When it hurts but it hurts so good
Do you take it?
Do you break it off?
Astrid – Hurts so good

        — O cafea cu lapte la masa 4!

        Carlos aprobă și se întoarce din nou cu spatele, pregătind ce i-am cerut. N-am văzut vreodată persoană mai tăcută ca el. De aproape o săptămână de când lucrez aici, tipul nu mi s-a adresat decât foarte puțin. Barmanul nu e cu mult mai înalt decât Hawk, blond, tatuat din cap până în picioare, cu o musculatură care ar putea intimida pe oricine. După calculele mele – nu am îndrăznit să îl întreb – ar avea în jur de 35-40 de ani. Dar se ține bine. Și se îmbracă la fel de bine.

        Ultima săptămână a fost plină. Pe lângă nopțile nedormite, a trebuit să ne ocupăm de instalarea lui Maeve în apartamentul nostru. Biata fată a fost dată afară imediat ce părinții au aflat, iar expresia de pe fața ei mă va urmări toată viața. Parcă era lipsită de suflu, privind în gol cu ochii umflați de plâns. Tot ce rostea erau mulțumiri la adresa noastră și aprobări când Nacho o întreba constant dacă e bine. Dat toți ne-am dat seama că e departe de a fi bine. Ultimele zile din viața ei au fost o harababură totală, iar ea nu a avut timpul necesar pentru a asimila fiecare întorsătură ciudată. Iar prietenul meu i-a stat alături. De când s-a mutat acolo, Nacho nu a plecat decât la magazinul din colț pentru a cumpăra cele necesare. Și pot jura că ține la fata asta. Nu e vorba doar de acel copilaș. Ignacio Cruz ține la Maeve poate la fel de mult cât a ținut la Gray. Sarcina ei i-a apropiat mai mult decât roșcatul ar recunoaște.

        Pe de cealaltă parte, situația de „acasă” a rămas aceeași. Mănânc și petrec mai mult timp în oraș, întorcându-mă seara cu motivul că sunt obosită. Dacă a observat, mama nu lasă asta la vedere. Poartă acel zâmbet larg și absolut fals la vedere de parcă torul ar fi minunat. Și în continuare e frustrant. Ea și Rowan au încercat de vreo câteva ori să mă includă în activitățile lor – nenorocite de plimbări prin oraș de parcă încă aș mai avea 6 ani –, încercări care s-au soldat cu eșec.

        În rest, am petrecut toate nopțile – partea cea mai relaxantă din ziua respectivă – în brațele lui Amon. În fiecare noapte se furișează în camera mea și mi se alătură în pat. Și nu, încă nu am făcut nimic. În afara câtorva săruturi și atingeri, nu a încercat nimic mai mult. Și îl apreciez pentru asta. Oricât de atrasă aș fi de el, nu mă simt gata pentru mai mult. Deși mă bucuram de el noaptea, în zori pleca și mă trezeam cu așternutul rece în partea sa de pat.

        Relația – sau cum s-o chema chestia asta dintre noi – s-a sudat puternic în ultima săptămână. Am devenit mai apropiați în privat, deși în public părem a fi nimic altceva decât cunoștințe. Asta se datorează mie deoarece am deschis subiectul pe tema asta și i-am spus că vreau să ținem totul ascuns. A făcut urât la început pe motivul că nu se va putea abține să mă atingă, dar am ținut-o constant pe a mea. Juls nu trebuie să afle. În niciun caz.

        Carlos îmi întinde ceașca , făcându-mi semn spre masă. O iau rapid, realizând că tipul a terminat-o de ceva timp, dar m-a lăsat în pace. Îi zâmbesc bătrânei când așez cafeaua înaintea ei, ea întorcându-mi gestul.

        — Ce face fata mea preferată?

        Mă întorc zâmbind când îi aud vocea surorii mele. Juls, de braț cu Fallon, se îndreaptă spre mine, cu un zâmbet larg și colorat pe chipul frumos. Și jur că fata asta e în stare să lumineze orice încăpere în care pășește doar cu acea sclipire a ei.

        — Dar ce vibe ai! De unde veniți?

        Și întrebarea mea chiar are logică. Juls a mea e îmbrăcată într-un maiou de un alb imaculat, cu un decolteu care o avantajează. În partea de jos poartă o pereche de pantaloni scurți de un albastru foarte deschis, iar o bandană albă îi înconjoară coapsa bronzată frumos. Și bag mâna în foc că acea bandană îi aparține lui Hawk. Lui îi place la nebunie să îi ofere bandanele lui surorii mele. Și pare a fi un semn specific bărbaților din grupul nostru. Și un semn pentru cei din exterior. Iubitele celor din grupul nostru poartă bandane de aceeași culoare, cu aceeași inscripție. Pentru ca nimeni să nu se apropie de ele. Fallon pare să o imite la perfecție, adoptând o îmbrăcăminte similară. Aceeași bandană, ba mai mult. Și sunt curioasă pe cine a agățat Fallon.

        — Tocmai ce ne-am întors de la C. A făcut un alt set de bandane pentru băieții noștri.

        Aprob și arunc o privire prin cafenea, asigurându-mă că mai pot sta la palavre. Niciun alt client.

        — Apropo, în seara asta mergem în FLUXX. Organizează o petrecere de pomină și vreau să profit de asta. Sesiunile încep curând și nu o să am timp de nimic altceva în perioada aia.

         Că bine zice! Juls e studentă în anul trei la Științe Economice și, deși nu prea trece pe la cursuri, muncește enorm pentru a reuși. Adoră petrecerile, dar e responsabilă. Mai ales când e vorba de viitorul ei.

        — Când scap de aici, trec pe acasă să mă schimb și vin. Vă găsesc acolo.

        Aprobă și îmi face cu ochiul, zâmbind șmecherește.

        — Să porți cea mai sexy ținută. Am auzit că vin în oraș frații Duran. Sunt niște bucățele numai bune și rămân în oraș. Ești frumoasă și pun pariu că în seara asta vei pleca alături de unul dintre ei.

        Uite-l pe Cupidon. Se chinuie de ceva timp să îmi găsească pe cineva care să mă adore așa cum o face ea. Consideră că iubirea ei este acel standard de care am nevoie și că niciodată nu ar trebui să mă mulțumesc cu mai puțin. Dacă ar afla ea că prietenul ei cel mai bun îmi dă târcoale...

        — Așa o să fac.

        Zâmbește și îmi trimite un pupic, apoi o ia de braț pe Fallon și pleacă, făcându-mi cu mâna. Zâmbesc și eu în urma ei, clătinând din cap. Simt vibrația telefonului în buzunarul șorțului și îl scot, citind numele prietenului meu în bara de mesaje.

        „Diseară la FLUXX?”

        Scap un râset puternic, atrăgând atenția asupra mea. Nacho al meu și-a revenit.

        „Așa facem.”

***

        Câteva ore mai târziu, intru în FLUXX îmbrăcată în cea mai scurtă rochiță de vară de care dispuneam, de un alb imaculat, puțin largă la mijloc. Mi-am strâns părul într-o coadă buclată, lăsând la vedere decolteul. Mă simt al naibii de bine în seara asta, dar nu din cauza posibilei atenții din partea băieților Duran, ci a unui anumit brunet cu ochii de linx pe care nu l-am mai văzut de câteva ore bune.

        Muzica latino bubuie în boxele mari, stârnind urlete pe ringul de dans. Câteva persoane s-au adunat într-un cerc, iar una dintre tipe își unduiește șoldurile în mijlocul lor pe ritmurile melodiei. Zâmbind, blonda apucă de lanț un băiat din mulțime, trăgându-l într-un sărut păcătos. Ambii zâmbesc în sărut și îmi dau seama că între ei e ceva mai mult. Ea nu l-a ales la întâmplare.

        Îmi îndrept privirea în față și caut separeul în care se află mereu ai mei. Zăresc părul roșcat al prietenului meu și zâmbesc larg când o zăresc lângă el pe Maeve. Îmi măresc pașii, iar când mai am doi pași până la ei, ii aud vocea puternică.

        — Îndrăznește doar să aprinzi țigara aia și ți-o bag pe gât!

        Inima îmi tresare când înțeleg sensul din spatele cuvintelor lui. Grija pentru Maeve este înduioșătoare și, cred eu, arată că ține al naibii de tare la ea.

        Blondul, prieten cu Hawk, își dă ochii peste cap și se ridică de pe cotiera canapelei, pășind spre ieșirea din spate a barului. Chicotesc și, astfel, atrag atenția asupra mea. Nacho zâmbește larg și se ridică, cuprinzându-mă într-o îmbrățișare strânsă.

        — Cât de autoritar, señor Cruz!

        — Mai taci! Spune râzând, eliberându-mă din strânsoare.

        Arunc o privire la canapea și rânjesc când îl văd pe Cam lângă Sky, antrenați într-o conversație. Ochii lui mă găsesc totuși și mă salută marinărește. Îi ofer un zâmbet cald și ridic degetul în semn de ok, arătând spre draga de Sky. El rânjește și îmi face cu ochiul, apoi îi oferă întreaga sa atenție frumoasei fete. Așa ar trebui să facă. Dacă nu, îi ard una de nu se vede. Sky merită mai mult. Merită să cunoască fericirea pentru că, până acum, nu cred că a întâlnit-o vreodată.

        — Neve! Ce bine arăți în seara asta. Te-ai pregătit pentru cineva anume?

        Mă abțin din tot sufletul să nu-mi dau ochii peste cap când îi aud vocea lui Fallon. E insuportabilă și își dorește mereu ca atenția tuturor să fie pe ea. E o narcisistă ce se crede mult prea importantă. Încă nu realizez cum de Juls o suportă mai mult de câteva secunde. Îmi îndrept privirea asupra ei, găsind-o cu un rânjet larg pe față și cu un Amon mult prea aproape de ea. Bustul lui e cât se poate de dezgolit, purtând cămașa aceea în stilul său inconfundabil. Scutură țigara rulată în scrumiera de pe coapsa sa stângă, pe cea dreaptă aflându-se blestemata ei de palmă.

        Un ghem dureros mi se așază în stomac, iar un val de furie lichidă îmi aleargă prin întreg corpul. Și sunt destul de matură cât să îmi spun că sunt geloasă, dar nu aș recunoaște în viața mea acest lucru în fața lor. Sunt prea orgolioasă și prea mândră ca să-i arăt cât de mult mă afectează gesturile sale, deși pe interior fierb. Doare ca naiba având în vedere că ultima săptămână a fost de vis. Cu o singură excepție. Faptul că vreau să ne ascundem. Și, aparent, Fallon îi poate oferi ceva ce eu nu sunt dispusă. Normal că el va merge la cineva care îi oferă mai mult, nelăsându-i că rănește pe cineva în urma sa.

        — Nu trebuie să mă aranjez pentru cineva anume, Fallon dragă! E pentru mine. Îmi place să mă aranjez.

        Îmi forțez un rânjet cât casa ce o provoacă. Ridică bărbia sus în semn de sfidare, lingându-și buzele. Îi strânge coapsa brunetului și al naibii să fiu dacă nu a făcut gestul ăsta pentru mine.

        — Azi erai entuziasmată de venirea băieților Duran. Te-ai pregătit pentru ei, nu? Deși te înțeleg. Ai deja doi ani aici și nicio relație. Nu e ok să fii singură. Ai nevoie de cineva lângă tine.

        Îmi mușc buza de jos, scăpând un râset nervos. Mă așez pe marginea unui scaun la liber, împreunându-mi mâinile pentru a nu arăta cât de agitată sunt.

        — Fallon! Ce naiba? Neve nu e singură. Și nu are nevoie să se aranjeze ca să atragă atenția cuiva.

        Hawk. Iubesc omul ăsta cu ardoare. Mă întorc spre ai mei și îi văd aprobând. Gașca mea nebună.

        — Stai liniștit, Hawk!

        Îi zâmbesc încurajator, apoi mă întorc spre scorpia nebună din fața mea.

        — Băieții ăia? Sunt niște bucățele foarte delicioase. I-am surprins de câteva ori și știu cum să facă o fată să cadă pentru ei.

        Îmi ling pofticioasă buzele și îmi întorc privirea spre Amon, ce poartă o încruntătură adâncă între sprâncene. Nu-ți place ce spun, bebé? Perfect! Pentru că e doar nenorocitul de început.

        — Și da, Fallon! Cred că unul dintre ei este perfect capabil să fie acel cineva de care am atâta nevoie. Să sperăm că în seara asta nu plec singură de aici.

        Maxilarul încleștat al brunetului e ceea ce am nevoie pentru ca buzele mele să se arcuiască în cel mai mare rânjet pe care îl poate purta cineva. Chicotesc vesel și mă aplec, făcându-i nefericitei cu ochiul. Fața i se schimonosește de furie și este cea de-a doua victorie pe care o obțin în seara asta. Și este la fel de dulce ca și prima.

        — Rías, afurisitule! Treci aici!

        Arcuiesc o sprânceană în timp ce îl privesc pe Hawk. Nebunul se ridică de lângă Juls și, din doi pași, ajunge lângă o bucățică al naibii de sexy. Părul brunet sl tipului îi cade pe frunte, până deasupra ochilor de un albastru marin. Iar când zâmbește, mi se înmoaie stomacul. Are unul dintre cele mai răpitoare zâmbete. Arcuirea buzelor sale îi scoate în evidență gropița din bărbie, pe care o vezi al naibii de rar la oameni. Continui să îl admir, în timp ce Hawk bate palma cu el și îl îmbrățișează bărbătește. Tipul e bine făcut, dovadă fiind muchii bine conturați ai brațelor. Maioul negru i se mulează pe pielea bronzată, scoțându-i în evidență conturul mușchilor abdominali.

        Ochii i se plimbă printre noi, purtând acea strălucire păcătoasă în ei.

        — Văd că ai modificat puțin grupul. Dar nu mult. Amon? Tu ești, drăcie?

        Cel din urmă se apleacă, făcând contact vizual cu Rías.

        — Zacarías. Cum de te-ai întors aici?

        — E acasă. Eu și Andrés ne stabilim aici. În plus, papá are nevoie de ajutor cu service-ul. Noi stăpânim mașinile la perfecție. De ce să angajeze străini, când fii lui sunt unii dintre cei mai buni piloți?

        Sesizez mândria din vocea lui și subtitlul accent latin.

        — De curse ilegale, Zacarías.

        Râde gutural, lingându-și buza de jos.

        — De parcă tu nu ai practicat în trecut. San Diego nu e singurul loc în care ne-am întâlnit, Amon!

        Rânjește, făcându-i cu ochiul.

        — Iar tu, Fallon! În sfârșit ți-ai îndeplinit dorința. Îți satisface nevoile? E acel ceva care a meritat să dai la o parte toți oameni care te-au iubit?

        Acea pace de pe chipul lui Fallon? A dispărut. Acest Zacarías pare să fi avut de împărțit mai multe lucruri cu ea, nu doar grupul de prieteni. Și, aparent, nefericita mereu l-a vânat pe Amon. Mă întreb dacă a fost mai mult decât o simplă prietenie între ea și el acum câțiva ani buni, având în vedere tensiunea vizibilă între Amon și Zacarías.

        — Având în vedere că îi port bandana, eu zic că da. Și, Zacarías, a meritat.

        Bandana. Lui. Poartă nenorocita lui de bandană. Așa cum o poartă Juls pe cea oferită de Hawk. Așa cum poartă fiecare fată din grup bandana oferită de băiatul interesat de ea. Por Díos! Ce naibii am putut rata în câteva ore? Ieri, totul era perfect.

        Ochii îmi rămân ațintiți pe coapsa ei, în jurul căreia este înfășurat același material de acum câteva ore, când m-au vizitat la cafenea. Dacă ochii ar putea arde, acea bandană ar fi scrum deja. Detest sentimentul ce mi se ascunde în piept și un val de violență îmi străbate venele. Cum poate să facă asta? Dacă a observat că se naște ceva între mine și el? De ce să ia bărbatul alteia când sunt atâția care ar fi dispuși să ucidă pentru ea?

        Iar el? De ce să mă rănească așa când a insistat atât de mult să continuăm totul? De ce nu m-a eliberat dacă știa prea bine că mă va umili în halul ăsta? Cât de distrus poate să fie, să graviteze o săptămână întreagă doar în jurul meu, ca acum să fugă în brațele alteia.

        — Dar tu, pequeña? Tu cine ești? Nu te-am observat.

        Mă desprind din șirul de gânduri când vocea pătrunzătoare și puternică se aude atât de aproape de mine. Îmi întorc întreg trupul spre Zacarías, stând față în față. Este mult mai aproape decât am anticipat, dar e al naibii de perfect. Dacă Amon poate, eu de ce nu aș putea să îmi petrec timpul alături de altcineva. Suntem al naibii de egali.

        — Neve, rostesc dulce, având întipărit pe chip cel mai frumos zâmbet de care dispun. Presupun că tu ești Zacarías, unul dintre frații Duran. Am auzit multe despre tine.

        Și e adevărat. Cei doi sunt al naibii de cunoscuți aici. Pe lângă faptul că fac furori cu mașinile, frații Duran sunt cunoscuți pentru petrecerile incendiare organizate în vila familiei lor, care acum le aparține în întregime. Părinții lor s-au mutat imediat ce ei au împlinit 16 ani, dorind să le ofere spațiul necesar, dar și intimitate. Fii lor nu s-au eschivat nicicând cu aventurile lor încă din liceu, dovadă fiind zvonurile care circulă și acum. Nu știu cât la sută sunt reale, pentru că nu am petrecut timpul pe aici cât ei au fost în liceu, dar la cum arată Zacarías por spune că sunt bazate pe realitate.

        — Rías pentru tine, mí pecado! Sper că mă ridic la nivelul zvonurilor pe care le-ai auzit!

         Îmi face cu ochiul, palma sa întinzându-se și aducând-o pe a mea.

        — ¡No soy tú pecado!

        — Rămâne de văzut!

        Îmi place încrederea sa în propria persoană, deși nu aș vrea neapărat ca atenția sa să fie asupra mea. Nu pot trece pur și simplu pentru momentele alături de blestematul brunet de lângă scorpia de Fallon. Pot pretinde că sunt interesată de el, deși poate nu sunt. Dar nu pot trece așa repede peste tot ce a fost. Nu eu am abandonat totul. El a făcut-o.

        Îi ofer un zâmbet și mă întorc, în același moment în care Zacarías se așază pe scaunul pe a cărui margine stau. Ochii mei îi întâlnesc pe cei ai lui Amon și nu știu dacă să râd sau să plâng. Sclipirea periculoasă din privirea sa nu e semn bun și pare că îl deranjează micul moment dintre mine și Rías. Reacția sa îmi oferă satisfacție, dar, în același timp, mă nedumerește. Nu îl înțeleg absolut deloc.

        Își mușcă buza de jos și se întinde după țigara rulată de pe masă, în tot acest timp menținând contactul vizual. Se dă în spate, luând bricheta din buzunarul din față al blugilor și își aprinde țigara. Reacția lui Nacho nu întârzie să apară.

        — Omule, dacă vrei să fumezi, du-te afară. Maeve nu suportă fumul de țigară. Cu atât mai puțin cel amestecat cu iarbă.

        Amon își dezlipește în sfârșit privirea de a mea, uitându-se la prietenul meu cu un aer plictisit.

        — Am suflat fumul spre femeia ta? Stau aproape de ea, cât să o deranjeze? Nu. Așa că nu am de ce să merg ca un prost afară când pot fuma liniștit aici. Dacă nu vă convine, schimbați masa.

        Mă încrunt când îi aud tonul agresiv. Ce naiba l-a apucat? Mereu s-a purtat impecabil cu Nacho. Nu a avut nicio obiecție cu privire la prezența lui în grupul nostru. Nu că ar fi fost fondată. Părerea lui nu mă va determina să o rup cu Nacho. El a fost mereu acolo pentru mine. Prietenii înainte de iubiți. E lege. Prietenii ca el rămân acolo pentru totdeauna, în timp ce unele relații sunt trecătoare și se pot rupe fix când lumea îți este mai dragă. Nu o să mă îndepărtez de el pentru nimic în lume. Iar Amon nu are niciun nenorocit de drept să vorbească așa cu el.

        — Dacă nu te poți abține, poți schimba tu masa. Nu e vina lui Maeve că, mai nou, ești un consumator înrăit de iarbă. Și nici că nu suportă mirosul. Cine ar face-o?

        Privirea sa revine asupra mea și este mai rece decât Oceanul Arctic. Înghit subtil în sec și îmi ridic bărbia, arcuind o sprânceană.

         — Multe fete adoră asta. Și atingerile mele. Și faptul că fumez iarbă nu le-a oprit să graviteze în jurul meu. Mai ales când împărțeam acel fum. Mai ales când era de ajuns un singur sărut ca ele să devină dependente de mine. Să nu fie în stare să se desprindă de mine atât în dormitor, cât și în public.

        Drăcia naibii! Deci de asta a fugit în brațele lui Fallon, oferindu-i acel obiect după care tânjeam. S-a reținut destul și a ales pe cineva care îi oferă frâu liber.

         — Nu știu ce legătură are asta cu ceea ce am spus mai devreme, dar fie. Dacă vrei să te lauzi cu experiența ta sexuală, nu ai decât. Deși consider că doar fetele slabe ar deveni dependente de tine. Celelalte și-ar scutură fusta și ar merge în căutarea a ceva mai bun.

        Zâmbesc mândră de expresia furioasă de pe fața sa. Pieptul i se ridică și coboară cu rapiditate, iar pumnii îi sunt strânși puternic. Duce țigara la gură, trăgând din ea de parcă întreaga sa viață ar depinde de ea. De parcă datorită fumului și-ar putea recăpăta starea aceea de calm pe care o poartă mereu. Suflă fumul în față, rânjind maniacal spre Nacho.

        — Încetați amândoi! Amon, hai afară dacă vrei să fumezi. Vin și eu cu tine, prietene. Rías, vii și tu?

        Chase Atlantic răsună în boxe și un șir de țipete acoperă linia melodică. Îi ador pe oamenii ăștia. Muzica lor e bestială, un pansament în zilele date dracului. Cine i-a propulsat pe ei în lumea muzicii, au făcut cel mai mare bine populației. Nu aș putea concepe un univers fără ei.

        — Nu. Pecado, vrei să dansezi?

        Cuvintele sale se aud mult prea aproape, respirația sa caldă mângâindu-mi urechea. Un val de vinovăție mă străbate, dar îl înăbuș. Nu am de ce să simt asta.

        — Da.

        Mă întind după paharul lui Nacho și îl dau peste cap. Gustul de Tequila îmi arde gâtul, dar îmi dă curaj. Am nevoie.

        — Haide, Amon! Hawk îl grăbește pe brunet, căutându-și în buzunare pachetul de țigări. Juls se apleacă spre masă, aducând acel pachet și i-l întinde iubitului său, arcuindu-și o sprânceană. Acesta rânjește și se apleacă la rândul lui, sărutând-o pe buze.

        Cu coada ochiului, îl surprind pe Amon privindu-mă. Mă întorc cu fața spre el în același timp în care se ridică de pe canapea. Pescuiește pachetul de țigări din fața sa și, cu privirea spre mine, îi depune un nenorocit de sărut pe gât lui Fallon. Golul din stomac mi se adâncește și simt cum inima îmi bate în gât. Nefericita scapă un geamăt care mă înfurie al dracului de tare. Număr în minte până la zece pentru a mă abține din a mătura podeaua clubului cu părul ei. Imaginea care mi-a apărut în minte nu strică deloc, dar i-ar dovedi lui cât de slabă sunt. Cât de absorbită sunt de tot ce înseamnă el.

        Mă ridic la rândul meu, urmată de Rías. Îmi întinde mâna, pe care o accept imediat. Ne îndreptăm spre mulțimea de persoane, dar îi simt privirea asupra mea. Să se uite. Spre să simtă aceeași durere pe care o simt și eu.

        Dezlipindu-și mâna de a mea, mă cuprinde de talie, lipindu-mi trupul de al său. Din instinct — mai mult din gelozie și din a-i arăta blestematului că nu mă afectează — îmi unduiesc trupul peste al său, simțindu-i prin rochia subțire, pachetul de mușchi tari. Nasul lui Rías mi se plimbă pe gât, adulmecând. Palmele sale coboară ușor pe până pe coapse, mângâind pielea neacoperită de rochie. Îi permit, știind că e foarte probabil ca Amon să privească. Piesa ajunge la refren, iar buzele sale se lipsesc din nou de urechea mea.

        — But I’m into it, I’m into it
             Say she wanna fuck me later
             Girl, I’m into it, I’m into it, I’m into it

        Vocea sa groasă ar putea să-mi provoace furnicături în stomac. Versurile pe care mi le cântă ar putea foarte bine să mă facă să cad înaintea sa. Să-mi facă miezul să pulseze pentru el. Dar nu. Pentru că sunt al naibii de dată peste cap de un singur bărbat. De unul care mă distruge încetul cu încetul. De unul care mă consumă pe zi ce trece, până nu va mai rămâne nimic, decât o carcasă goală. Un sigur bărbat care mă rănește, deși nu ar trebui.

        Mă apropie tot mai tare de trupul său, iar eu îmi ascund fața în locul liber dintre gât și umăr. Simt ceva tare pe abdomen și îmi măresc ochii. Sfinte! Nu. Nu pot. Nu. E prea mult pentru mine.

        Îmi apropii buzele de urechea sa, spunându-i că vreau să merg la baie. Aprobă, buzele sale fiind din nou lângă urechea mea.

        — Mă găsești la bar, pecado! Vrei ceva?

         Neg si mă dezlipesc de el, făcându-mi loc prin mulțime. Arunc o privire la masa noastră și nu îl văd. De asemenea, Fallon lipsește și ea. Asta îmi provoacă un junghi în piept, iar ochii mi se umezesc. Puta madre!

        Probabil sunt în baie și au parte de puțin divertisment. Sau în mașină, ca nimeni să nu le stea în cale. Sau poate că au mers direct acasă la ea. Pentru că nu îi vreau la mine în casă. Nu vreau să își ia fosta cameră, unde a stat până acum patru zile, când s-a mutat. Cert e că nici acum nu știu unde stă.

        Ocolesc o fată beată care merge în zigzag și mă crucesc când văd rândul de la baie. Stau efectiv afară. Și pentru ce? Să-și refacă machiajul, în mâinile lor fiind rimele și rujuri. Pufnesc și mă întorc din drum, mergând spre ușa din spate a clubului. Prefer să ies afară pentru puțin timp decât să mă întorc acum la bar. Am nevoie de un repaos. Poate între timp își găsește o fată disponibilă.

        Deschid ușa, iar aerul rece îmi furnică pielea. Îmi așez mâinile pe brațe, frecând ușor. Închid ochii în același moment în care ușa se trântește cu o bubuitură. Respir tremurat și tot ce vreau în acest moment e să plâng. Să mă descarc de tot ce s-a strâns până acum. Îmi ling buzele și strâng din ochi. Maldita sea! Urăsc că sunt atât de slabă. Urăsc că pun prea mult suflet acolo unde nu ar trebui.

        Deschid ochii și zăresc puținele stele. Strălucesc pe rând, una mai puternic decât cealaltă. Luna nu se vede încă, deși sunt rare nopțile în care o zăresc.

        Un țipăt străbate liniștea nopții, iar pielea mi se încrețește de spaimă. Mă întorc, căutând sursa acelui sunet.

         — Neve! e ceea ce aud înainte ca două brațe să mă cuprindă strâns.