NEVE 🦋

        Cu toții o știu și o îndrăgesc pe mătușa Joe. E o femeie jovială si modernă care ne înțelege la perfecție pe noi, proaspeții adulți și care, mai mult de atât, vrea să își trăiască viața în cel mai nebunesc mod, fără a-i păsa de părerile lumii. Iar scena ce mi se înfățișează înaintea ochilor se potrivește la perfecție cu spiritul sălbatic al femeii. În FLUXX lumina roșie, păcătoasă acoperă fiecare lucru și persoană din întreg spațiul. Ritmul senzual nu face decât să încălzească locurile cele mai interzise ale oricărei persoane. Ochii mei urmăresc fiecare persoană în parte, care soarbe imaginile incitante de pe scenă. În centrul ei, pe un scaun, Joe se bucură la maxim de spectacolul oferit de un striper al cărui trup apetisant se unduiește pe ritmul senzual. Palmele tipului călătoresc pe aproape fiecare bucățică din trupul femeii pe care o adorăm, făcând-o să zâmbească șmecherește, un zâmbet care promite multe. Când mâna lui o apucă pe cea a mătușii, ducând-o în alte zone, consider că îmi este de ajuns. Mă întorc către bar, de unde îmi recuperez paharul. Sorb o gură de José, în timp ce analizez. Prieteni de-ai noștri dansează și își toarnă pe gât litri de băutură, distracția fiind pe primul loc. Mai departe, în centru, Nacho agață o tipă roșcată, folosind acel zâmbet de milioane pe care îl afișează mereu și care topește orice inimă.

        Într-un colț îndepărtat, sora mea și Hawk petrec clipe împreună. Juls e sprijinită de perete, în timp ce iubitul ei este lipit în întregime de ea. Nu cred că există vreo părticică din trupul lor care să nu o simtă pe a celuilalt. Piciorul surorii mele este ridicat la nivelul taliei băiatului nebun care o venerează, palma lui mângâind coapsa bronzată a ei.

        — De ce o fată ca tine stă singură aici?

        Drace!

        Mă întorc către direcția de unde s-a auzit vocea puternică de bărbat. Ochii săi albaștri, încadrați de gene lungi, brunete, au o intensitate aparte. Părul său brunet și creț se lasă ușor pe fruntea lui, conferindu-i o aură misterioasă. Ei bine, băiatul ăsta strigă masculinitate prin toți porii. E o invitație la nopți pline de păcat.

        — Bea, îmi amintesc să răspund, când am terminat de analizat fiecare părticică din trupul său.

        Rânjetul său îngâmfat îmi indică faptul că a observat, dar acea licărire jucăușă din irișii săi strigă faptul că nici eu nu îi sunt indiferentă. Privirea aia spune multe.  E cât se poate de grăitoare. Și pun pariu că și a mea. E al naibii de arătos. Băutura din mine ar aprobă oricare apropiere a tipului de mine. Nu ar spune nu.

        — Văd. Ești la al treilea pahar.

        Mă înec. Iisuse!

        Pieptul îi tresare când dă drumul unor hohote de râs. Probabil expresia mea a fost delicios de amuzantă deoarece râde cu poftă. Zâmbesc ușor când dibuiesc gropița simpatică din obrazul stâng, care îi oferă o alură delicios de păcătoasă.

        — Nu crezi că e ciudat? Tu, urmărindu-mă în timp ce îmi beau liniștită băutura. E clișeic. Te-ai potrivi descrierii unui tip dintr-o carte.

        Sorb din nou, privindu-l. Zâmbește.

        — Dacă în acea carte tipul reușește să cucerească fata frumoasă, pot spune că mă simt onorat să fiu asociat cu el.

        Este rândul meu să râd. Tipul chiar știe să facă o fată să se simtă bine. Iar simțul umorului este o calitate pe care o deține și nu ezită să o folosească.

        — Depinde de scriitor.

        Râde ușor, râs ce are o tentă de seducție.

        — Vei fi tu scriitoarea?

        Zâmbesc. E o figură. Îmi amintește mult de Nacho. Aceleași arme și același tactici în cucerirea unei fete.

        — Cameron Cross!

        Întinde mâna, iar eu repet gestul, permițându-i să o cuprindă. Pielea sa e pe alocuri bătătorită, semn că e un bărbat de ispravă, nu un băiețel crescut în puf. O strânge ușor, așteptând un răspuns.

        — Neve Valdez!

        — Încântat, Neve!

        Îmi mângâie dosul palmei cu degetul mare în mișcări circulare. Zâmbetul său alături de acra gropiță îmi provoacă și mie un zâmbet. Îmi dă drumul mâinii, sprijinindu-se în cealaltă. Cotul îi este pe bar, fix lângă paharul său. Presupun că a venit la pachet cu el deoarece de când e în prezența mea nu a comandat nimic.

        — Ce val te...

        — Neve! În sfârșit!

        Îmi rămân cuvintele în gât. La naiba! Îmi îndrept spatele, refuzând să mă întorc în direcția sa. Poate să facă ce vrea. Poate să spună ce vrea. Doar să mă lase în pace. De la acel moment ciudat de dimineață, când mai că i-am permis să mă sărute, nu a mai dat vreun semn. Nicio apropiere, doar o privire pe care nu am putut-o descifra, înainte de a ieși pe ușă însoțit de Juls și Hawk.

        Îi simt palma așezându-se pe umărul meu, caldă și aspră. Acea palmă ar putea provoca mii de senzații păcătoase la contactul cu pielea. Senzații care ar ajunge până în cel mai sensibil loc ascuns pe trupul unei femei.

        — Mulțumesc că ai stat cu ea. În ultimul timp se simte al naibii de singură și caută consolare în oricine. Dar sunt eu aici. Mă ocup mai departe.

        De data asta îmi ridic privirea. Ochii mei, așa cum era de așteptat, se blochează în acea privire de un auriu intens, uitând orice gând care îmi trecea prin minte sau orice replică acidă. Să-l ia naiba de bărbat!

        Etalează un zâmbet ce se vrea a fi drăgăstos și cuprinde una din șuvițele de păr scăpate din coadă, răsucind-o pe arătător. Îmi stă naibii inima în loc, iar pântecul îmi arde. S-o ia naiba de băutură!

        — Vrei să spui că Neve e cu tine? Mie mi se părea cât se poate de singură.

         Cel din spatele meu rânjește arogant, iar ochii îi sclipesc. Îmi înconjoară umerii cu brațul, aducându-mi spatele mai aproape de pieptul său puternic. Îi simt răsuflarea la ureche, apoi râsul său gutural îmi furnică pielea.

        — Neve, iubito, nu i-ai spus că ai iubit? Îmi frângi inima, fato!

        Pufnesc nervoasă.

        — Așa face ea. Caută alinare în brațele altora când ale mele lipsesc.

        Cameron pufnește la rândul său, privindu-l pe Amon. Nu știu ce vede în ochii lui, dar se ridică, mă privește și îmi trage cu ochiul. Pleacă, iar eu privesc locul unde a stat până în raza mea apare nesuferitul care se bagă unde nu îi fierbe oala, de fiecare dată. Rânjetul său a rămas întipărit pe chip ca o expresie de victorie. Se întoarce spre tipul de la bar, cerându-i un whisky.

        — Fă-mă să înțeleg de ce te-ai băgat! Pentru că nu îți văd rostul aici.

        Soarbe liniștit din pahar imediat ce barmanul i-l aduce. Nervii mei sunt întinși la maxim. Băiatul ăsta e precum scaiul. Și o urăsc pe Juls deoarece l-a pus pe capul meu.

        — Juls nu și-ar vrea sora rănită. Eu doar ajut!

        Pufnesc iritată. Ajută. Cum mama naibii ajută dacă alungă băieții care se bagă în seamă cu mine?

        — Nu era nevoie să intervii. Eram într-o companie plăcută.

        — Mai plăcută decât mine? N-ai să vezi!

        Fantastic!

        — Poți să nu te mai umfli în pene? Ești enervant, por Díos!

        Neagă și soarbe din nou. O picătură îi lucește pe buze, iar ticălosul o înlătură, lingând ușor buza de jos cu limba. Privirea mi se ațintește pe buzele sale cărnoase, numai bune de sărutat. Pun pariu că și ele s-ar simți absolut sublim pe piele. Un ghem de nervi mi se adună în pântec, coborând mai jos. Dulce Iisuse! Înnebunesc! O căldură insuportabilă mă cuprinde și mă foiesc stânjenită pe scaun. Gestul nu a fost subtil și i-a repus nesuferitului rânjetul ăla tâmpit pe buze.

        — Se pare că ție îți place!

        Înghit în sec când se apleacă spre mine tot mai mult, până când buzele sale ajung la o distanță milimetrică de ale mele. Buzele sunt pe care de a se crăpa la cât de uscate sunt, dar nici de-al naibii nu le umezesc. Nu vreau să vadă ce efect au acțiunile sale asupra mea.

        Închid ochii când respirația sa îmi mângâie buzele, de frica posibilului moment când el ar vedea emoțiile din privire. Respirația mi se poticnește în gât așteptând inevitabil sărutul. Mă va săruta. Blestematul o va face, sucindu-mi mințile. Și, să-l ia naiba, știu că mă va marca. E acel gen de bărbat teritorial, viril, care știe să își pună amprenta.

        Brusc, acea căldură plăcută dispare, lăsând locul unui val de răcoare. Deschid ochii imediat, iar el nu mai este în fața mea. Buzele sale nu mai sunt aproape de ale mele și tot ce am simțit pare a fi o escapadă dulce și ciudată de la realitate. Până să îi aud râsetele nenorocite. Respir precipitat și oua pariu că mi s-a înroșit și părul din cap din cauza rușinii.

        Să-l ia naiba!

***

        Urc epuizată treptele, simțindu-mi picioarele umflate și dureroase. Rochia albă și subțire s-a lipit de spatele meu din cauza căldurii din această seară. Abia aștept să o înlocuiesc cu ceva mai comod. Și, mai mult de atât, abia aștept să mă întind. În seara asta dorm comod deoarece al meu prieten și-a asigurat noaptea. Înainte cu vreun sfert de oră, plecase din club cu o roșcată focoasă, aproape fugind.

        Cotesc la dreapta, spre camera mea, căscând ușor. Întind mâna spre clanță, dar un bocănit puternic se aude de vis-a-vis. Râsete stridente, un „shh” feminin, apoi un scâncet dulce. Mă încrunt, știind prea bine că Juls nu are camera aici. Nacho nu vine aici cu fetele pe care le agață și, prin absurd, dacă ar face-o ar alege orice altă cameră, dar mai departe de a mea.

        Salteaua patului scârțâie, în timp ce un alt geamăt răsună. Pașii mă poartă mai aproape de ușă. Nu știu ce e cu reacția asta ciudată. Nu știu de ce simt curiozitate.

        Poate pentru că băutura mi-a întunecat judecata.

        Poate pentru că bănuiesc cine e în spatele ușii.

        Și poate pentru că mintea mea a rămas blocată pe ceea ce s-ar fi putut întâmpla în club.

         Un alt geamăt, de data aceasta gutural, îmi face trupul să se încălzească. Un hârâit de scaun, un râset — același râset dulce și feminin —, apoi vocea lui groasă și impunătoare se aude.

         — Așază-te!

         Nu o recunosc. Vocea lui, datorită excitării și faptului că a vorbit încet, a rămas indescifrabilă. Îmi umezesc buzele uscate. Drăcie!

        Pun pariu că acum ea s-a așezat pe acel scaun blestemat, ascultând de comanda sa. Nefericitul este autoritar și știe cum să facă o femeie supusă lui. Sunt sigură că acum s-a așezat pe vine în fața ei, iar mâinile sale bătătorite în cutreieră pielea descoperită a coapselor. Aceleași mâini pe care le-am simțit pe umerii mei în bar și care mi-au stârnit furnicături în tot trupul. Gura sa cărnoasă ar săruta urmele invizibile lăsate de palmele sale, făcând-o să se zvârcolească. El i-ar zâmbi șmecherește, zâmbet ce i-ar face să pulseze acel loc ascuns.

         Îmi arde trupul. Mă furnică pielea, iar acel loc de mai jos îmi pulsează dureros în căutarea unei eliberări.

         Un geamăt chinuit de aude din nou, în timp ce, de data aceasta, vocea femeii se aude. Și încremenesc.

         — Nu mai rezist!

         Mă încrunt și toată acea magie a dispărut. Dumnezeule! Am stat aici, crezând că e nefericitul, când de fapt era sora mea. Și Hawk. Greșiseră camera. Sau credeau că nu vin prea curând aici.

          — Nu credeam că te incită așa tare să asculți partidele altora.

          Pun mâna la gură, acoperind țipătul de surpriză. Pentru a doua oară în seara asta corpul meu este cuprins de rușine. Dulce Iisuse! De ce mi l-ai scos din nou în cale? Îi simt trupul în spatele meu, căldura lui plăcută provocându-mi un ghem de nervi în pântec. Înghit în sec, privind ușa în continuare. Nu mai sunt atentă la ce se întâmplă dincolo de ușă, ci la blestematul din spatele meu. Îi simt respirația în jurul urechii și înnebunesc. Nu mă atinge, dar totuși trupul îmi este cuprins de senzații. Senzații de anticiparea a pielii sale peste a mea. A acelor bătături care dau un sentiment aparte când mâinile se plimbă pe fiecare bucățică din corp.

         — Credeai că sunt eu, nu? Credeai că mi-o trag nebunește în camera mea — de lângă a ta —, iar curiozitatea te-a împins să asculți. Nu-i așa, fluturaș?

         Îmi stă inima. Acronimul acela...puțini îl folosesc. Și putini știu ce înseamnă. El nu are cum să știe. Cum de a aflat?

         Mă întorc spre el, iar mirosul lui bărbătesc mă îmbată. Mă împinge spre perete, iar brațele sale devin o cușcă. Respir sacadat, iar trupul imploră după acțiune. Coapsele mi se strâng când îl simt — lung, tare și gros — pe coapsa mea. Ochii săi aurii m-au prins ca într-un vârtej din care nu mai am scăpare. Dacă în momentul ăsta m-ar săruta, nu m-aș rezuma doar la asta. Îl vreau în toate modurile posibile. Atracția fizică e mult prea puternică. Bărbatul ăsta știe cum să fure mințile, iar pe a mea mi-a făcut-o vraiște. Deși aș regreta dimineață, dacă ar merge mai departe, aș face orice mi-ar cere. M-aș abandona în trupul lui.

         — Și tăcerea e un răspuns!

         Palma sa mi se așază pe obraz, iar degetul său mare trasează conturul buzelor mele. Îl privesc în ochi, neputând să mă dezlipesc de ei. M-a prins. Al naibii de tare. Așa cum nimeni nu a mai făcut-o până acum. Buzele mele sărută îndrăzneț degetul său, iar ochii săi licăresc tot mai tare. Poate nu e la fel de dat peste cap ca și mine, dar i-am stârnit reacții. Dovadă fiind membrul excitat care mă apasă. Limba mea îi atinge buricul degetului, iar gustul sărat al pielii sale mă îmbie la păcat.

          — Nu mă ademeni! Pentru că nu mă voi lăsa până când nu te vei pierde în tot ceea ce însemn eu.

          Și pleacă, lăsându-mă cu respirația întretăiată și mai confuză de cât am fost vreodată.