Scrisoare în trei acte by @Sarah_Wajox

Actul I

3 Februarie 1856

Dragă Anne,

Sper ca această scrisoare să te găsească sănătoasă, atât pe tine cât și pe toți ai tăi. Mă rog în fiecare seară pentru fericirea ta în noua viață pe care ai pornit-o alături de Joseph. Nu pot să nu-i port pică soțului tău fiindcă m-a lipsit de prezența ta liniștitoare, însă știu că va face tot posibilul să te facă fericită. E un om bun, și martor mi-e Domnul că în vremurile noastre nu-ți poți dori mai mult de la un bărbat.

Căsătoria voastră a fost răsunătoare. Numai despre asta s-a vorbit la fiecare ceai, mic dejun, bal sau eveniment social la care am participat de când ai părăsit Londra. Îmi e rușine să recunosc, iar pana îmi tremură știind ce cuvinte voi scrie, însă trebuie să fiu cinstită față de tine pentru prietenia și dragostea pe care ți-o port.

Eram invidioasă.

Poate că în vâltoarea evenimentelor n-ai observat salutul meu rece ori privirea de gheață, însă eu le-am simțit și am simțit cum șarpele geloziei îmi mușcă inima. Părea că ai găsiseși iubirea pe care o preaslăvesc poeții, chiar dacă mi-ai spus de atâtea ori că între tine și Joseph nu poate fi vorba de iubire.

Duhovnicul meu mi-a deschis ochii, iar Dumnezeu mi-a luminat inima. Pentru aceste sentimente și gânduri rușinoase îți cer iertare, draga mea prietenă. Sper că în bunătatea inimii tale vei putea găsi puterea să mă înțelegi și să mă ierți. Nu-i ușor să fii fată bătrână, în condițiile în care toate prietenele tale se căsătoresc sau dau naștere unor copii minunați.

Și că tot veni vorba de copii, am fost aseară la cină la lady Haffengrid. Încântătoare așa cum o știi, de o grație și o eleganță desăvârșită, a ținut să toasteze în cinstea căsniciei tale, urându-ți ani mulți și fericiți. Nu am putut remarca însă că, pe o voce mai joasă, v-a urat și mulți copii care să vă semene. De la o alta poate că aceste cuvinte ar fi sunat vulgar, dar nu și din gura ei. Femeia aceasta este un stâlp al decenței, Domnul să o aibă în pază.

Apoi mi-a făcut cunoștință cu nepoții ei, două minuni cu păr bălai. Băiatul, George are niște maniere rar întâlnite la un copil de vârsta lui, un lord în miniatură aș putea spune chiar. Fata pe de altă parte, are un chip angelic și minte ascuțită. Am văzut-o chiar eu șterpelind câteva tarte și făcându-se nevăzută cu ele. Și lady Haffengrid a văzut, însă Anellise, căci acesta este numele ei, a reușit să iasă basma curată cu câteva scuze și complimente bine plasate.

Lady Haffengrid mi-a mărturisit apoi că fetița are o relație ciudată de prietenie cu fiul grăjdarului pe care doamna a ținut să precizeze că o dezaprobă cu tărie, însă nu-i poate refuza nimic micuței, știind că toate ,,furtișagurile", cum le-a numit ea sunt pentru a ajuta pe altcineva.

I-am spus că un astfel de copil e plăcut Domnului, și că va avea un viitor frumos și ce să vezi draga mea, un domn a crezut de cuviință că e bine să ne întrerupă conversația. 

Închipuie-ți doar, apărut de nicăieri, părea un apropiat al doamnei căci altfel nu-mi închipui de ce s-ar fi repezit să-i atragă atenția asupra acestui comportament deplasat, cum l-a numit el.

Am fost atât de indignată! Dar mi-am amintit vorbele preotului despre iertare și înțelegere, și cum lady Haffengrid părea să-l placă așa că mi-am ținut în frâu limba.

Alte evenimente notabile nu s-au mai întâmplat de când ai plecat, însă promit să te țin la curent. Până data viitoare îți trimit toată dragostea și toate gândurile mele bune, atât ție cât și lui Joseph.

Prietena ta devotată,

Hannah

Actul II

12 Februarie 1856

Dragă Anne,

Iartă-mi te rog impolitețea, tu știi că te port în gândurile și în rugăciunile mele în fiecare seară, însă de data asta sentimentele sunt mai puternice decât oricând. S-au întâmplat atâtea de la ultima mea scrisoare, și totul numai din cauza sau datorită, încă nu pot spune acelei cine avute în compania doamnei.

Trei baluri au trecut de când ți-am împărtășit ultima dată gândurile mele, trei ocazii în care am întâlnit același personaj pe care l-am cunoscut indirect în casa doamnei Haffengrid. Nu-i cunosc titlul nobiliar, dar l-am întâlnit de atâtea ori în aceste zile încât pot spune, – cu mare rușine chiar–, că îl pot recunoaște după pieptănătură. Închipuie-ți, draga mea, să recunosc un bărbat fără să-i văd chipul!

Și ochii, mereu prezenți, părând că îți caută în suflet. I-am prins privirea de câteva ori și îți jur, n-am simțit nicicând asemenea fiori. Dacă l-aș fi privit de la depărtare doar, probabil că sentimentele mele ar fi fost clare, însă atitudinea lui a fost ca o găleată de apă rece. Închipuie-ți, vorbeam cu doamna Haffengrid, iar el a salutat-o, iar apoi a plecat. Doar pe ea.

Știu că nu am făcut cunoștință oficial, dar eticheta cere ca atunci când persoana pe care o cunoști este însoțită de cineva să îl saluți și pe acel cineva! Ah, Dumnezeule cât de furioasă am fost în seara aceea, atât de furioasă încât nici nu mi-am putut spune rugăciunea. Dacă ar știi duhovnicul meu!

Apoi a fost balul de logodnă al lordului Kendall cu lady Nordfall, sublim de altfel, dacă nu aș fi dat și acolo de personajul amintit mai sus. Stăteam pe margine uitându-mă la lorzii și ofițerii ce-și trec numele în carnețelele de bal ale debutantelor. O priveliște încântătoare să vezi tinerii conversând și dansând, trăindu-și tinerețea. La șaisprezece ani totul este înfloritor, la cei douăzeci și șase ai mei începi să vezi lumea așa cum e.

Așa că l-am văzut pe el, și pentru prima dată zâmbetul. Șarmant și sigur pe sine, făcea ca obrajii fetelor să se înroșească numai cu ajutorul vorbelor, iar bărbații din jurul său păleau din cauza înălțimii lui ori a încrederii de care dădea dovadă.

La al treilea bal l-am văzut râzând. Dansează atât de grațios, iar conversația poate fi inteligentă în compania potrivită. Păcatul trasului cu urechea n-a fost nicicând așa de ispititor, sper ca Dumnezeu să mă ierte.

Și sper că va putea să-mi ierte și fiorii pe care i-am simțit atunci când i-am prins privirea în timpul cadrilurilor și al valsurilor. Părea chiar amuzat atunci când mă prindea în flagrant, și parcă învârtea femeia din brațele lui numai ca să-mi ațâțe invidia.

Ah, draga mea, omul acesta este foc și gheață deopotrivă, iar eu nu știu ce să mai cred ori ce să simt. Ai vreun sfat pentru prietena ta aflată la ananghie? Dacă da, scrie-mi-l, cât mai repede te rog căci simt că o mare primejdie mă paște. Un om n-ar trebui să simtă atâtea lucruri contradictorii deopotrivă.

A ta neliniștită,

Hannah

Actul III

14 Februarie 1856

Anne! Ah, e minunat și totuși straniu. Îmi e atât de teamă și n-am fost nicicând mai fericită! Te rog să mă ierți căci nu-ți scriu această scrisoare așa cum trebuie, însă timpul mi-e limitat, dar nu puteam face această nebunie fără să-ți împărtășesc.

Valentin m-a chemat în grădină! La miezul nopții în casa tatălui meu, îți vine să crezi? Totul a început cu un vals, nici nu-ți închipui cât de șocată am fost atunci când l-am văzut apropiindu-se de mine și rostind invitația. Nu-mi amintesc cum m-a condus pe ringul de dans, numai ochii și zâmbetul și gropița din bărbia sa fermă. Ah, simt că plutesc, iar roșeața mă cuprinde la amintirea cuvintelor lui. Mi-a lăudat frumusețea, elocvența, inteligența cu toate că noi nu schimbaserăm niciun cuvânt până în acel moment. A zis că ochii mei sunt mai grăitori decât orice vorbă.

Iar eu m-am topit ca gheața într-o zi toridă de vară. Ce să fie aceste trăiri? Să fie iubire? Înțelegere? Fericire? Disperare? Sau doar o fantasmă a inimii mele doritoare?

Ah, atâtea întrebări complicate, iar eu nu-s în stare să dezleg acum nici cele mai simple taine.

Iar la final mi-a trimis un răvaș. Trebuie să mă întâlnesc cu el în câteva clipe, iar eu îți scriu cu pana tremurândă. Plec buna mea prietenă, urează-mi noroc!

Rămas bun

1 Mai 1856

Oh Anne, n-ai idee câtă durere poate fi în inima mea. Câtă dezamăgire, câtă disperare, câtă rușine.

Da scumpa mea, rușine căci sunt zile de când nu mai sunt în stare să scot capul în lume. Cu toții se întreabă dacă-s bolnavă ori dacă diavolii mi-au luat mințile. Vai, de-ar știi ei câtă dreptate au. Nu diavolii, ci diavolul e cel care-mi tulbură liniștea. Am păcătuit, cu trupul și sufletul. I-am dat lui tot ce am avut mai bun în acea noapte rece din grădină, iar pentru o clipă de fericire voi petrece eternitatea în infern.

Cer iertare doar pruncului nenăscut, iar ție buna mea prietenă îți cer să veghezi asupra lui când va veni clipa și să-i amintești că, uneori, întrebările sunt complicate și răspunsurile simple.

Domnul să vă aibă în pază pe toți cei care-mi sunteți dragi.