Ei bine, ar fi o minciună să spun că nu mi-a plăcut ceea ce s-a întâmplat vineri, dar nu voi accepta să fiu pedepsită pentru acest comportament nepotrivit pentru care ești și tu responsabil. Munca mea este ireproșabilă, datoria lui Jamie scade încet, dar sigur, iar faptul că mă găsești irezistibilă, nu e problema mea. Nu ai un motiv valabil să mă concediezi, și dacă totuși decizi s-o faci, nu am de gând să-ți ușurez situația, poți fi sigur de asta.

Pentru a suta oară, recitesc discursul pe care l-am pregătit aseară pentru Ryder, în timp ce toc legume pentru a face o salată. Poate că mânuind un cuțit ca o nebună de legat -bietele roșii și castraveți nu mi-au făcut nimic, până la urmă- m-a făcut să mă simt mai încrezătoare,
pentru că acum simt cum îmi pierd cumpătul într-un ritm rapid.

E ceva în neregulă cu discursul meu.
Este pretențios din partea mea să cred că mă găsește "irezistibilă", dar Ryder este foarte arogant, așa că mă gândesc că, dacă și eu sunt, mă va respecta un pic mai mult. Și nu mă va da afară.

Intru în Altitudine cu puținul curaj pe care îl mai am. De data aceasta m-am îmbrăcat elegant pentru această ocazie, am optat pentru o rochie tip cămașă albă, sobră și șic în același timp, în speranța de a pune toate șansele de partea mea; totuși, acum că sunt în club, la câțiva metri de biroul lui Ryder, cred că am șanse mici. Foarte mici.

Atmosfera din bar nu este străină de atacul meu de panică. E ciudat să o văd goală după ce am văzut-o plină de oameni vineri seara. Desigur, este încă foarte devreme. Dar discuția veselă a clienților, muzica, ritmul constant și euforic pe care am reușit să-l mențin în timp ce serveam băuturile, atmosfera în general..., mi-a plăcut foarte mult. De fapt, îmi place
să lucrez aici. Nu m-am mai distrat atât de mult de ani de zile. Și asta în timp ce lucrez.

Ăsta e un alt motiv pentru care Ryder nu mă poate concedia pur și simplu. Pe lângă faptul că îl ajut pe Jamie să își plătește datoria, îmi place să vin aici, îmi dă motivația de care am nevoie pentru a mă reconstrui, dorința de a merge mai departe.
Vineri seara, trecând de la o masă la alta, discutând cu clienții, cunoscându-o pe Shelby și pe prietenii ei sau glumind cu Cash m-a făcut să mă simt ca și cum aș face parte dintr-un grup. Nu mai eram singură și retrasă.

Mă simt mai bine acum, dar moralul îmi scade aproape imediat când văd expresia de pe fața lui Cash când iese din bucătărie cu două pungi mari de cuburi de gheață.

- Ryder vrea să te vadă, anunță el.

- Bună și ție, Cash.

Fără să ridice măcar privirea spre mine, pune pungile pe tejghea înainte de a le deschide pe una, apoi pe cealaltă.

BINE...

- Ți-a spus de ce? îl întreb în timp ce se întoarce să toarne cuburile de gheață în tava mare de gheață cu un zgomot asurzitor.

- Hm? Spune, în sfârșit, îngăduind să mă privească.

- Ți-a spus Ryder de ce a vrut să mă vadă?

- Nu. răspunde înainte de a casca.

Privindu-l cum face asta, impresia că îl enervez se transformă într-o certitudine.

- Oricum, vei afla destul de curând, adaugă el.

- Mulțumesc, Cash.

Serios, mulțumesc mult!

Mă îndrept pe coridor spre biroul lui Ryder, în stânga barului. Dacă mă duc înapoi, o broască țestoasă ar ajunge la ușă înaintea mea. Va fi mult mai greu decât am crezut.

- Ce ți-ai făcut la păr? Mă întreabă Cash.

Îmi întorc capul spre el. M-am obișnuit atât de repede cu noua mea tunsoare, încât am uitat că nimeni din bar nu m-a văzut încă.

- Deci nu se vede?

- Ei bine, e mai scurt, mormăi el, căscând din nou. Și mai întunecat, nu?

- Câte shot-uri ai băut în acest weekend?

- Îmi pare rău, dar încep cam greu luni dimineața. Oricum, Ryder te așteaptă.

Dau din cap. Pare puțin cam ciudat. Poate că e foarte obosit și
morocănos pentru că nu-i place începutul de săptămână. Sau poate că știe motivul pentru care Ryder vrea să mă vadă, dar nu vrea să-mi spună.
Respir adânc și mă îndrept spre ușa închisă a biroului. Bat de două sau trei ori cu fermitate înainte de a deschide ușa.

- Ai vrut să mă vezi? întreb, cu mâna pe mâner.

Ei bine, mânerul a fost schimbat, iar ușa are acum o încuietoare. A fost ideea lui Ryder? Sau Jackson, poate? În orice caz, cred că vom mai auzi de această poveste mult timp de acum încolo. O idee tulburătoare se conturează apoi în mintea mea. Ce-ar fi dacă aș face un film întreg
pentru nimic? Poate că nu sunt singurul care primește tratamentul Ryder Cole. Este chipeș și necăsătorit și, din ce am văzut vineri, este un succes la femei.

Are de unde alege. Are de unde să aleagă, nici o femeie sănătoasă la cap nu ar refuza o partidă rapidă cu Ryder Cole pe biroul său. Îmi încordez degetele pe mâner în timp ce mi-l imaginez... satisfăcând o altă femeie pe același birou unde m-a făcut pe mine să văd stelele. De ce mă emoționează atât de tare? El nu este
prietenul meu, sau chiar un contact pentru o partidă de sex. Nu-mi pasă dacă se culcă cu alte fete, e dreptul lui.

Oh da, chiar nu-ți pasă?

Ei bine, nu asta este ideea. În acest moment, tot ce mă interesează este să-mi păstrez slujba. El nu are dreptul să mă concedieze din cauză a ceea ce s-a întâmplat vineri, mai ales dacă sunt doar un nume pe lista lui. E problema lui, nu a mea, și m-am săturat să fiu acuzată de asta pentru problemele altora.

Îmi îndrept pieptul și îmi ridic bărbia în același timp în care Ryder mă vede. Biroul său este aproape imaculat. Mulțumesc cui, pentru că a curățat dezordinea de pe el? Mulțumesc, Cassie.

În fine...

Îmi face semn să intru, iar eu fac întocmai, uitându-mă la hainele pe care le poartă astăzi: blugi negri și o cămașă albă care îi vine ca o mănușă. Mânecile nu sunt suflecate, ci lăsate peste mână, iar eu îi pot vedea urma unui tatuaj sub țesătura albă.

Ryder se ridică în picioare și ia un scaun ce este așezat în colțul biroului, lângă cuierul cu haine.

- Stai jos! Îmi cere punând scaunul vis-a-vis de fotoliul său.

- Nu, mulțumesc. Prefer să stau în picioare.

Îmi încrucișez brațele, încercând să par mai încrezătoare decât sunt în realitate. Tipul ăsta mă derutează, și văzând biroul pe care l-am... el e... Nu, nu e momentul să ne gândim la asta.

- Bine, cum vrei tu.

- Exact.

Relaxează-te, Cassie.

Se așază din nou în spatele biroului și se sprijină de spătarul scaunului, cu picioarele ușor depărtate.

- Deci, despre vineri seara...

- Uite, i-am tăiat virba, recunosc: nu sunt complet nevinovat în această poveste, dar nici eu nu sunt singurul responsabil. Nu am cerut nimic, și e...

- Cine crezi că este responsabil, atunci?

- Ei bine, din moment ce a fost un fel de idee a ta, am anunțat, făcând un pas înainte și punându-mi palmele pe birou, aș spune... tu.

Caz închis: mergem mai departe.

- De fapt, nu! Văzând că a fost ideea lui Jackson. Poți să-i mulțumești și lui, dar și lui Cash.

Ok, sunt confuză din cauza acestei informații, la care nu mă așteptam deloc. Deci toată chestia asta
a fost doar un joc, un pariu? Trebuie să fi jucat un joc de adevăr sau provocare, iar Ryder probabil a ales
"acțiune". Și a avut parte de acțiune. Acțiune... și multă reacție.

Oh, Doamne.

Nu știu dacă a spus asta ca să mă scoată din minți, dar funcționează. Nu intra în panică. Trebuie doar să... intru în jocul lui. Și apoi să le "mulțumesc" lui Jackson și Cash.

- Ah, OK! Deci ei sunt cei care te-au convins să o faci?

- Nu, nu "convins", dar trebuie să recunosc că, atunci când mi-au spus despre asta, m-am gândit: De ce nu, până la urmă?

Văd roșu.

- E ciudat, pentru că ceea ce spui tu contrazice reacția penisului tău de vineri noaptea.

Ryder ridică din sprâncene și își trece o mână prin păr. Își întoarce capul într-o parte și, când îmi întâlnește din nou ochii, un zâmbet amuzat îi joacă pe buze.

- Cred că există o mică neînțelegere, spune el, ridicându-se în picioare și ocolind biroul pentru a sta lângă mine. Despre ce vorbești?

Mă întorc spre Ryder, ținându-mi palma pe birou, iar el se apleacă, punându-și o mână în fața mea atingându-mi degetele cu ale lui. La acest simplu contact, simt ca niște fluturi în stomac. Dacă nu se referă la ceea ce s-a întâmplat între noi, atunci...

La naiba!

- Despre vineri seara. mă bâlbâi.

- Și eu. Ai plecat înainte ca Cash să-ți dea bacșișul.

Spunând asta, scoate din buzunar trei bancnote de o sută de dolari și mi le ține în față.

- Ai avut succes, tigroaico, adaugă el.

Oops!

- Credeam că banii ăia vor merge la datoria lui Jamie.

- Da, ăsta era planul, dar din moment ce ne-ai făcut o grămadă de bani, Jackson și Cash au pledat pentru cazul tău. Și este adevărat că îi meritați.

- Oh. Îmi mușc buza de jos și îmi cobor capul. Mulțumesc.

- Măcar atât pot să fac.

Îmi ridic privirea spre el, copleșită de un sentiment de vinovăție.
Există o tendință de a spune că oamenii care arată bine se dovedesc adesea a fi niște ticăloși, pentru că arată bine și, prin urmare, sunt automat de neatins. Iar Ryder nu e doar frumos, părul închis la culoare, care îi scoate în evidență ochii de un albastru intens, maxilarul bine definit... Dacă mai adaugi la asta câțiva mușchi, tatuaje și o reputație destul de specială, ai putea crede că nu există nici un gram de bunătate în el. Chiar mă învinovățesc. Nu e alb ca zăpada, dar nici nu e bruta pe care o tot văd în el.

- Mulțumesc, am murmurat, întinzând mâna să iau biletele.

Dar el le bagă în buzunarul cămășii înainte ca eu să pot ajunge la ele.

- De fapt, spune el, nu mai sunt prea sigur de decizia mea. Nu prea îmi place atitudinea ta din această dimineață.

Acest lucru mă obligă să îmi reconsider judecata mea despre el. Ce măgar este! Cu toate acestea,
Încerc să îl iau ușor.

Haide, poți s-o faci.

- Scuză-mă domnul Ryder. Vă mulțumim foarte mult pentru generozitatea dumneavoastră.

- Spune-mi numele din nou și poate mă voi răzgândi.

Vocea lui calmă și hotărâtă aproape că mă face să mă clatin.
Pășesc, din nou, pe un teren alunecos și periculos.

- Ryder, șoptesc, cu un mic zâmbet.
Nu mă pot abține, cred că buzele mele - și hormonii mei - sunt în exces.

- Din nou.

Apoi îi simt mâna pe a mea, care este încă pe birou. Cu o încetineală pe care o știu că e deliberată își mută palma caldă pe brațul meu, spre umăr și gât.
Închid ochii și îmi reprim un fior când degetele lui îmi mângâie ceafa.

Nu, Cassie, știi cum se va sfârși asta!

Da, așa este, și sper ca de data aceasta să mergem până la capăt.
Ryder își îngroapă degetele în părul meu și își pune cealaltă mână pe fesele mele, apăsându-mă
împotriva lui. Corpurile noastre sunt acum lipite unul de celălalt, iar eu îmi apăs o palmă pe pieptul lui ferm.
Îi simt bătăile inimii sub degetele mele, ca o bombă pe cale să explodeze.

Ochii noștri sunt magnetizați, iar eu refuz să fiu prima care își întoarce privirea. Nu și de data asta.

- Ryder...

Când își apasă buzele pe buzele mele, simt cum îmi cad și ultimele apărări.
Și uite așa: am alunecat oficial pe terenul alunecos și periculos. Cam atât despre asta.
Ryder se întoarce astfel încât să se sprijine de birou, trăgându-mă după el. Apoi își deschide gură, iar sărutul nostru devine mai urgent, mai torid. Când îmi ia una dintre fese în mână, o umezeală caldă mă inundă.

- Îmi place foarte mult noua ta tunsoare, murmură el, apucându-mă de păr și trăgându-mi capul pe spate pentru a avea un acces mai bun la gâtul meu.

- Mulțumesc, am șoptit. Majoritatea bărbaților preferă părul lung.

O să înnebunesc dacă nu se oprește imediat din ceea ce face, dar o să înnebunesc și dacă se oprește din a-mi frământa fesele sau din a-și trage buzele de pe gâtul meu.

- Cred că sunt diferit de ceilalți, îmi șoptește el în piept, în timp ce se apropie periculos de mult de sânii mei.

Încep să-i desfac cămașa pentru că nu vreau să stau degeaba. După ce îi desfac doi nasturi, îi desfac părțile laterale ale cămășii și observă două tatuaje pe umerii lui: un fluture mic în dreapta și o albină în zbor pe umărul cealaltă. Îmi trec degetele peste ele, apoi îmi duc mâinile pe trunchiul lui pentru a desface nasturii rămași, când simt ceva sub palma mea, în buzunarul cămășii lui.

Oh, da, așa e ! Ryder voia să mă vadă ca să mă plătească.

- Scade din datorie, spun, mângâind bancnotele peste pânză.

- Iubito! Acest lucru va fi complicat.
Își trece palma pe spatele meu înainte de a mă trage și mai mult către el.

- Nu prostuțule, bacșișul meu.

- Poți să-l păstrezi, chiar îl meriți.

Își pune buzele pe curbura sânului meu, chiar deasupra dantelei sutienului, și simt cum mi se încordă sfârcurile.

- N... nu, acest lucru nu ar face decât să încetinească rambursarea datoriei.

- Știi, murmură el, îndreptându-se și întâlnindu-mi privirea, sunt sigur că putem găsi o altă modalitate de a plăti datoria.

În timp ce vorbește, își înfige degetele în carnea fesei mele și, pentru o secundă, mă blochez pentru o secundă, apoi îl împing brusc la distanță.

Sper că glumește, deși știu că atunci când vine vorba de sex, un bărbat nu glumește niciodată. Iar dacă are mijloacele de a exercita vreo putere asupra femeii, o va face fără ezitare, pentru că este șeful sau soțul ei. El va avea întotdeauna o scuză bună pentru a face ceea ce face.

Nu-i suport pe tipii ăia care cred că pot face orice. Cel mai rău lucru este că majoritatea își ascund jocul, iar tu afli când este prea târziu. Nu mă deranjează să petrec ceva timp de calitate cu Ryder, dar în nici un caz nu o voi face pentru a plăti datoria fratelui meu mai mic.

Mă simt umilită și trădată. Ce nemernic!

- Deci asta a fost ideea ta de la bun început! Exclam trăgându-mi rochia la loc. Ca eu să mă prostituez pentru a plăti această datorie? Și cât ar fi durat asta?

Cu greu pot procesa cuvintele care îmi ies din gură. Fac câțiva pași înapoi, șocată de turnura evenimentelor.
Ryder își mărește ochii și se ridică în picioare, cu clapele cămășii desfăcute și cu umflătura mare a erecției sale vizibilă prin blugi. Se îndreaptă spre mine, cu privirea pierdută. Probabil că va încerca să se revanșeze față de mine.

- Cassie, eu...

- Nu, nu vreau să mai aud nimic.

Mă întorc pe călcâie și mă îndrept spre ușă. Trebuie să plec de aici. Chiar acum. De îndată ce apuc mânerul, Ryder vine în spatele meu și învârte cheia în încuietoare.

Simt căldura emanată de corpul lui, dar refuz să mă las învăluită de ea, să las ca mirosul lui bărbătesc să mă tulbure.

- Am glumit, Cassie.

Mă întorc cu fața la el și mă sprijin cu spatele de ușă.

- Da, bineînțeles. Pe de altă parte, dacă aș fi fost de acord, probabil că ai fi confirmat noul nostru aranjament pipăindu-mi fundul sau sânii.

Ridică o sprânceană amuzată și se apleacă spre mine.

- Recunosc, ar fi fost un mod frumos de a încheia afacerea noastră.

Cred că am auzit greșit.
Nu, nu a spus asta.

Înțepenită până în măduva oaselor și neputându-mă controla, îl plesnesc.
Plesneala răsună în tot biroul, iar noi ne privim în tăcere câteva clipe înainte ca el să-și ducă mâna la obraz. Palma mea nu a fost dură, dar suficientă pentru a-i șterge zâmbetul iritant de pe față.

Am impresia că îi este greu să realizeze ceea ce tocmai s-a întâmplat. Am același sentiment, în această privință. Nu sunt o persoană violentă, dar fiindcă am mai fost într-o situație violentă, știu că atunci când dai primul pumn, probabil că îl vei primi pe al doilea foarte repede.

Cu toate acestea, Ryder nu se mișcă. De fapt, nici măcar nu pare supărat. Un zâmbet reapare pe
fața lui, și îmi vine să țip.
Nu, mai bine să-mi păstrez energia pentru munca care mă așteaptă, din moment ce se pare că nu sunt concediată.

Mă întorc, întorc cheia în încuietoare ca să deschid ușa, iar de data asta Ryder nu face nimic să mă oprească. Merg pe hol până în cameră, cu picioarele încă șubrede.
Din fericire, am o grămadă de facturi pe care trebuie să le introduc în tabelul contabil. Nu puteam să cer o modalitate mai bună de a nu mă mai gândi la lucruri. De aceea iubesc matematica și numerele: este totul
logic. Regulile nu se schimbă în această sau acea situație și nu există excepții.

Dacă viața ar putea fi atât de simplă...