O sperietură zdravănă

—Trebuie să vorbim !

—Ali, eşti bine?

— Nu! Ce naiba am făcut aseară?

— Pai să vedem... ai băut destul de mult, ai țipat la mine, te-ai sărutat cu Eliot de zici că acum vine sfârșitul lumii și bănuiesc că te-ai trezit lângă el.

— Kate, am făcut ceva cu Eliot?

— Din câte știu eu nu și cunoscându-l pe Eliot nu cred. A avut grijă toată seara de tine... chiar dacă ai mai țipat puțin și la el... oricum, de ce ai băut?

—Sincer nu știu... de ce am țipat la tine?

—Nu vrei să ști...

—Ba da!

— Ok, dar promiți că nu mai strigi și de data asta la mine?

— Încerc... nu promit.

— Pai ai intrat în bucătărie cu Eliot și m-ați găsit sărutându-mă cu Adam. Eliot a zis că se aștepta ca asta să se întâmple mai devreme sau mai târziu, iar bunul tău frate nu s-a putut abține și a zis că și el se aștepta la asta de la voi... ți-ai pus băutură în pahar, iar eu am încercat să te opresc și tu ai început să țipi să nu îndrăznesc să comentez ceva ținând cont că m-ai găsit cu Adam...

—Deci ai meritat să țip... îmi spune apoi începe să râdă.

— Mă bucur că te amuză asta, dar partea interesantă e că în următoarele 5 minute ai făcut același lucru cu Eliot, spun, iar Ali se înroșește imediat.

— Eu...

—Tu nimic. Bănuiesc că te-ai trezit cu Eliot lângă tine și ai fugit ca un iepuraș speriat...

— Nu am fugit...

—Da, da. Cum spui tu. Stai liniștită că și eu am făcut același lucru. Când m-am trezit cu Adam lângă mine, am fugit acasă. Apropo, dormeai așa frumos în brațele lui Eliot.

—Vrei să zici că am dormit în aceeași cameră și când te-ai decis să fugi nu mai luat și pe mine?

—Trebuia să te învăţ minte să nu mai bei atât.

— Trecând peste faza cu mine. Nu ți-a ajuns ce s-a întâmplat ultima dată când i-ai cedat viermelui?

       Ali mă privește fix așteptând răspunsul meu. Nu știu ce ar trebui să îi spun... cred că mar bate dacă ar auzi că încă îmi place de el... și că eu l-am sărutat pe el nu invers...

— Și tăcerea e un răspuns... o aud cum spune și deja simt cum obrajii mei încep să fiarbă.

— Kate, ce vrei să faci în legătură cu el?

—Eu... Nu știu.

—Promite-mi că ai grijă!

— Promit! Sper că și tu vei face la fel. Ali, de ce nu vrei să recunoști că îți place de el?

—Nu îmi place.

—Și eu sunt popă; spun în timp ce îmi dau ochii peste cap. Nu îți place de el cum nu îmi place nici mie de Adam.

— E mai complicat...

—Nu e complicat deloc... tu complici lucrurile inutil. Ție teamă să recunoşti că îl placi!

— Nu e vorba de asta... dacă cedez o să devin și eu una dintre sutele de fete pe care le-a avut...

—Ali, deși nu vrei să crezi ceea ce spun, Eliot nu e așa. Cel puțin cu tine nu e așa. Dacă vroia să fi una dintre fetele cu care își petrece el timpul... până acum erai. Eu cred că îi place de tine...

—Nu știu ce să zic...

—Nu ai să afli dacă nu încerci măcar să vorbești cu el. Și până la urmă dacă el vrea să se joace cu tine... și tu ești capabilă să faci asta. Dacă se întâmplă asta îl vrei bate la propriul joc. Așa o să-l pui la punct și o să-i rănești și orgoliu. Eu una am învăţat ceva: dacă nu riști nu câștigi. Eu sunt exemplu cel mai concret. Până să vi tu, am stat ascunsă în cochilia mea. Mi-a fost frică de ceea ce o să se întâmple dacă îndrăznesc să ies de acolo și uite-mă acum...

—Nu te flata singură... eu am făcut tot... îmi spune iubita mea prietenă și începe să râdă.

—Adică eu țin aici un discurs întreg și tu vezi doar partea neimportantă?! Ești incredibilă! Spun în timp ce bufnesc și eu în râs.

— Gata, gata. Am să încerc să vorbesc cu Eliot dacă ai să faci și tu același lucru.

—Eu nu pot face asta...

—Haide Kate. Ești la fel de capabilă ca și mine să te joci cu el și să îl faci să regrete. Hai să facem un pact. Dacă se dovedește că vreunul dintre ei se joacă cu noi, o să le plătim cu aceeași monedă sau chiar mai rău.

—Ok, dar nu te aștepta să fac asta acum. Mai întâi vreau să îmi dau seama dacă merită sau nu.

—Ok. Acum că am lămurit chestiile neimportante, ce ai zice de o seară doar a noastră?

—Nu știu de ce ai mai întrebat. Normal că vreau asta. Putem sta la mine. Bunica pleacă în seara asta la unchii mei și se întoarce doar în două zile. Avem casa doar pentru noi.

— Și Eliot?

— O să am grijă să dispară. Hai să mergem mai întâi să ne facem provizii. Am cam rămas fără înghețată și jeleuri.

— Ok. Și ce film propui să vedem?

—Parcă m-ar tenta un film de groază.

— Ești sigură?

— Da.

— Ok... ai văzut The exorcism of Emily Rose?

— Nu. Mai dorm la noapte dacă mă uit?

—Ideea e să nu mai dormim. L-am văzut eu și e ok. Te sperie puțin, dar nu ai să mori.

—Mă las pe mâna ta. Sper să nu îmi pară rău.

—Când te-ai lăsat pe mâna mea și ți-a părut rău? Acum îmbracă-te și hai să mergem.

       Mă ridic repede din pat, mă îmbrac cu o pereche de pantaloni scurți, un maieu si nelipsitele converse albe. Îmi iau telefonul și cobor jos împreună cu Ali.

— Și unde credeți că mergeți? Îl aud pe dragul meu frate.

— Nu e treaba ta... îi răspunde Ali scurt.

—Asta îmi e mulțumirea că nu te-am lăsat să faci vreo prostie?

—Eliot, nu am chef de tine acum.

       Fără să mai aștepte replica fratelui meu, Ali mă prinde de mână și mă trage spre ieșire.

***

       După ce am cumpărat câteva pungi de chipsuri și câteva cuti de înghețată și jeleuri ne-am întors înapoi acasă. Am urcat în camera mea, am așezat pe pat o grămadă de perne pufoase, iar apoi am așezat pe măsuță toate dulciurile pe care le-am cumpărat plus două borcane cu Nutella. Ali mi-a spus că merge până acasă să facă un duș și să se schimbe urmând ca apoi să vină la mine. După ce am adus și două sticle de suc, am intrat și eu la duș. Aveam nevoie să mă relaxez.

       După o jumătate de oră în care am stat sub apa caldă a dușului, mi-am spălat repede păru, iar apoi am ieșit din baie înfășurată într-un prosop alb pufos. Mi-am luat o pereche de pantaloni scurți și un tricou, iar apoi m-am așezat în fața oglinzii pentru a-mi usca părul. După alte zece minute a ajuns și Ali.

— Ești gata? Mă întreabă de cum intru în cameră, iar entuziasmul ei nu poate fi trecut cu vederea.

—Da, spun și apoi mă arunc în patul plin de perne. Drăguțe pijamale, spun în timp ce mă abțin să nu râd. Ali era îmbrăcată într-o pijama albă cu dungi negre. Era ca o zebră. De fapt era o zebră. Avea desenat pe piept un cap de zebră cu limba scoasă.

—Nu te mai lua de zebra mea sau o să dormi de podea.

—Ok, ok, spun în timp ce îmi ridic mâinile în aer în semn că mă predau.

       Ne luăm castronul cu chipsuri, ne așezăm comod în pat, iar apoi Ali pornește filmul. Nu știu de ce, dar am o presimţire urâtă în legătură cu filmul... cel mai probabil o să regret amarnic că am ales un film de groază... " Nu te mai plânge și fi atentă " îmi aud conștiința cum mă mustrează. Renunț la a mă mai contrazice cu propria persoană și mă reîntorc la film.

***

       A trecut numai o oră, iar eu nu mă mai pot uita. Am impresia că nu o să mai dorm câteva săptămâni daca filmul asta nu se termină mai repede. Credeți-mă că nu e amuzant să vezi cum Emily aia e posedată și își rupe toate oasele din corp   și mai ales cu o exorcizează unii. După cum am mai spus... începe să îmi pară rău că am ales să ne uităm la un film de groază. Nu puteam alege și eu o comedie. Nu, mie mi-a trebuit filme de groază. Acum în loc să stau ascunsă cu capul după pernă, puteam râde cu lacrimi.

—Ali, mai e mult? Am vaga impresie că la noapte nu mai dorm.

—Calmează-te! E doar un film. Plus de asta eu l-am mai văzut de două ori.

—Și dacă l-ai mai văzut de ce ne mai uităm? Eu una pot trăi și fără să termin filmul...

—Te porți ca un copil. Mai e o jumătate de oră. Rezistă!

— Bine, bine.

        Normal că nu am de gând să mă mai uit la filmul astă. Îmi iau o cutie de înghețată, iar apoi poziționez perna în fața mea în așa fel încât să nu mai văd ce se întâmplă. Sper să se termine mai repede sau cel puțin până nu fac infarct din cauza fricii.

***

        După ce s-a terminat chinul, am lăsat dulciurile și ne-am pus să dormim. Deși am spus că facem noapte albă nu ne prea iese. După petrecerea de ieri noapte, cine ar mai putea rezista încă o noapte ? Eu una nu. Am dormit cam 6 are și și alea mai mult trează decât adormită. Mă ridic repede din pat, îmi iau pe pijamaua pe mine, iar apoi merg să mă fac cu cremă pe fată. Intru rapid în baie, îmi pun un strat subțire de cremă, iar apoi intru înapoi în cameră. Ali deja s-a băgat în pat și butonează telefonul. Mă arunc și eu lângă ea, băgându-mă sub plapuma călduroasă.

—Deci, ce face Eliot?

— De unde vrei să știu eu... mă întreabă în timp ce pe fața ei apare o încruntătură de toată frumusețea.

—Pai doar vorbești cu el...

—Nu vorbesc cu el...

—Atunci?

— Cu Emma... nu o lasă Dean să doarmă.

—Ar fi trebuit să o chemăm și pe ea.

— Prea târziu... îmi spune Ali în timp ce se ridică și se duce spre birou cel mai probabil după încărcător.

       A pus încărcătorul în priză, dar înainte să apuce să pună telefonul la încărcat lumina se strige brusc. Mă uit speriată în jurul meu, dar nu reușesc să deslușesc nimic. E prea întuneric ca să-mi văd și propria mână. Un sentiment de frică îmi traversează tot corpul. Acum pot spune cu adevărat că nu a fost o idee prea bună. Mă uit în direcția în care ar trebui să se afle Ali, iar apoi cu un ton scăzut în care mi se poate citi cu ușurință frica, îmi strig prietena.

—Calmează-te Kate... doar nu ție frică de întuneric? O aud imediat cum îmi răspunde.

— În mod normal nu îmi e, dar după atrocitatea aia de film nu sunt sigură că voi mai dormi vreodată sau că voi mai putea sta cu lumina stinsă.

       Mă uit la ecranul telefonului și constat că e exact ora 3 fix,  ora la care o apucat pe aia nebuniile și mă panichez și mai mult. Îi arăt telefonul lui Ali, iar ea începe să râdă.

— E doar o coincidență. Nu mai fii așa un iepure speriat.

—Ali, dimineață am să te ba...

       Nu apuc să îmi termin propoziția pentru că un sunet asurzitor se aude din casă. Sar ca arsă și ajung direct în brațele lui Ali. Prietena mea începe să râdă și mai tare în timp ce își aprinde blițul telefonului. Nu vă pot descrie starea pe care o am acum. Sunt mai speriată decât un porc înainte de ignat, bine poate nu am făcut cea mai bună comparaţie, dar ce e clar e că îmi e foarte frică. Dacă curentul a fost o simplă coincidența,  sunetul nu poate fi... asta sau sunt eu prea paranoică. O aud pe Ali cum se abține să nu râdă și mai tare de mine. Cum Doamne nu s-a speriat deloc. Eu mai am puțin și plâng în hohote, iar ea se amuză pe seama mea. Halal prietenă am și eu.

—Probabil a căzut ceva pe jos. Nu te mai panica așa. Hai să vedem ce e.

—Ali, eu nu plec sub nicio formă de aici.

—Haide Kate... a fost doar un film. Nu ai ce păți. Ai închis ușa de la intrare?

—Da. Am închis-o chiar după ce ai venit tu. Eliot a plecat la Adam și mi-a spus că nu se întoarce acasă până dimineață. Am verificat și ușa care dă înspre grădină și era închisă.

—Ok... deci nu avea cum să intre cineva în casă... rămâne prima variantă. Hai cu mine jos sau rămâi aici singură.

—Nici să nu te gândești să ma lași singură. Tu ai ales filmul, deci tu eşti responsabilă pentru frica mea din momentul astă.

—Nu credeam că ești așa ușor de speriat. Acum nu te mai plânge și hai să coborâm odată jos... nu am toată noaptea la dispoziție.

— E neapărat?

—Da, mișcă-te!

—Bine, bine. Îmi aprind și eu blițul, iar apoi o iau pe Ali de mână.

— De ce ți-ai luat placa de păr cu tine? Îmi spune și o văd cum se abține să nu râdă.

—Metodă de precauție. Chiar vrei să coborâm? Nu mai bine ne baricadăm în cameră până dimineață?

— Nu te mai comporta ca un copil și hai odată. Până la urmă dacă e cineva în casă o să intre în cameră și dacă o ne baricadam aici și dacă nu.

       Nu mai apuc să protestez pentru că Ali mă trage spre uşă. Și-a făcut un obicei prost în a nu lăsa oamenii să termine ce au de zis. Ali deschide ușa încet, iese din cameră și mă trage și pe mine după ea.

       Las ușa deschisă în urma mea pentru a evita zgomotul. Mai bine spus ca să pot intra mai repede în caz de nevoie. Ne aventurăm încet și cu pași cât mai mici pe holul întunecat. Ajungem lângă scări iar Ali îmi spune pe un ton scăzut:

—Kate, închide blițul... cred că deja ne-am obișnuit cu întuneric și în caz de ceva... sincer nu vreau să fim o țintă clară din cauza luminii.

—Parcă erai sigură că nu e nimic... spun în timp ce opresc blițul.

— Încă sunt de aceeași părere, dar puțină precauție nu strică.

       Ali pune mâna pe balustrada scărilor, iar eu o urmez îndeaproape. Coborâm primele două scări și sărim de-a dreptul în momentul în care un zgomot puternic se aude din nou. Urc înapoi cele două scări și mă pregătesc să fug înapoi în cameră. Înainte să fac vreun pas, Ali mă prinde de mănă și îmi face semn să tac. Mă uit la ea speriată, iar ea îmi face semn să coborâm să vedem clar ce este. Dau din cap în semn negativ, iar mâna mea începe să tremure. O privesc speriată, dar îmi dau seama că ori fac ca ea, ori mă lasă aici. Nu cred că aș putea sta singură fără să țip sau sa leșin, așa că decid să îmi urmez prietena.

       Coborâm toate scările, iar apoi Ali îmi face semn spre bucătărie. Mă uit speriată în direcția indicată, dând aprobator din cap. Ne îndreptăm încep dar sigur spre bucătărie. Strâng placa de păr în mână de parcă viața mea ar depinde de asta... și să fiu sinceră, dacă chiar este cineva în casă, chiar depinde. Intrăm încet în bucătărie, iar Ali îmi face semn spre suportul care se afla deasupra chiuvetei. Se pare că Ali avuse dreptate, căzuse polonicul din suport.

— Ți-am spus eu... îmi spune Ali și simt cum deja încep să mă relaxez.

        Îi ofer un zâmbet, iar apoi îi fac semn spre ieșire.

— Da, da știu. Sunt ca un copil speriat.

—Mă bucur că recunoști. Acum, unde e panoul de curent?

— În garaj, spun în timp ce îi fac semn spre o ușă.

— Hai să mergem... îmi spune apoi mă trage spre ușa mare de lemn. De ce încă vorbim în șoaptă?

— Nu știu, dar e ok așa.

       Înainte să ajungem la ușă, mă întorc brusc având impresia că cineva ne urmărește. Mă uit speriată în jurul meu, dar nu văd nimic. Ali apasă încet clanța ușii, dar atunci o ușă trântită se aude, iar o siluetă neagră aleargă prin fața scărilor. Mă uit la ea speriată, iar pe chipul prietenei mele nu se poate citi altceva decât frică. O strâng mai tare de mână, iar apoi îi fac semn înapoi spre bucătărie. Fugim repede și ne așezăm după blatul mare al mobilei.

—Acum mai crezi că suntem singure? Întreb în timp ce încerc să mă calmez.

—Nu. E clar că e cineva aici. Trebuie să fugim înapoi în cameră.

—Dacă ajungem sus. Ne ascundem în cameră la Eliot, el are balconul exact lângă copac și putem să ieșim afară pe acolo.

— Ești sigură?

— Da. Acum cred că e rândul tău să te calmezi. Ia asta! Spun și îi pun în mână una dintre tigăi.

       Probabil suntem destul de nebune încât să lovim pe cineva cu tigaia și cu placa de păr în cap... m-am gândit și la cuțit, dar mă înșel amarnic dacă cred că vreuna dintre noi îl poate folosi ținând cont de halul în care tremurăm.

       Mă uit bine în jur, iar apoi o trag pe Ali după mine spre scări. Dacă până acum eu eram cea speriată, acum sunt sigură că rolurile sau inversat. Ajungem în fața scărilor, o prind pe Ali de mână și îi fac semn să mă urmeze.

       Urcăm scările fără probleme, dar un zgomot ne atrage atenția, așa că o trag pe Ali într-un colț al holului. În momentul astă pot să îi mulțumesc lui Eliot pentru toate orele chinuitoare în care ne jucam de-a v-aţi ascunselea. Pot spune că el e un expert în jocul asta. Îmi lua cam o oră să îl găsesc la fiecare tal. Ideea e că m-a învățat și pe mine toate ascunzătorile din casă și asta e un avantaj.

       După ce mă mai uit odată în jur și constat că nu se vede nimic, o trag pe Ali după mine și intrăm pe ușa care duce în baia de oaspeți. După ce închid ușa cu cheia, îmi îndrept privirea spre Ali care era de-a dreptul stupefiată.

—Ali, acum e timpul ca tu să te calmezi. Dacă era cineva care ne vroia răul până acum ne făcea ceva. Cred că cineva se joacă cu noi. Dacă voia să fure ceva o făcea fără să ne atragă noua atenția. Persoana din casă vrea ca noi să îi vedem și să ne speriem...

—Kate, dacă nu ai dreptate? Putem muri.

- Ce pesimistă ești. Gândește-te că măcar am avut ocazia să ne sărutăm reciproc frații.

—Nu ți-ai găsit um moment bun să faci glume...

—Bine. Bine. Acum spală-te pe față și hai să ieșim de aici.

       Ali se conformează fără să mai protesteze în vreun fel.Își dă de două ori cu apă rece pe fața, iar apoi se șterge pe prosopul portocaliu din suport.

—Sunt gata... îmi spune într-un final.

— Bun... sper că acum ți-a mai trecut frica și paranoia. Nu o să murim și nici nu o să pățim nimic. Sunt 99 % sigură că cineva doar se joacă cu noi și când o să aflu cine o să am grijă să îl fac să-și dorească să nu se fi născut.

       Nici eu nu știu de unde vine curajul asta. Presupun că e din cauza adrenalinei care încet, încet își face simțită prezența în tot corpul meu.

        Iau o gură mare de aer, iar apoi încep să deschid ușa încet. Îmi scot puțin capul pentru a mă asigura că nu e nimeni pe hol, iar apoi o trag pe Ali după mine. Înaintăm pe holul întunecat spre camera lui Eliot, dar nu apucăm să ajungem.

       Ușa camerei mele se deschide brusc, iar în pragul ei o siluetă neagră se vede. Cred că e un băiat. Nu îi pot vedea trăsăturile, da sunt sigură că nu are părul lung. E înalt și bănuiesc că e îmbrăcat în negru. O simt pe Ali panicată în spatele meu așa că îi pun imediat mâna la gură împingând-o înapoi spre baie. Silueta persoanei din pragul ușii mele înaintează spre camera de oaspeți. Deschide ușa încet, se uită în jurul ei, iar apoi intră. Nu ne-a văzut deci presupun că avem un avantaj. Acum sunt sigură 100 % că cineva se joacă cu noi. Se vede că, cunoaște destul de bine casa deci nu cred că e vreun hoț.

—Calmează-te Ali! Nu o să pățim nimic. Acum sunt 100 % că cineva se joacă cu noi, deci am de când să îi fac jocul. Dă-mi te rog tigaia și stai aici nemișcată.

       Iau tigaia din mâna lui Ali, apoi mă îndrept spre camera în care a intrat înainte persoana care încearcă să își bată joc de noi. Las tigaia în fața ușii în așa fel încât în momentul în care o să iasă o să se lovească de ea și o să facă zgomot. Mă întorc înapoi la Ali, îi dau placa în mână, apoi îi fac semn să mă urmeze. Ajungem în fața camerei lui Eliot. Apăs ușor pe clanța ușii, apoi o deschid cât să îmi bag capul. Mă uit în cameră și constat că nu e nimeni. Deschis ușa și o trag pe Ali înăuntru. Răsuflu ușurată, iar apoi închid ușa în urma noastră. Mă uit spre Ali care se pare că s-a mai calmat. Și fac semn să vină lângă mine în pat.

—Bun... și acum e rândul nostru să ne jucăm. Hai să punem câteva capcane pe aici, nu de alta, dar nu se joacă nimeni cu nervii mei în casa mea.

—Kate, ai înnebunit. Daca te înșeli și nu e cineva cunoscut?

—Nu mă înșel sunt sigură. Persoana care e aici cunoaște casa la fel de bine ca și mine. Acum aștept idei...

       Nu mai apucăm să spunem nimic pentru că ușa de la șifonier și cea a camerei se deschid brusc. Mă uit la Ali și începem să țipăm amândouă.

--------------------------------------------------

Bună seara ! A venit și capitolul 15
. Acum în altă ordine de idei , vreau să vă mulțumesc încă odată pentru lecturi, comuri, voturi și listări. Sunteți minunați . Încă nu îmi vine să cred că sunt aproape 5.000 de lecturi . Vă mulțumesc pentru tot. Sper să vă placă capitolul și aștept în continuare părerile voastre.
Să aveți o seară/ noapte frumoasă :**
Spor la citit !

D.M.