Clopoțelul atârnat deasupra ușii din față a librăriei sună în timp ce eu intru în spațiul acum gol, urmată de Jackson.

Timp de mai bine de treizeci de ani, librăria Ogden a fost unul dintre reperele cartierului inci puncte mici. Era genul de librărie în care îți plăcea să-ți iei timp să răsfoiești cărți și unde găseai de toate: cărți în edițiile lor originale, de la exemplare rare la bestselleruri recente. Locul a supraviețuit chiar și apariției cărților digitale, dar proprietarii au vândut în cele din urmă, mânați de dorința de a vinde pentru bani. Din fericire pentru noi, agentul imobiliar care a evaluat
Proprietatea este o cunoștință dea lui Jackson și el ne-a pus imediat în legătură cu ea. Nici măcar nu s-a pus problema - o clădire de două sute optzeci de metri pătrați, cu două etaje, conectată printr-o linie de salvare, cu ferestre uriașe care ocupă toată lățimea pereților, situate într-o zonă de colțul a două străzi aglomerate -
a făcut imediat o ofertă pentru a cumpăra locul. Acum trebuie doar să îl transformăm în cel mai tare bar de cocktailuri din cartier.

- Am putea să-i spunem Fitzgerald, spune Jackson, desfășurând o hartă pe tejgheaua din spatele sălii. Este scriitorul meu preferat.
Jackson este probabil cel mai deștept tip pe care îl cunosc, dar nu l-am văzut niciodată ținând o carte în mână.

- Spune-mi oricare dintre cărțile sale, în afară de Marele Gatsby, și mă voi gândi serios la asta.

- Nu-mi amintesc titlul exact. Ceva cu tauri și matadori.

- Oh, da, bineînțeles! Moartea după-amiaza, de Hemingway.

- Ești librar acum? Întreabă Jackson ușor jignit.

- Nu, dar obișnuiam să stau mult pe aici după școală. Răspund, uitându-mă la rafturile goale construite în pereții din jurul camerei.
Am citit "Catcher in the Rye" într-o singură zi, în colțul de acolo.

- La naiba, Ryder! Nu-mi spune că ai fost unul dintre acei bieți tocilari în liceu.

- Nu, nu am fost. Tipa care lucra aici era super sexy și mi-a recomandat cartea. De fapt, îmi amintesc că am avut o discuție plăcută despre asta după aceea, sărutându-ne în camera din spate.

Jackson dă din cap încet și apoi spune:

- Mă întreb dacă a citit-o și Cassie.
Imaginea lui Cassie, cu coapsele ei desfăcute de o parte și de alta a capului meu, îmi vine imediat în minte, iar eu îmi reprim un zâmbet pentru a nu alimenta batjocura lui Jackson, deși știu că nu voi scăpa de ea.

- Ar trebui să știu? Întreb cu un aer detașat.

- De ce nu? Ați ajuns să vă cunoașteți destul de bine în ultimele zile, mai ales în penultima seară la birou.

Și asta va fi petrecerea mea, o simt!

- Da, și apropo de asta, sincronizarea ta a fost foarte proastă.

Când mă gândesc că Cassie era pe punctul de a se ocupa de penisul meu, întins ca un arc în blugi, când acest nemernic a dat buzna în birou...
Sfinte Sisoe!

- Uite, încă nu ți-am mulțumit pentru asta. Mulțumesc, omule, serios. Am mormăit și i-am dat un pumn în umăr.

- Încă mai ai un croșeu de dreapta grozav. Comentează el, frecând locul unde tocmai l-am lovit.

- Acum putem să ne întoarcem la treabă și să nu mai vorbim despre afacerea mea?

- Suntem parteneri, amice, răspunde Jackson, evident hotărât să nu schimbe subiectul. Afacerea ta este și afacerea mea, mai ales atunci când este vorba despre unul dintre
angajați.

- Nu e nimic serios între noi, Jack, îl asigur. Poți dormi liniștit la noapte.

- OK, asta e bine. Deci nu te superi dacă mă întâlnesc cu ea diseară?

Ce?!

- Ce?! De cât timp a fost planificat acest lucru?

- De niciodată, râde el, mândru de el însuși. Te cunosc, Cole, ești în defensivă de fiecare dată când vorbim despre o fată pe care o placi cu adevărat. Ai reacționat la fel cu Caroline, cu o lună înainte ca voi doi să fiți împreună.

- Da, și uite unde m-a dus. Am replicat înainte de a-i întoarce spatele.

Mă îndrept spre partea din față a camerei, trec pe lângă una dintre bibliotecile masive încorporate în perete și îmi trec degetul arătător peste un raft prăfuit înainte de a șterge murdăria cu degetul mare.

- Ce părere ai despre această bibliotecă?

Mi se alătură și se holbează la ea câteva secunde înainte de a răspunde:

- Am scos-o din planuri, dar, în concluzie, o putem păstra și putem dota rafturile cu bare de lumini LED.

- Da, și lăsați rafturile de jos goale, astfel încât clienții să își poată pune băuturile sau
lucrurile lor.

- Da, nu mai spune. Una dintre regulile de aur ale arhitecturii este că forma urmează funcția, cu excepția
aici, este exact invers.

Mă uit la el, amuzat. Jackson, un arhitect desăvârșit, preia conducerea.

- Wow, deci ești dispus să ignori principiul sacrosanct al funcționalismului pentru club?
Te tachinez. Sper că nu vă vor lua acreditarea pentru asta. Ești bine? Nu ești prea stresat de ideea de a depăși limita?

Mă îndrept spre scara în spirală, iar Jackson mă urmează.

- Nu, și chiar dacă aș face-o, am un prieten care are nu una, ci două camere libere în apartamentul său și care probabil că mă va ajuta să mă pun pe picioare și să-mi găsesc o nouă carieră.

Ne sprijinim de balustrada de lemn a mezaninului, iar eu mă uit pe fereastra de la etaj. Strada este liniștită. În același timp, acest lucru nu este surprinzător pentru o după-amiază de duminică. Oamenii trebuie să fie încă dorm sau își revin după petrecerile din noaptea precedentă.

Era 3.30 dimineața când am închis în sfârșit Altitudine. Acestea fiind spuse, nu mă plâng; dimpotrivă, înseamnă că afacerile merg foarte bine.

- Nici măcar în visele tale, omule. După ce Caroline s-a mutat, am jurat că nu voi mai locui cu nimeni vreodată. Te iubesc ca pe un frate, dar va trebui să-ți găsești o altă soluție.

- Păcat pentru tine, nu știi ce pierzi.

Stăm câteva clipe în tăcere privind strada, apoi Jackson mă întreabă:

- Ați primit vești de la ea?

Urmăresc un grup de adolescenți gotici care-și pasează unul altuia câte o țigară și trag pe rând din ea, înainte de a-mi îndrepta atenția spre un cuplu care își plimbă câinele. Câinele se oprește în fața ușii librăriei, adulmecă și își continuă drumul.

- Nu. Bănuiala mea e că e prea ocupată să-și înșele noul iubit.

- Shelby nu a plăcut-o niciodată.

- Bineînțeles. Nu numai că e mai deșteaptă decât noi toți la un loc, dar e și foarte bună la a citi oamenii.

- Pe de altă parte, continuă Jackson, ea crede că Cassie este foarte tare.

- Cassie e tare. E tare, deșteaptă și bună, în mare parte. Pe de altă parte, ascunde ceva.

- Fratele ei?

- Da, și asta, dar mai este ceva. În plus, mi-a jurat că habar n-are unde se află Jamie.

- O crezi?
Unei părți din mine nu-i pasă dacă mă minte sau nu. Tot ce vreau să fac
este să terminăm ceea ce am început vineri seara. Nu putem lăsa acest lucru să rămână neterminat.
De două zile mă gândesc la trupul ei de vis, la gemetele ei excitante, la umezeala dulce a sexului ei... Creierul meu este gata să-i acorde beneficiul îndoielii până când penisul meu face ceea ce trebuie să facă.
Cu toate astea, există un lucru care mă deranjează și nu pot trece peste sentimentul că ascunde ceva.

"Sunt o persoană de încredere", mi-a spus când m-a convins să o angajez.
Pot să am încredere în ea în ceea ce privește contabilitatea Altitude, dar asta nu înseamnă că este sinceră cu mine și că este integră. Am fost deja păcălit o dată și, după cum se spune: "Păcălește-mă o dată, să-ți fie rușine. Dacă mă păcălești de două ori, să-mi fie rușine".

- Nu știu, am spus, întorcându-mi capul spre prietenul meu. Mi-a explicat că s-a întors nu demult din Europa și că nu știa de isprăvile fratelui ei.

- Ce făcea acolo?

- N-a vrut să-mi spună asta.

Mă întorc și mă sprijin de balustradă.
Este destul de cald astăzi, iar eu port un tricou care nu-mi acoperă tatuajele de pe brațul drept. Am destul de multe, majoritatea le-am făcut în timp ce mă întâlneam cu Caroline,
dar mulțumesc lui Dumnezeu că am avut prezența de spirit să nu-mi tatuez numele ei. Un tatuaj,
este pentru totdeauna, ca și dragostea adevărată, cea cu majusculă. Caroline nu a fost aleasa, și cred că o parte din mine a știut asta tot timpul.

- M-am săturat de secrete, spun cu un oftat. Secretele și minciunile sfârșesc întotdeauna prin a se întoarce împotriva noastră.

- Este adevărat. De fapt, tu și Cassie arătați foarte... "sexy" când am ajuns.

Am izbucnit în râs.
Nici nu ai idee cât de mult, amice.

- Da, ai putea spune asta.

- Oh, apropo, înainte să uit, trebuie neapărat să mergem la magazinul de feronerie când ajungem -a încheiat aici discuția despre femei.

- Pentru ce?

- Pentru a cumpăra o clanță cu încuietoare, răspunde Jackson. Când îți văd fața cum se va aprinde ca un pom de Crăciun de fiecare dată când vorbim despre Cassie, cred că va preveni o mulțime de incidente de acest gen în viitor.