Două parfumuri apreciez mai mult decât orice: parfumul unei femei înainte de sex și parfumul acestui depozit înaintea fiecărei lupte. Nicio legătură între cele două, știu asta.
Nimic nu este mai plăcut decât o femeie dezbrăcată, învăluită de excitație, gustul pielii ușor transpirate fiind sărată și dulce în același timp, fierbinte și delicată ca și mierea. Pereții depozitului sunt departe de a fi atât de agreabili, dar nu sunt mai puțin euforici. Este ceva orgasmic în aerul greu, aproape sufocant, încărcat cu mirosul sângelui și amestecat cu cel al transpirației din spațiul acesta mic. Așa cum am mai spus, aceste două parfumuri sunt total diferite, însă le inspir pe ambele cu același deliciu.

Chiar și pe timpul în care urcam pe ring, conștient din plin de ceea ce avea să mă aștepte, acele câteva coaste fisurate și pumnii primiți pe care nu aș fi putut să-i evit, mirosul acestui loc mă băga într-o tranșă aparte. Să lupți împotriva unui om al cărui obiectiv este să te facă să mănânci praful de pe jos, este la fel de înfricoșător precum e de excitant. În plus, regulile jocului free fight sunt foarte simple: să-ți pui adversarul KO fără să porți mănuși, la pieptul și picioarele goale. Nu a fost întotdeauna floare la ureche, însă îmi era de ajuns să inspir adânc aerul acestui loc și să mă amestec cu atmosfera electrizantă ca să mă arunc corp și suflet în luptă. Și s-a adeverit că tehnica mea este de neoprit, pentru că n-am pierdut nici măcar o luptă.

De altfel, câștig de fiecare dată. În orice. Și nu va fi astăzi ziua în care se va schimba asta.

- Trebuie să fie o eroare undeva. îi spun lui Tyler, unindu-mi sprâncenele.

În seara aceasta, Crutcher l-a bătut pe Miller în doi timpi și trei mișcări, și această victorie ar fi trebui să-mi aducă un pachet de bani. Însă, nu mi-a fost mare surpriza când Tyler m-a informat că Jamie McEntire a pariat zece mii de dolari înainte să dispară fără să plătească.

- Nu aș fi acceptat niciodată o așa mare sumă venită din partea lui, continui. Cunosc foarte bine copiii de genul lui, niciodată nu au o astfel de sumă asupra lor.

Când am preluat eu afacerea, acum doi ani, a trebuit să fac ordine ca localul să-și câștige o reputație. Pentru început, nu deschidem o tablă la oricine, ci doar fidelilor pe care îi cunoaștem bine. Cei care pleacă fără să-și plătească datoria, trecem cu vederea o dată - greșeala este umană, la urma urmei -, dar nu de două ori. Poate că sunt în vârful unei organizații de lupte clandestine, dar asta nu înseamnă că n-am și eu principii.

Este, de asemenea, un dress cod de respectat: pantofi cu toc înalt pentru femei și cămașă pentru bărbați. Ceea ce e numai bine, pentru că, clienții noștrii nu se zgârcesc când vine vorba de a se face remarcați prin haine.

Am angajat și bodyguarzi la intrare în depozit pe timpul serilor în care se desfășoară luptele. Și dacă ați băut prea mult, barmanul vă cheamă chiar și un taxi. Afacerea mea este limpede. Ilegală, sigur, dar limpede. Atât de lipede, încât și poliția ne lasă în pace. Unii polițiști vin chiar să boxeze din când în când.

- Ne-a scăpat tuturor, spune Tyler ridicând din umeri. A pierdut mai multe pariuri, încât și-a dus tabla la zero. Am refăcut calculele de mai multe ori și rezultatul e același: ne datorează zece mii de dolari.

- Rahat, curvarul! Exclam observând mulțimea de oameni împrăștiați în jurul ringului, înainte de a intersecta privirea unei blonde superbe îmbrăcată într-o rochie ce nu-ți lasă loc de prea multă imaginație.

Cu un mic zâmbet în colțul buzelor, ridică capul ușor, apoi își duce sticla cu bere la buze și bea o înghițitură într-o manieră foarte sugestivă. Uite una căreia nu-i place să piardă timpul degeaba.

Chiar nu-i rău deloc, aș putea...

- Ce vrei să faci? Mă întreabă Tyler smulgându-mă dintre gânduri. Mi-a propus casa ca și garanție pentru ceea ce ne datorează.

Scutur din cap.

- Nu suntem bancă, la naiba, murmur.

Cum am pus pe picioare o afacere ilegală, oameni cred de cele mai multe ori că sunt o ființă înșelătoare și că sparg conturile. Sau, chiar mai rău, că sunt un cretin ce s-a îmbogățit de pe urma altor persoane la fel de cretine ca și mine, făcând astfel să explodeze cotele pariurilor. Cred că nu o să observ dacă nu-și plătesc integralitatea datoriei sau dacă pleacă fără să plătească. După spusele lor, am mușchi, dar nu și creier. Mă cunosc atât de puțin...

Există doar un singur loc unde accept să fiu subestimat: pe ring. Asta a fost o parte din puterea mea, atunci când încă luptam. Trebuie să recunosc că am un fizic destul de impunător. Cu umerii lați și musculos cât trebuie. Nu impresionez în nici un caz cu înălțimea. Convinși că nu am agilitatea necesară ca să eschivez loviturile, pariatorii nu-mi dădeau nici o șansă, la început. Ei nu înțelegeau că mușchii mei nu-mi sunt de folos doar pentru a atrage persoanele de sex feminin, dar să și câștig. Croșeul meu de dreapta era la fel de rapid precum o rachetă, iar abdomenele mă ajutau să gestionez mișcările și să-mi reglez respirația. Cu alți termeni, mușchii mi-au asigurat un trai de viață foarte confortabil.

Însă, să fii judecat pe ring este un lucru, dar să nu fii luat în serios pe plan profesional este cu totul altceva. Când pariem pe bani și pierdem, trebuie să ne asumăm fapta. Și când îmi datorezi bani, sunt nemilos. Asta face parte din joc. Am o reputație de păstrat, fără să vorbim și de restul afacerilor - legale de data aceasta - pe care le conduc. Înafara depozitului, dețin două localuri din cele mai vizitate din Atlanta: un bar de cocktailuri și Altitudine, un alt club ce l-am deschis în asociație cu mai mulți prieteni

M-am zbătut cu mâinile și cu picioarele ca să ajung în vârful succesului și am de gând să rămân acolo!

Nu ai decât să dai vina pe tine, Jamie McEntire.

- Ok, ai adresa puștiului?

Îl întreb pe Tyler. Iar acesta îmi aprobă din cap.

- Perfect, tu conduci. Îl luăm și pe Valero cu noi. Spunei că plecăm de îndată ce se golește lumea de aici.

Tyler aprobă din nou cu capul în timp ce se îndepărtează. În secunda imediat următoare, frumoasa blondă se apropie de mine, iar privirea îmi cade asupra decolteului adânc ce-l are.

- Nu e bine să înjurii, îmi spune, odată ce ajunge la înălțimea mea.

- V-am jignit sensibilitatea?

Aici, înjuriile au fost lejere. Cred că a auzit mult mai rău pe durata serii.

- Nici vorbă. Iubesc bărbații care vorbesc vulgar.

Ok...

Spunând aceste cuvinte, bea o înghițitură din bere și-mi întinde sticla.

- Vrei?

Văzându-i expresia, nu cred că face aluzie doar la bere. Peste umărul ei, privirea îmi fuge asupra unui bărbat îmbrăcat într-un costum gri, destul de elegant. Stă în mijlocul unui mic grup de persoane și are ochii ațintiți asupra ei. Îmi plasez degetul arătător pe gura sticlei și o împing ușor spre ea.

- De cine ești acompaniată?

- Oh, de nimeni ! Răspunde aplecându-se spre mine. În schimb, cred că știu cu cine o să plec.

Femeile. Sunt frumoase, miros divin de bine. Pot să vă facă atât de fericiți, însă pot să vă rupă doar pușcând din degete. Știu ceva, am fost și eu în locul Costumului Gri. În ciuda luminii slabe, reușesc să-i disting expresia feței. Ochii îngustați, gura strânsă într-o linie subțire și un gust amar. Este complec conștient de faptul că, chiar dacă a venit cu fata, nimic nu-i garantează că va pleca tot cu ea.

Pe vremea când luptam, iubita mea era foarte rar pe marginea ringului încurajându-mă. Prefera să beneficieze de vizitele private din vestiare. S-a culcat cu mai mulți din adversarii mei. Și poate că m-am răzbunat pe ei întingându-i pe jos precum clătitele, însă asta nu m-a ajutat prea mult. Niciodată n-am înțeles de ce a făcut asta. Din milă sau răutate, prin lipsa de iubire sau de iubirea proprie, cine știe? În orice caz, atunci când ne-am despărțit, acum doi ani, mi-am dat seama că viața de cuplu nu este făcută pentru mine. Te distrezi și pleci, acesta este sloganul meu de pe urma acestei povești.

Trag adânc aer în piep și îmi repun privirea asupra blondei. Mi-o pot imagina cu ușurință cum mă călărește în Audi-ul meu. Ce mod mai bun de a termina seara? Însă, ea nu joacă corect, și, așa cum am mai spus, am principii.

- Cavalerul tău nu-ți este pe plac? O întreab făcând semn spre Costumul Gri ce se află în dreptul uși singur.

Trebuie să fie undeva trecut de doi dimineața, ceea ce este foarte, dar foarte târziu pentru o zi din mijlocul săptămânii. Majoritatea persoanelor prezente aici trebuie să plece la muncă în câteva ore, și sincer să fiu, nu-i invidiez deloc. Într-adevăr, își câștigă foarte bine viața, dar își petrec existența mult prea ordonată pentru mine. Să asiste la lupte clandestine îi face să își iasă din această monotonie, căutând frisonul interzisului, senzații extreme ce nu le găsesc atunci când sunt așezați în spatele birourilor.
Frumoasa blondă îmi urmează privirea.

- Oh, el? Spune întorcându-se spre mine. Este de treabă, însă, nu este ca tine.

Îmi arată un zâmbet demn de afișele pentru pasta de dinți și își pune o mână pe brațul meu, înainte de a adăuga:

- Tu ești Ryder Cole, iar eu, sunt cea mai mare fană a ta.

Mâna îi urcă încet spre marginea cămășii, spre bicepșii care se contractă imediat. Corpul meu nu se mai gândește decât la un lucru în acest moment, însă creierul reușește să preia controlul.

- Demonstrează-mi că ești cea mai mare fană a mea.

- Cum?

Mă aplec spre ea și îi șoptesc la ureche:

- Plecând cu bărbatul care te-a adus și trăgând-i-o ca și când mâine n-ar mai exista. În schimb, ai dreptul să te gândești la mine pe toată durata.

Fără să mai aștept reacția sa, o ocolesc și plec spre Tyler care mă așteaptă la ieșire. Băieții de la securitate se vor ocupa de închidere, eu încă am treabă ce mă așteaptă.