I keep forgetting I should let you go
But when you look at me
The only memory is us kissing in the moonlight
I can’t remember to forget you — Shakira

        Admir rochia albă, scurtă a surorii mele, care se așază perfect pe formele ei. Părul ei cade în valuri pe spatele dezgolit, în bucle perfect făcute. Așa cum mi-am dorit, Juls a făcut în așa fel încât să ne descotorosim de toate gândurile negative. Așa că, de cum ne-am trezit, sora mea mi-a spus răspicat că în seara asta nu acceptă un refuz și vrea să vin și eu la petrecerea organizată de o colegă de facultate de a ei.

        Noaptea trecută am rămas ambele în apartament, dormind îmbrătișate ca două fetițe mici. E ca și cum am fi recuperat momentele pierdute. Dar vinovăția mă apăsa tot mai tare deoarece știam, în adâncul meu, că eu sunt sursa stării sale nasoale. Am stat îmbrățișate povestind vrute și nevrute, până când am adormit. Mi-a vorbit despre facultate, despre planurile ei de viitor și de relația cu Hawk. Pe lângă picanteriile care mi-au adus pete rozalii pe obraz și un ghem de gelozie în piept, Juls și-a expus și frica, sentiment care nu știam că o încearcă atât de des. Aparent, Juls și-ar dori enorm să treacă la o altă etapă alături de el, doar că o macină nesiguranța că el ar putea da înapoi. Deși își fac planuri de vacanță împreună, Hawk nu a deschis niciodată subiectul despre o posibilă căsătorie și mutare împreună. Și acest lucru o apasă mult prea tare pe sora mea, amplificându-i anxietatea.

        Știindu-l prea bine pe Hawk, am tot încercat să o liniștesc. Privirile și posesivitatea brunetului sunt greu de trecut cu vederea și nu îl văd absolut deloc să renunțe la ea.

        O iubește.

        O divinizează.

        Băiatul ăla a pus-o pe un piedestal, deasupra tuturor, dar și a lui. Hawk ar face orice pentru sora mea și ar proteja-o de orice ar putea să o rănească. Chiar și de el însuși, cu prețul propriei suferințe. Știu sigur că ar renunța la binele său, în schimbul fericirii surorii mele.

        Mă lovesc de spatele ei atunci când mă feresc de un cuplu care se sărută și dansează pe ritmul melodiei latino. Se întoarce o clipă spre mine și mă apucă de mână, înaintând prin mulțimea de oameni, până la masa unde ne așteaptă ai noștri.

        Deși mă așteptam ca petrecerea să fie afară, Josie, organizatoarea, a preferat barul de lângă plajă. Din câte am înțeles, a discutat cu José, proprietarul, acesta din urmă fiind de acord să îi închirieze spațiul pentru o noapte cu condiția ca locul să fie curat lună până la 9 dimineața, când deschide de obicei.

        Mă postez în dreapta ei atunci când lumea se împuținează și zăresc masa prietenilor noștri. Zâmbesc larg când văd că bărbatul care a pus stăpânire pe inima lui Juls se ridică, înaintând rapid spre ea. Cea din urmă chicotește dulce și merge legănat spre el, iar imaginea e atât de dulce încât îmi face inima să pompeze dureros, ca de fiecare dată când îi văd. Sunt acel gen de cuplu pe care toți sunt geloși.

        Când mai au câțiva pași, Juls se aruncă spre Hawk, iar el o prinde de coapse, ridicând-o la pieptul său. Picioarele ei se încolăcesc în jurul mijlocului său, iar buzele lor se unesc într-un mod atât de păcătos și de pasional încât chiloții oricărei femei ar lua foc la imaginea lor. Zâmbesc larg, spunându-mi în gând că nimic rău nu se va întâmpla. Oamenii meu au totul sub control și nimic nu stă în calea lor. Și totul se va aranja de la sine, la timpul potrivit. Nimic nu trebuie planificat. Am învățat că trebuie să te lași dus de val dacă vrei să guști din viață așa cum trebuie. Să lași calculele la o parte pentru a simți pe propria piele cum să trăiești.

        Îi las în urmă și mă îndrept spre masă. Îi fac din mână lui Sky, zâmbindu-i ușor. Inima mi se strânge când îi văd mica tăietură de pe obraz, iar un val de furie mă cuprinde când știu că fostul ei iubit i-a provocat-o recent. Marshall e un psihopat nenorocit și sper să înfunde pușcăria pentru toate momentele în care a făcut-o pe prietena noastră să nu se simtă destul de bună.

        Zâmbetul îmi moare însă când dau de cea mai tâmpită imagine văzută vreodată. Imagine ce mă face să realizez cât de proastă sunt.

        Naiva din mine și-a făcut idei în minte care tocmai au fost spulberate.

        Pentru că acum mâna ei se sprijină de brațul său, zâmbindu-i atât de visător încât se vede cât de dată peste cap este. Ascultă precum un copil interesat de o poveste ceea ce brunetul îndrugă, captivată de privirea aceea de linx. Ea îi răspunde, iar râsul său gutural răsună peste muzică. Palma ei alunecă și se oprește pe pieptul său, iar el nu face nimic să o îndepărteze. Se complace, acceptând atingerea ei când ieri seară susținea sus și tare că nimeni nu are dreptul să mă atingă. Indirect, mi-a spus că sunt a sa. Dar aparent, nu e reciproc. Nu e al meu. Nu atâta timp cât îi permite alteia să îl mângâie.

        Mă uit după Nacho și când nu îl văd, mă îndrept spre bar. Nu pot suporta să privesc și, cum sunt lipsită de prezența prietenului meu în seara asta, prefer să mă îndepărtez. Să nu dau ochii cu el și să nu îmi arăt slăbiciunile. Pentru că ceea ce urăsc cel mai mult pe lume, după nedreptate, este să îmi expun sentimentele celor care nu merită. Salut un grup de fete care se înțeleg bine cu soră-mea și cu care am conversat de două sau trei ori și mă urc pe unul din scaunele de la bar. Îi fac semn barmanului, un tip tânăr care nu pare a avea mai mult de douăzeci și cinci de ani și cu un zâmbet de milioane. Când se apropie, observ cicatricea adâncă de pe frunte, care ajunge până la sprânceană. Culmea, aceasta nu îl urâțește, ci îl face și mai atrăgător. E genul acela de băiat rău care ar îndemna o fată să își îndepărteze hainele doar când le aruncă o privire. Își trece degetele prin părul atât de negru, și își ridică o sprânceană, întrebător. E savuros.

        — Un Martini, te rog!

        Aprobă și se întoarce, lăsându-mă să îi admir profilul. Care e la fel de frumos. Nasul, puțin strâmb, semn că a fost implicat în câteva bătăi urâte în stradă îl face și mai captivant. Mai ales când poartă acel maiou alb care i se mulează perfect pe mușchii abdomenului. Arcuiesc o sprânceană când o tipă blondă, atât de frumoasă, îi așază o mână pe braț și se ridică pe vârfuri, depunând un sărut pe gât. Și îmi pot da seama că sunt un cuplu deoarece zâmbetul lui luminează întregul bar. Aceasta îl îmbrățișează de la spate și se ridică atât de grațios pe vârfuri, încât deduc că fata ori a făcut balet, ori încă îl practică. Buzele lor se întâlnesc și mă fac să oftez.

        Drace!

        De ce dau numai de cupluri atât de drăguțe? Parcă viața îmi face și ciudă! Oftez resemnată și mă întorc fix în momentul în care o palmă mare se așază pe bar, aproape de mine. Mă întorc și un rânjet mi se lățește pe față. Oh, da!

        — Neve Valdez!

        Chicotesc. Părul îi cade pe frunte, iar ochii aceia albaștri îi strălucesc de veselie. Cămașa albastră care acoperă un tricou alb imaculat, îl avantajează și îi scoate în evidență ochii. Mușchii săi frumos lucrați îți dau un sentiment de protecție, iar postura sa domină.

        — Cameron Cross!

        Îi răspund în aceeași manieră, răpindu-i un zâmbet răvășitor. Nu îl cunosc deloc, dar știu că persoana sa mi-a lipsit. Împrăștie un vibe mișto care zilele astea mi-a lipsit.

        — Ce val te readuce din nou lângă mine?

        Val? Mai bine spus un cutremur. Cutremurul Amon. Răvășitor și distrugător. Curmă tot ce stă în cale.

        — Mi-a fost dor de o petrecere. Dar pe tine?

        — Prietenul meu. A văzut data trecută o gagică pe aici care i-a atras atenția. S-a întors cu speranța că o va găsi.

        Zâmbesc. Cât de determinat!

        — Și unde e acum? Cum de nu ești în compania lui?

        Își linge buzele și soarbe din paharul său.

        — O caută. Iar eu deja am găsit fata care m-a captivat.

        Obrajii mi se încălzesc și pot jura că au prins o tentă roșiatică. Știe cum să fure mințile tipelor. Are vorbele la el. E atrăgător și o știe prea bine. Nu există să își exercite farmecul asupra lor. Și a mea.

        — Dar tu? Tu cum de nu ești în compania acelui tip? Parcă era iubitul tău.

        Gândul la Amon evaporează fiecare senzație stârnită de Cameron. Îmi imaginez că acele atingeri dintre el și Fallon s-au intensificat. Acum poate că o sărută la fel cum m-a sărutat pe mine ieri. Acum poate că s-au retras, ea oferindu-i mai mult decât pot eu să-i ofer. Și doare. Deși nu aș vrea în ruptul capului să recunosc cu voce tare. Pentru că i-aș da putere asupra mea.

        — Nu e iubitul meu. E doar prietenul surorii mele. Voia să se asigure că eram bine.

        Dă din cap în semn că înțelege, dar scânteia de neîncredere din privirea sa îmi dă de înțeles că nu mă crede pe deplin. Sper doar să nu fi surprins acel moment dintre mine și Amon, când nemernicul îl alungase de lângă mine.

        — Atunci de ce se îndreaptă încoace?

        Îmi simt inima în gât și mă forțez să nu mă întorc. Privirea albastră a lui Cam e lucrul de care mă agăț și nu îi dau drumul. Pentru că el nu ar avea de ce să intervină din nou. Cum el are voie să fie în preajma fetelor și să le permită să îl pipăie, am și eu dreptul.

        Sorb din paharul pe care barmanul mi-l așază în față, încercând să îmi calmez inima tâmpită care bate că proasta. Încerc să mă liniștesc și să adopt masca indiferenței. Pentru că jocul ăsta se joacă în doi, iar eu nu am de gând să fiu blestemata de recompensă. Ci al doilea jucător.

        — Fata e cu mine! mârâie ca un animal atunci când ajunge în dreptul meu, punându-și palma pe umărul meu. Îmi suprim tremurul la contactul cu pielea sa și las ușor paharul jos. Mă întorc cu capul spre el, corpul fiind în aceeași poziție.

        Înghit subtil în sec când îl văd. Ce bărbat frumos, Doamne! Cămașa neagră i se așază frumos pe corp, iar cei câțiva nasturi deschiși oferă o privire asupra pieptului său fin. Mânecile îi sunt suflecate până la coate, lăsând la vedere tatuajele de pe antebrațe. Un șarpe încolăcit pe o armă pe brațul stâng și doi Ași pe cel drept. Tatuaje pe care, până acum, nu le observasem.

        — Ai greșit fata, Amon! Din câte țin minte, nu am venit aici cu tine!

        Fâlfâi inocent din gene, gest necaracteristic mie. Dar, pentru a vedea acea expresie furioasă de pe chipul său, merită. E absolut amuzantă. O revigorare după furia ce m-a încercat pe mine când l-am văzut cu Fallon.

        Își linge buzele nervos, având o privire în care se citește pericolul. De care nu mi-e teamă. Nu ar fi capabil să mă rănească fizic, ci doar emoțional. Și asta doar dacă îi permit eu să vadă.

        — Prietene, te sfătuiesc să îți iei zborul. Neve e cu mine!

        De data aceasta i se adresează lui Cam, iar furia clocotește în interiorul meu. Mă întorc spre noul meu prieten, văzându-l relaxat. Amenințarea lui Amon nu l-a mișcat deloc, ceea ce mă face să îl apreciez. Nu este un fătălău care fuge imediat ce băiatul rău se răstește puțin la el.

        — Amice, e a doua oară când ne întrerupi. Și tot a două oară când fata spune că nu ai nicio legătură cu ea. Nu crezi că e cam jenant?

        Mai că pufnesc în râs. Îmi mușc buza ca să opresc hohotul și zâmbesc spre Cam. Efectiv îl iubesc pe omul ăsta. Dumnezeule! Ori e nebun, ori are prea mult curaj în el. Pentru că expresia lui Amon nu este niciuna liniștită. Orice tip s-ar fi scăpat în pantaloni până acum.

        — Nimeni nu ți-a cerut părerea! Așa că, valea! Nu-ți mai plimba nasul după fetele altora!

        — Nu. Sunt. Fata. Ta.

        Sunt sătulă de el și de afirmația lui. M-am săturat să îl aud spunând că sunt a lui, când am văzut foarte clar că el nu se declară al meu. Cum a spus și el, e doar un nenorocit de joc. Iar Cam e un băiat interesat de mine cu care doar vorbeam, naibii. Nu ne atingeam absolut deloc.

        Chipul său rămâne împietrit. Nu trădează niciun sentiment. E ca și cum cineva la pus pe pauză. Cu încetinitorul, chipul său se îndreaptă către al meu. Ochii săi reci mocnesc de furie. Și nu îi înțeleg reacția.

        E doar un joc, prietene! Nu ai spus așa?

        Într-o clipă sunt jos, iar în cealaltă sunt aruncată pe umărul său. Țip surprinsă și ridic capul imediat, privindu-l pe Cameron. Mimez un „scuze” și mârâi, sperând că a auzit asta și boul de Amon. Îl lovesc cu pumnul în omoplat, iar el scuipă o înjurătură spurcată. Își croiește drum printre mulțime, atrăgând priviri asupra noastră. Și mă rog ca soră-mea să nu ne vadă. Pentru că știu că Amon m-ar răni, iar Juls a mea ar face orice că eu să nu trec prin acel sentiment. Iar eu nu vreau să o pun în fața faptului de a alege între mine și el. Eu sunt sora ei, iar el e prietenul ei de odinioară. Ține enorm la ambii. Prefer să nu știe nimic de noi atât cât va dura nebunia asta.

        Strâng din dinți când Amon urcă rapid scările, iar umărul său îmi apasă dureros stomacul. Ajungem la etaj și grăbește pasul. Îmi îndepărtez părul ce mi-a ajuns pe față, gâdilindu-mă. Se oprește brusc și așteaptă, apoi deschide o ușă. Mă lasă jos și mă împinge în cameră, închizând ușa cu piciorul.

        — Ce mama naibii crezi că faci?

        Mă încrunt confuză. Cu mine vorbește? Pentru că nu mai este nicio persoană în interior, iar eu simt că o iau razna. Nu are dreptul să mă ia la rost. Nu suntem nimic.

        — Comunic, Amon! Asta făceam până să te bagi tu din nou. Chiar nu ai nimic de făcut?

        Nările i se umflă și dezumflă rapid, în timp ce respiră precum un taur furios în coridă. Îmi ridic bărbia sfidătoare în timp ce el face un pas spre mine. În niciun caz nu îi permit să mă intimideze.

        — În timp ce el flirta cu tine?

        Poftim?

        — Flirta? Se comporta frumos, omule! Frumos! Un cuvânt care aparent nu există în nenorocitul tău de vocabular!

        Țipăm unul la celălalt de nebuni și cine va trece pe lângă camera unde dobitocul ne-a adus, va avea parte de un spectacol pe cinste. Se va distra de minune.

        — Se comporta frumos...Ce dracu’ am stabilit noi aseară, Neve? Hâ?

        Sângele îmi aleargă rapid prin vene și o căldură insuportabilă îmi cuprinde întreg trupul. Eu. Eu sunt cea care nu a respectat condiția lui de aseară! Omul ăsta se aude?

        — Ce am stabilit? Ai pierderi de memorie, terremoto? Ai spus clar că nimeni nu se mai atinge de mine odată ce m-ai atins tu. Dar de ce dracu’ nu se aplică și la tine? Îți bați joc de mine, Amon?

        Respir sacadat, simțindu-mi bătăile inimii în gât. Îmi tremură întreg corpul pe interior, căci la exterior niciun mușchi nu mișcă.

        — Ce naiba ți se pare că am făcut?

        Pufnesc nervoasă.

        — N-ai făcut nimic. Am văzut eu greșit.

        Îmi dau ochii peste cap și încerc să îl evit. Fac un pas, căci mâna sa se încolăcește imediat în jurul încheieturii mele. Încerc să o smucesc, dar aplică și mai multă presiune.

        — Poți lăsa la o parte tâmpeniile astea de copil imatur și să vorbim? Pentru că eu nu am nimic de pierdut.

        Îmi ridic capul brutal, ochii mei arzându-l cu privirea. Să vorbim. Atunci așa să fie. Să vorbească de unul singur. Mi-am pierdut cheful de a mai lua parte la jocul lui stupid.

        Văzând că m-am calmat, îmi dă drumul încheieturii. Fac un pas înapoi, încrucișându-mi brațele sub sâni.

        — Acum că te-ai calmat, spune-mi ce ți se pare că am făcut.

        — Erai cu Fallon. Pe canapea. Foarte apropiați. Te atingea, iar tu nu aveai nicio problemă cu asta. În schimb, spre deosebire de tine, eu purtam o conversație.

        Ochii săi rămân fixați pe mine în timp ce tăcerea domină. Apoi, izbucnește în râs de parcă i-aș fi spus gluma anului. Își bate joc de mine? Eu îi arunc în față gesturile sale, iar el râde?

        — Ia-o ușor! Fallon este prietena voastră. Purtam o conversație. Nu văd nimic greșit în asta. Era călare pe mine? Aveam limba înfiptă în gâtul ei? Nu. Așa că nu fi stupidă, Neve!

        Mârâi exasperată. Cât mă poate enerva, Doamne! Întoarce fiecare nenorocit de lucru în favoarea lui, lăsându-mă să cad de proastă. Mă face să simt că aș fi exagerată când de fapt nu e adevărat. El e cel care încearcă să mă manipuleze și să recunosc ceva ce nu am făcut.

        — Las-o baltă, Amon! Mi s-a luat de jocul ăsta. A fost o tâmpenie să accept asta. Eram prea slabă aseară.

        Se încruntă nervos. Pașii îl poartă mai aproape de mine până când între noi mai sunt doar câțiva centimetri. Îmi ridic capul pentru a-l privi, diferența de înălțime dintre noi fiind destul de mare. Îi ajung până la umăr.

        — Nu se încheie nimic. Nu ești lașă, fluturaș! Nu mă fă să cred contrariul. Nu se termină acum! În niciun caz!

        Căldura sa îmi arde buzele, iar fiorii trădători îmi aleargă prin corp. Pieptul mi se ridică ritmic. Furia s-a domolit, iar tot ce simt acum este agitația. Apropierea dintre noi nu îmi face bine. Mă determină să-mi înghit toate cuvintele și să mă predau lui.

         Înghit în sec și îmi ling buzele uscate. Gestul îi atrage atenția asupra lor și un val de căldură mă străbate până în pântec și mai jos. Privirea îmi cade, la rândul meu, pe buzele sale. Deși ar trebui să îl ignor, să renunț la tâmpenia în care m-am băgat, tor ce îmi trece acum prin minte e sărutul său. Buzele sale moi, calde și dominatoare, cuprinzându-le pe ale mele. Făcând magie.

        Mârâie și mă împinge, sprijinindu-mă de perete. Icnesc și nu apuc să zic nimic, căci mă saltă brusc în brațele sale. Picioarele mi se încolăcesc pe după trunchiul său, iar erecția sa mă atinge fix în acel punct dintre picioare, care pulsează dureros pentru el. Gem, iar palmele mele îl strâng puternic de umeri, adâncindu-mi unghiile în ei.

        — Mă înnebunești. Mă faci să o iau razna, fluturaș, și nu îmi place deloc.

        Îmi mârâie cuvintele pe buze, abia atingându-le. Îmi cobor privirea din nou asupra lor, iar el pare să înțeleagă gestul meu, căci și le contopește cu ale mele. Și pot spune cu mâna pe inimă că le-am dus dorul. Îmi ridic mâinile în părul său, strângând firele în pumni. Limba sa se strecoară în gura mea și un geamăt răsună. Nu știu dacă al meu sau al lui. Mâinile îi cad pe fundul meu, strângând puternic. Suspinul îmi este înghițit de gura sa lacomă. Mă mușcă de buza de jos, trăgând-o după el când se dezlipește din sărut. Buzele îi coboară pe gâtul meu, unde sărută și mușcă și suge. Mă însemnează. Gem, durerea amestecându-se cu plăcerea și stârnind în mine un tumult de senzații.

        Erecția sa mă apasă tot mai tare între picioare, iar eu mă frec de el cu nerușinare, căutând acea eliberare de care am atâta nevoie. Geamătul gutural pe care îl eliberează îmi face stomacul terci. Gândurile mă poartă doar într-o singură direcție, iar eu îl vreau tot mai mult. Adânc. În mine. Îl trag de păr, până buzele sale ajung din nou la nivelul meu. De data asta eu sunt cea care inițiază sărutul, iar el mă lasă să-mi fac mendrele. Îi ling fiecare buză în parte, apoi îi cuprind buzele cu ale mele. Îmi poziționez mâinile pe gâtul său, strângând de gulerul cămășii pentru al aduce cât mai aproape de mine.

        E o încâlceală de limbi, dinți și gemete, iar eu nu mă pot sătura de asta. Îl vreau din ce în ce mai mult. E ca o gură de aer după o zi nasoală. E ca și cum, tot ce a fost înaintea sărutului nostru a dispărut. De parcă nici nu s-ar fi întâmplat. Mintea mi s-a golit complet și singurul cuvânt care persistă acolo este numele lui.

        — Mă omori cu zile!

        Râd când îl aud, iar cuvintele sale mă fac să las la o parte tot ce am văzut înainte. Dar tot mă sâcâie. Pentru că știu că nu o să las pe nimeni să mă atingă, dar nu am siguranța că și el o va face.

        Îi cuprind buza de jos între dinți, mușcând. Geme gutural și îl eliberez când simt pe limbă gustul metalic al sângelui său. Îmi trec limba peste buza să, ștergând pata de sânge de pe ea. Drept răspuns, îmi strânge fundul în palmele sale, provocându-mi un suspin. Dacă așa îl simt prin pantaloni, mă întreb cum s-ar simți mâinile sale pe pielea mea goală. Cum ar mângâia fiecare bucățică din trupul meu și cum s-ar simți acele bătături pe pielea mea sensibilă. Ridic una dintre palme spre chipul său, atingându-i buzele cu degetele. Îmi cuprinde buricul degetului între dinți, strângând atât cât să-mi provoace fiori în locul acela dintre picioare. Îmi cobor degetul pe buzele sale și ador cât de maleabil a devenit acum.

        Una dintre palmele sale îmi prinde ceafa și mă trage spre el, lipindu-mi buzele de ale sale. De data asta sărutul este lent, senzual, iar eu simt că picioarele îmi vor ceva în orice moment. Limba sa mă gustă pe îndelete, împletindu-se cu a mea. Gustul său de mentă îmi dă lumea peste cap și am nevoie să îl simt mai mult de atât.

        Îmi cobor una dintre palme de-a lungul pieptului său, simțind fiecare mușchi puternic, tonifiat. Nu pierd din vedere faptul că împietrește la atingerea mea și nici geamătul răgușit. Ajung până la betelia pantalonilor săi și oscilez între a coborî mai jos sau a urca. Nu știu dacă sunt pregătită pentru mai mult, iar Amon nu e genul care să-și refuze plăcerea dacă o fată îl ațâță.

        Se desprinde din sărut, lingând buzele în urma sa. Fața îi rămâne aproape, în timp ce una dintre mâini îmi ghidează palma tot mai jos. Și îl simt. Tare, lung și absolut perfect. Eliberez un suspin, închizând ochii în fața tumultului de sentimente. Instinctiv, palma mi se strânge ușor în jurul umflăturii sale, iar el eliberează un alt geamăt.

        — Nu aici. Încă nu ești pregătită.

        Îmi mușc buza ca să opresc zâmbetul. Mă înțelege perfect. Mă înțelege atunci când tac. Și, deși știu că voi suferi, omul ăsta merită. Merită să trăiesc experiența asta nebună alături de el.

        — Și e tare doar pentru tine. Să nu te îndoiești de asta. Sunt în multe feluri, fluturaș, dar nu sunt un om care își încalcă înțelegerile. Nu voi atinge pe nimeni altcineva în afara ta. Ai înțeles?

        Aprob printr-o mișcare a capului, incapabilă de a mai spune ceva. Îmi presară un ultim sărut pe buze înainte de a-și sprijini capul de umărul meu.

        Și mă gândesc, oare cât va dura? Cât mă voi bucura de el?