmează unul dintre discursurile lui mature. Indiferent de cât încearcă să fie de glumeț și enervant, știu că mă pot baza pe el și pot cel puțin să îl ascult și să îi iau opinia în considerare.

— Asta e o decizie pe care trebuie să o iei singură, Kate. Nu te-am adus aici cu intenția de a forța să faci nimic, te-am adus aici pentru că vreau să înfrunți ceea ce s-a întâmplat singură și să decizi ceea ce e mai bine pentru tine. E o decizie pe care trebuie să o iei singură, fără mine, Kyle, Sophie sau Emma să îți spună ce să faci. Tu ești singura care poate să decidă ce este mai bine și cum este mai bine pentru tine. Am vrut să iei în considerare toate posibilitățile pentru că din afară, pot să văd cu ușurință că nici unul nu a trecut peste ceea ce s-a întâmplat.

Expir exasperată știind că are dreptate încă o dată.

— Pot să revin la ascunsul în cameră? Îmi e frică să nu iau decizia greșită, îmi e frică că o să fiu nefericită sau o să realizez mai târziu că asta nu este ceea ce vreau. Nu mai am încredere în el Eliot, nu știu dacă pot să mă comport ca și cum nimic nu s-a întâmplat și să am încredere în el din nou. Îmi e frică că umbra la tot ceea ce s-a întâmplat o să ne urmărească mereu și o să fie motivul pentru care o să existe o distanță permanentă între noi. În același timp îmi e frică că dacă nu îi dau o șansă, o să regret. Pe lângă tine și Ali, el a fost mereu persoana care a fost lângă mine și m-a ajutat și susținut.

— Nu sunt în măsură să te judec, dar pot să spun în o oarecare măsură că știu și înțeleg ceea ce încerci să spui. Nu vreau ca decizia asta să o bazezi pe faptul că el a fost aici mereu pentru că indiferent de ceea ce o să se întâmple, o să existe alte persoane în viața ta care o să fie lângă tine. Ceea ce încerc să spun e că vreau să lași la o parte faptul că este a fost prima ta iubire și să te gândești dacă merită efortul așa. Vreau să te pui pe tine pe primul plan, să fi egoistă și să te întrebi dacă poți fii fericită știind că relația voastră are și părțile astea. Vreau să iei asta în considerare fără să ai în minte faptul că amândoi ați fost prima iubire a celuilalt.

— Asta e motivul pentru care l-am evitat sub orice cost. Mi-a fost frică că indiferent de ceea ce s-a întâmplat, o să mă convingă să mă întorc și să îl iert din nou. Nu vreau să ne mințim și să ne manipulăm unul pe altul doar pentru că ne e frică și nu știm cum să avem orice alt tip de relație pe lângă ce a fost.

— Vreau să te gândești la cine ești fără el. Vreau să consideri dacă poți fii fericită fără el, să fii fericită acum că știi tot adevărul și că ați vorbit. Nu pot să iau decizia asta pentru tine, dar vreau să știi că o să fiu mereu aici pentru tine și o să te susțin indiferent de ceea ce o să alegi. Dacă trebuie să rup orice relație între noi pentru tine, o să o fac fără să mă gândesc de două ori.

Zâmbesc din nou știind că chiar crede ceea ce spune. Mi-a demonstrat asta în nenumărate rânduri în ultimii ani și chiar nu aș putea cere un frate mai bun.

— Problema reală e că îmi e frică să mă gândesc cine sunt fără el. Până acum singurul lucru care am fost, a fost un dezastru complet.

— Nu e adevărat, Kate, ești ceea ce a trebui să fi ca să te protejezi pe tine și să te descurci cu ceea ce s-a întâmplat și sunt mândru de tine!

— Mulțumesc! Te-aș fi îmbrățișat, dar e puțin ciudat.

Începem să râdem amândoi și decidem că e timpul să mergem acasă.

Nu știu cât de mult m-a ajutat discuția asta, dar știu că are dreptate. Știu că înainte de orice, de data asta trebuie să mă gândesc la mine și la cine sunt și vreau să fiu. Nu vreau ca fericirea mea să mai depindă de o singură persoană și nici nu sunt sigură dacă pot să îmi mai las garda jos încât să îl las pe el să mă facă fericită.

Decidem să ne întoarcem acasă pentru că nici unul dintre noi nu are dispoziția necesară pentru a face nimic altceva ținând cont de noapte trecută.

Ne îndreptăm direct spre casă și știu că am nevoie să mai vorbesc cu cineva despre asta. Nu știu dacă mă va ajuta într-un fel, dar simt nevoia de a pune aceleași întrebări din nou în speranța de a găsi o soluție.

Îl găsesc pe Kyle certându-se cu playstation-ul din nou și nu sunt surprinsă chiar de loc. Nu o să înțeleg niciodată de ce se enervează și el și Eliot atât de mult pe o porcărie de joc online. Mereu râd de mine, Sophie și Emma când țipăm după un actor sau cântăreţ, dar nici ei nu sunt cu nimic mai buni, ei țipă efectiv după unsprezece persoane care aleargă după o minge.Mă arunc pe canapea lângă el știind că o să mă ignore complet în timp ce Eliot mormăie ceva legat de faptul că îi e somn din nou și dispare în camera lui și încep să mă uit aiurea online.

Kyle mă ignoră pentru următoarele zece minute și sunt gata să le arunc porcăria aia de joc pe geam. Mă mut frustrată pe canapea și îl văd zâmbind amuzat o dată ce își termină jocul. Sunt secunde depărtare de a îl pocni dacă nu își șterge zâmbetul ala de pe buze.

— Cu ce pot să te ajut Kate?

Rânjetul nu îi dispare de pe buze și îmi dau ochii peste cap.

— Cum ai știut că e mai bine singur decât cu fosta ta prietenă?

Întrebarea mea directă îl ia prin surprindere și îl șterge zâmbetul de pe buze. Niciodată nu mi-a spus exact ceea ce s-a întâmplat și nici nu vreau să îl forțez să facă asta, dar am nevoie să știu. Am nevoie să iau o decizie și am nevoie să înțeleg mult mai mult decât fratele meu și Ali.

— Să înțeleg că lucrurile nu au mers bine cu Adam?

Nu sunt surprinsă de loc de răspunsul astă pentru că și eu aș fi evitat conversația asta dacă aș fi fost în locul lui.

— Ce vrei de la mine Kate? Nu pot să iau o decizie în locul tău.

— Nici nu vreau să faci asta, oftez și îmi trec o mână prin păr. Am avut deja parte de discursul asta. Nu trebuie să îmi răspunzi dacă nu vrei, nu am avut intenția de a mă băga unde nu îmi e locul.

De data asta este rândul lui să își treacă mâna prin păr frustrat și decid să o las baltă. Dau să mă ridic de pe canapea, dar Kyle mă prinde de mână și mă trace înapoi.

— Nu sunt un model de urmat Kate, știi foarte bine ceea ce am făcut și încă fac de multe ori.- Ai făcut ce ai știut și ai crezut că e mai bine pentru tine. Nu vreau să te judec Kyle, vreau doar să înțeleg cum toată lumea în afară de mine reușește să se decidă ce vrea.

— Kate, vorbim de două situații diferite. Adam nu te-a înșelat cu cea mai bună prietenă a ta și după a refuzat să admită chiar dacă amândoi știați adevărul.

— Adevărat, dar nici relația noastră nu a fost roz Kyle, poate circumstanțele sunt diferite, dar decizia pe care ai luat-o atunci, trebuie să o iau și eu acum.Își trece mâna prin păr și își întoarce privirea spre fereastră.

— Am fost împreună cu Eva de când eram mici. Părinții noştri obișnuiau să meargă împreună în vacanțe, obișnuiau să își petreacă weekendurile împreună și inevitabil noi am copilărit împreună. A fost prietena mea cea mai bună până undeva în clasa a 10 -a, când într-un final un lucru a dus la altul și am ajuns să fim împreună pentru aproximativ doi ani. În tot acest timp nu am bănuit că ceva nu ar fi ok sau că ceva s-ar petrece între ea și Curios, unul dintre prietenii mei cei mai buni. Dar nici nu sunt surprins, mereu mi s-a spus că am fost orb când a venit vorba de ea. I-am găsit împreună de multe ori, dar nici o dată nu m-am gândit că ar însemna ceva până ce nu și-a uitat telefonul în camera mea într-o după amiază. Chris îi tot trimitea mesaje și m-am gândit că ar fi o problemă dacă le deschid și îl spun că și-a uitat telefonul aici. Ceea ce nu m-am așteptat a fost să găsesc mesaje în care el îi spunea că trebuie să aleagă și că nu mai are de gând să se furișeze. În seara respectivă trebuia să ne întâlnim la o petrecere și m-am gândid că pot să discut asta cu amândoi acolo. Nu am vrut să cred nimic din ce am citit.

Kyle își trece din nou mâna prin păr și realizez că nu îi e ușor să îmi spune asta.

— Nu m-am așteptat să îi găsesc pe jumate dezbrăcați într-una dintre camere. Nu cred că e nevoie să descriu ce se întâmpla acolo. În loc să fac scandal la ultima petrecere între seniori înainte ca fiecare să plece la facultate pe care a ales-o, am luat prima sticlă de alcool pe care am găsit-o, i-am dat telefonul uneia dintre prietenele ei să îi înmâneze după ce i-am trimis un mesaj cu s-a terminat și am plecat. De acolo a urmat toată discuția cu nu e adevărat, nu s-a întâmplat nimic și cred că aș fi crezut-o dacă nu i-aș fi văzut cu ochii mei. Nu am mai vorbit pentru o perioadă, dar apoi înainte cu câteva săptămâni să mă mut în Kingstone, un lucru a dus la altul și am început să vorbim din nou, luam în considerare faptul de a ne împăca până ce am realizat că nu pot să am încredere în ea și nu pot să trec peste ceea ce a făcut. Am realizat că mă mint pe mine crezând că dacă ea se simte mizerabil și face tot ce îi stă în putință să schimbe ce s-a întâmplat o să pot să trec peste și o să fim fericiți din nou.

— Îmi pare rău Kyle...

— Nu ai de ce. Am realizat că dorința asta de a ne împăca a fost pentru că mă simțeam pierdut și nu știam nimic altceva. A fost prietena mea cea mai bună de când eram copii, persoana în care am avut încredere și persoana cu care am avut o relație lungă și nu mă vedeam fără ea, dar adevărul e că am făcut asta din obișnuință. Am făcut asta pentru că mi-a fost frică să aflu cine sunt, mi-a fost frică să mă iert pe mine și să accept că nu e sfârșitul lumii. Poate nici la ora actuală nu sunt complet, dar am învățat să găsesc fericirea în lucruri mărunte, să mă bazez pe mine și să fac lucruri pentru că așa vreau eu, pentru că mă fac să mă simt mai bine. Încă stau prost cu încrederea, asta este adevărat, dar poate o dată și o dată o să pot să am încredere în cineva din nou. După cum i-am spus, sper să găsească pe cineva care să o facă fericită și cu care să își petreacă restul vieții, dar persoana aceea nu o să fiu eu atât timp cât o să mă simt mizerabil.

Dau aprobator din cap și ascult fără să spun nimic. Nu știu de ce am început discuția asta sincer devin din ce în ce mai confuză și în momentul asta chiar aș vrea ca cineva să ia decizia asta pentru mine.

— Nu pot să îți spun ce să faci, dar trebuie să iei o decizie. De când ne-am cunoscut ai avut umbra asta peste tine și în ultimul timp totul a devenit și mai evident. Știu că nu ne cunoaștem de mult timp, dar ai plâns mult mai mult de cât ar fi trebuit, nu lași pe nimeni să se aproprie de tine emoțional și nu ai încredere în nimeni. Știu că ai probleme nerezolvate cu Ali și înțeleg că Emma nu avea dreptul să te încolțească așa, dar poate ar trebui să iei în considerare care e motivul pentru care nu ai încredere în ele, care e motivul pentru care plângi, pentru care te simți prost și să îl pui împotriva a ceea ce vrei să devii sau să obţii. Și cel mai important, nu lăsa faptul că el se simte prost să te influențeze în vreun fel. Trebuie să consideri dacă tot ceea ce mi-ai spus că s-a întâmplat, tipa respectivă, deciziile lui, faptul că face lucruri și ia decizii fără să se gândească la consecințe sau la cum te afectează pe tine, merită, merită să treci prin asta.

— Și eu am vina mea că am lăsat lucrurile să se destrame și să ne depărtăm... nu pot să îl învinovățesc numai pe el.

— Nu îți cer asta, îți cer să te gândești la ceea ce adus la asta. Să te gândești de ce amândoi ați lăsat asta să se întâmple, poate faptul că v-ați maturizat, circumstanțele sau poate doar faptul că ați fost atât de obișnuiți unul cu celălalt și să fiți împreună încât ați rămas așa pentru că asta e tot ceea ce știți. Nu pot să își spun ce simți pentru că nu știu și nu o să pot să simt niciodată, dar faptul că ați ajuns în situația asta ar trebui să vă facă pe amândoi să vă gândiți bine înainte de a lua orice decizie. Cred că e mai bine să te regăsești pe tine în loc să regăsești ceva ce a fost.

Îl ascult și simt cum lacrimile încep să îmi curgă pe obraji pentru că știu că are dreptate și nu știu dacă sunt pregătită pentru asta.

— Cred că în adâncul inimii știi și tu răspunsul și ceea ce trebuie să faci. Trebuie doar să ai curajul să iei decia, să o accepți si să lupți pentru ea și pentru tine. Indiferent de ceea ce o să alegi, vreau doar să te pui pe tine pe locul întâi. Dacă să fiți împreună e ceea ce vreți, nu cred că ar fi trebuit să vă ia un an să realizați asta.

O dată ce ultimul cuvânt îi părăsește buzele, se ridică și pleacă. Pleacă și mă lasă să mă descurc singură cu amalgamul de sentimente care tocmai au apărut și o decizie pe care trebuie să o iau, indiferent dacă e singură sau împreună cu Adam.

D.M.