Îl observ de departe, rezemant de veranda din fața casei mele.

Noaptea aceasta este foarte întunecată și caldă, însă pot să-i văd conturul corpului fără dificultate, umerii lați, picioarele musculoase despărțite.

Ryder Cole, regele nopții. La propriu.

Pentru o secundă, vreau să mă prefac că nu-l văd: să parcurg aleea casei, să urc scările, să deschid ușa și să o închid în urma mea fără să-i arunc o privire cât de mică. Aș vrea să mă prefac că nu există, că nu ne-am întâlnit și că nu s-a întâmplat nimic între noi. Dar, cel mai important, știu că încerc să mă mint pe mine.

Tot ceea ce vreau, este să știu dacă chiar a gândit tot ceea ce mi-a spus înainte să ies din biroul lui.

Imediat ce mă vede ajungând, Ryder se ridică și pășește spre mine. Prin cămașa deschisă pe jumătate, îi pot observa pieptul tare. Părul îi este dezordonat, cred că și-a băgat mâna prin el de cel puțin o sută de ori. Atracția ce o resimt pentru el este atât de puternică, încât îmi vine să-i sar la gât și să-mi încolăcesc picioarele în jurul taliei sale, așa cum am făcut-o ieri, când ne-am tras-o sălbatic sprijiniți de peretele din holul apartamentului său.

În loc de asta, îmi ridic privirea spre el, și stăm câteva clipe fără să spunem nimic.

Mă lupt cu toate forțele mele să nu cad sub șarmul parfumului său afrodiziac și a căldurii corpului ce mă înfășoară, ca să nu mă ridic pe vârfurile degetelor și să-l sărut. Mă simt atât de aproape de el, dar, în același timp, un fel de groapă s-a format între noi.

— Îmi cer scuze, spune în timp ce-și așează mâinile pe umerii mei.

În contactul mâinilor lui pe pielea mea, o undă de căldură îmi traversează întregul corp, și hop, groapa dintre noi se umple brusc. Mor de nerăbdare să mă arunc în brațele sale, să uit tot, să șterg în totalitate ultima noastră discuție. Vreau să-l trag după mine în casă, în camera mea, în patul meu. Însă rațiunea își reia imediat locul. Prea des am fost invăluită cu scuze false. Este foarte ușor să te convingi de ceea ce vrei să auzi, însă asta nu înseamnă că este adevărat.

— Nu ar fi trebuit să fii la bar? Mă îndoiesc că Cash va supraviețui unei seri de vineri fără tine.

— Jackson și Parker sunt acolo. Pentru moment am ceva mai important de făcut. Trebuie să rezolvăm asta.

Spune ultimele cuvinte în timp ce face un gest din deget între mine și el.

Înghit în sec, iar el micșorează distanța dintre noi, pieptul sau atingându-l ușor pe al meu. Descumpănită, îmi dau o șuviță de păr după ureche ca să nu-l ating, ca să nu-mi las mâinile să-mi alunece în spatele gâtului său spre...

— Pentru ce îți ceri scuze? Îl întreb cu o voce joasă.

Îmi cuprinde mâinile cu ale lui și îmi opresc un tremur.

— Că ți-am spus că, și eu, regret că te-am cunoscut. Poate că tu crezi cu adevărat asta, însă nu și eu. Nu am încetat să revăd din nou și din nou cearta noastă de când ai plecat din birou și... Nu ar fi trebuit niciodată să spun asta. Eu...

Se oprește și își întoarce capul într-o parte, ca și cum ar vrea să-și caute cuvintele, și îi studiez liniile feței și maxilarul.

— Am fost atât de dezamăgit în trecut, încât acum îmi este foarte greu să am încredere în oameni. Dar tu, ai reușit să spargi carapacea pe care nici măcar eu nu am fost conștient că mi-am construit-o și m-a pus într-o poziție de apărare. Am reacționat ca și un idiot. Nu ai meritat modul în care te-am tratat și regret foarte mult.

Privirile noastre se intersectează din nou, iar inima mea ratează o bătaie.

Este sincer, văd asta în ochii lui. Nu încearcă să mă îmbete cu vorbe frumoase, chiar regretă ceea ce s-a întâmplat. Este ceva nou pentru mine, atât de nou încât nici nu știu cum să reacționez.

— Și mie îmi pare rău. Nu am gândit ceea ce ți-am spus. Am fost frustrată în legătură cu Jamie și S...

Sunt pe punctul de a spune Sebastian, însă nu este momentul potrivit ca să-l bag în ecuația destul de complicată deja.

— Prostiile lui, las în locul a ceea ce eram pe punctul de a spune.

— Apropo de asta, vorbind despre el... m-am gândit mai bine și cred că nu ar trebui să mai muncești ca să-i plătești datoria.

O teamă ciudată renaște în mine.

— Nu vrei să mai muncesc la Altitudine?

— Nu, ceea ce vreau să spun este că fratele tău trebuie să-și ia responsabilitățile. În plus, faci o muncă excelentă, ar trebui să-ți păstrezi salariul pentru tine.

Am făcut un pas în spate. În același timp motorul unei mașini răsună în depărtare, însă nu-i acord atenție.

Dacă Ryder nu mai vrea să-i înapoiez datoria lui Jamie, asta înseamnă că...

— Ryder, nici să nu te gândești că te voi lăsa să-mi iei casa.

Face un pas spre mine și mă mângâie pe păr.

— Relaxează-te, nu vreau să-ți iau casa. Spun doar că nu ar trebui să-i plătești datoria lui Jamie cu salariul tău. Nu tu ar trebui să faci asta.

În spatele lui Ryder, observ becurile unei mașini ce se apropie. Oh, este o Toyota Corolla, ca și... O nu! Rahat!

Mașina parchează în fața casei, portiera de pe partea șoferului se deschide și Jamie iese afară. Niciodată nu e aici când trebuie, în schimb, când nu trebuie... Trebuie să spun că fratele meu mai mic pe lângă că miroase pericolul de la distanță, îi place să se și expună.

Ryder ne privește pe rând, iar eu închid ochii.

La dracu!

— Credeam că nu ai vești de la el, că nu ști unde este. comentează Ryder cu o voce joasă și gravă.

Nu mai reușesc să mă gândesc, cu atât mai puțin să vorbesc.

Jamie închide portiera și pășește spre noi. Ryder își mută toată atenția spre el, iar stomacul meu se strânge în așteptarea a ceea ce urmează. Mă întreb dacă Ryder își va retrage scuzele pe care tocmai mi le-a prezentat, dacă îl va trânti pe Jamie la pământ.

— Nu te supăra pe ea, omule, spune Jamie în timp ce-și pune ghiozdanul oe umăr. Ea nu are nici o legătură cu asta, totul este din vina mea. Eu i-am cerut să nu-ți spună nimic, ea doar voia să mă protejeze.

Ryder își încrucișează brațele și își îndepărtează picioarele fulgerându-mi fratele din priviri.

— Da, însă totul încetează acum. Ea nu va putea să te protejeze la infinit. Unde ai dispărut?

— Oh, în stânga, în dreapta. Dar sunt aici, pregătit să-mi asum responsabilitățile.

— Foarte bine, murmură Ryder cu un zâmbet malițios. Sper că nu ai revenit cu buzunarele goale.

Mă pun între ei și, cu o mână pe pieptul lui Ryder, îmi întorc privirea spre el.

— Încă nu are banii. Ascultă, o să continui să muncesc la Altitudine ca să plătesc progresiv datoria, și imediat ce va reuși să strângă suma rămasă o să-ți ramburseze totul. Sunt sigură că o va face cât mai curând. (Mă întorc apoi spre fratele meu.) Nu-i așa Jamie?

Îmi ridic sprâncenele luând un aer amenințător, exact așa cum făcea mama de fiecare dată când făceam câte o prostie și eram pe punctul de a fi certați.

Jamie nu răspunde. Deschide ghiozdanul și scoate o pungă pentru congelator plină cu bancnote.

— Ține, îi spune lui Ryder. Opt mii. Nu acoperă întreaga datorie, știu, însă vei avea restul foarte repede.

Mă așteptam la orice, doar la asta nu.

Ryder deschide punga și atinge hârtiile cu degetul.

— Nu uita că îi datorezi trei mii și surorii tale, îl anunță. A muncit din greu ca să te scoată din rahat.

— Știu, am să-i înapoiez. Cu dobândă, bineînțeles.

Spunând asta, se îndreaptă spre casă.

— Jamie! Strig în urma lui pășind după el. De unde ai banii?

Se întoarce spre mine și spune:

— Ți-am spus că îl voi rambursa cât mai repede.

— Asta nu-mi dă un răspuns întrebării mele.

Dumnezeule, fă în așa fel încât să nu se fi împrumutat din altă parte ca s-o poată plăti pe aceasta!

— Relaxează-te Cass, totul este ok, am situația în mână. (Urcă scările și deschide ușa de la casă înainte să se întoarcă spre mine.) Și din câte văd, adaugă cu un mic zâmbet în colțul buzelor, nici tu nu te descurci prea rău.

Privesc cum ușa se închide în urma lui și mă reîntorc la Ryder ce a rămas în mijlocul aleei, cu banii băgați sub braț.

— Iartă-mă că nu ți-am spus nimic despre Jamie, murmur. Chiar îmi pare rău, Ryder.

— De cât timp s-a întors?

Cu obrajii arzându-mi, îmi las privirea în pământ și-mi analizez papucii.

— De câteva zile.

— Înseamnă că m-ai mințit.

Acuzația lui mă face să tresar și unu ridic capul ca să-i întâlnesc privirea. Mai multe expresii își defilează pe față: nervi, confuzei, dat și milă.

—Înțelege-mă Ryder. Nu știam ce să fac. Îmi era frică de reacția ta și de reacția mea în legătură cu a ta și...

— Ai încredere în mine?

Dau din cap în timp ce răspund:

— Mi-am mai oferit încrederea cuiva ce nu o merita și am ajuns să plătesc prețul cel mare.

— Cassie, trebuie să învățăm să avem încredere unul în celălalt dacă vrem ca toate astea să funcționeze. Așa că, se termină cu minciunile, reținerile de informații și toate astea. Ok?

Ceea ce tocmai îmi spune nu face altceva decât să-mi mărească sentimentul de vină. Trebuie să-i vorbesc, să-i spun totul.

— Da, de acorc, răspund în loc a tot ceea ce am în minte.

— Bine.

Mă trage în brațele lui și mă sărută până îmi pierd suflul. Îmi împletesc mâinile după gâtul lui ca să mă pot ține de ceva. Omul ăsta are asupra mea un efect orecum au cele mai tari droguri: mă face să-mi uit toate problemele și foarte repede am devenit dependentă.

Decid să-l alung pe Sebastian din gândurile mele, însă cu adevărat de această dată. Aparține trecutului, nu-i mai las alte posibilități.

Ne sărutăm iar si iar, apoi Ryder se oprește punând capăt săruturilor și imediat resimt ca și un gol în interiorul meu.

— Trebuie să mă întorc la bar. I-am promis lui Jackson că îl voi ajuta să închidă.

Ținându-ne de mână ne îndreptăm spre mașina lui ce e parcată puțin mai jos pe stradă. Se așează la volan și pune punga cu banii pe scaunul pasagerului înainte să închidă portiera.

— Sunt conștient că ai vrut să-l protejezi pe fratele tău, îmi spune în timp ce lasă geamul jos. Dar nu vreau să mai existe minciuni între noi. Promite-mi Cassie!

Vinovăția dansează din nou în interiorul meu. Nu pot să trăiesc astfel, trebuie să-i spun despre Sebastian. Îmi doresc, îmi doresc cu adevărat, însă nu reușesc să-mi deschid gura, sunt incapabilă să gândesc în acest moment. Cu ce să încep, cum să-i spun că sunt căsătorită?

De fapt, un ultim lucru trebuie să-ți spun: am un soț în Londra, însă s-a terminat, nu-l mai iubesc, nu trebuie să-ți faci griji.

Nu, gândindu-mă mai bine, prefer să țin această informație pentru mine. Sebastian aproape că m-a ucis, Ryder a reușit să-mi dea aripi, m-a făcut să mă simt vie, precum un Phoenix ce renaște din cenușă.

Mă aplec prin geamul deschis și-l sărut tandru.

— Promit! Susur peste buzele lui calde.

N-am să-l mai mint niciodată, însă asta nu mă obligă să-i spun tot adevărul. Mă consolez spunându-mi că este vorba doar despre o mică minciună – ultima – omisă. Nu e chiar atât de grav... Nu?