Când clientul nemulțumit de carte decide în sfârșit să înapoieze romanul trecuseră câteva minute bune de la ora închiderii. În încercarea mea de a muțumi fiecare client uitasem de cina în familie ce fusese programată de mama pentru seara aia.

              La naiba, Makayla, nu poți face nimic bun.

             Nu știu dacă am realizat vreodată cât de importantă este pentru mine mama, dar nu a fost niciodată genul de femeie care să se plângă din cauza asta. Ea și tata au divorțat când aveam cinci ani, eu mergând cu tata in California, unde a cunoscut-o pe noua lui soție și m-a lăsat să îmi trăiesc adolescența. Mereu aveam oră de întoarcere acasă, însă nu cred că mi s-a spus vreodată nu la ceva anume. De aceea când petrecerea aia nenorocită mi-a schimbat viața s-au învinovățit cu toții.

           Câteodată lucrurile urcă, iar mai apoi coboară. Ăsta e sensul vieții.

           Luminile din New York incepuseră deja să se aprindă când am închis librăria, ca mai apoi să zăresc deja barurile pe lângă care treceam pline de lume. Înțeleg agitația adolescenților legată de ele, e normal, când eram de varsta lor aveam impresia că nimic nu e mai dureros decât să ratez o petrecere. Majoritatea dintre noi ne creăm o bulă, unde totul se așează după voia noastră și suntem acceptați. Singura diferență dintre generația noastră și a celorlalți este că nu vedem speranță, nimic nu se face dupa voia noastră, iar diversitatea pare ceva inuman pentru societatea îmbătrânită. Ar trebui să învățăm că așa cum există femei și bărbați avem negru și alb. Există multe tonuri de gri între cele două și sunt perfect normale.

           Nici nu mai trebuia să mă sinchisesc să ajung la cină, trecuse deja o oră jumătate, probabil mâncaseră de mult. Mama nu îmi dăduse nici măcar un mesaj, așa că se resemnase de mult cu faptul că nu o să fiu niciodată fiica pe care o știa. Pașii m-au purtat singuri spre intrarea unui bar, fără să mai apuc să mă împotrivesc. M-am privit în trecere într-o oglindă de pe hol și am rămas destul de mulțumită de ce văd. Păr brunet, înălțime medie, o pereche de pantofi și un costum de damă ce avea cămașa descheiată la primii nasturi. Când am ajuns lângă bar am simțit din plin mirosul de țigară și spre rușinea mea l-am tras în piept imediat, fără să îmi aduc aminte cum renunțasem la nicotină acum aproape trei luni. L-am salutat pe barman și mi-am primit veșnicul suc de portocale, asortat cu un biscuite pe care Brett l-a pus cu intenție. Bărbatul ăsta la 50 de ani a ajuns să mă vadă atât de des pe aici încât îmi știe obsesia pentru biscuiții minusculi ce de obicei însoțesc cafeaua.

             Inițial muzica bătea ritmic în camera lungă, iar mai mulți adolescenți se țineau unul de altul în timp ce dansau, dar după sunetul persistent al ploii și-a făcut simțită prezența prin geamuri. Devenise un obicei să mă întorc în clubul ăsta cel puțin o dată pe săptămână, însă nici acum nu știu de ce fac acest lucru. Probabil îmi amintește  de zilele când tot ce aveam pe cap era liceul și hormonii agitați, acum facultatea mi se pare o agitație  continuă, iar slujba dată de mama e doar ceva cu care încearcă să mă mituiască. Toată viața m-am ascuns în cărți, chiar am scris una, dar nu am publicat-o niciodată și a rămas undeva în fișierele vechi din laptop.

             Prefer lucrurile vechi și calitative decât ceva nou și prost făcut.

            — Nu e cam târziu pentru o femeie singură să fie la barul ăsta?

             Vocea sa avea un puternic accent american, însă puteam sesiza o tentă de italiană dulce ce se îmbina perfect. Când s-a așezat în dreapta mea am știut că nu mai am cale de scapare. Bărbatul din fața mea era cu siguranță unul care nu se lasă prea ușor, insă eu i-am observat doar ochii. Ochii lui albaștrii se jucau pe corpul meu, iar eu am rămas putin fascinată de înfățișarea  sa. Păr blond și răvășit, costumul asortat cu o cămașă neagră și ceasul de la mana Armani. In acel moment am știut că necunoscutul din fața mea o să mă facă să am nevoie de el în viața mea de acum încolo, oricât m-aș împotrivi să  nu fie așa.

           — Nu cred că am văzut cât e ceasul, tonul vocii mele părea normal, însă în interior tocmai se aprinsese o scânteie.

          — Ești destul de curajoasă pentru o femeie într-un bar plin de bărbăti ce bea suc de portocale, rânji în timp ce își  privi ceasul. Pot să îți cer să bei ceva cu mine?

              Ai putea să îmi ceri să fug cu tine în Europa, tot același raspuns l-ai primi. Da.  

            Imediat ce am aprobat încet din cap l-am putut vedea zâmbind. Doamne și ce zâmbet frumos era! Necunoscutul de lângă mine a aruncat scurt o privire peste bar, dând comandă de vin roșu pentru doi, lucru ce nu îmi făcea  neapărat o neplăcere. Adoram vinul roșu, dar nu aveam cu cine să îl beau. Și-a aranjat puțin cravata de la gât, iar după mi-a întins unul dintre paharele proaspăt umplute cu un vin sângeriu.

           Sper să nu mă îmbăt în seara asta. Vreau să îi memorez fiecare detaliu al chipului ca să îl pot descrie când o să fiu întrebată cum arată omul perfect. Un înger cu puțină italiană în  voce.

            — Care e numele tău, il mio amore?*

            — Makayla, degetele sale îmi  dădură părul după ureche și se oprieseră pe obraz.

           Iși căută puțin cuvintele, de parcă voia să analizeze toate variantele înainte de a spune ceva. Il mio amore. Acum chiar îmi doream să fi pus mai mult accent pe orele acelea de italiană, dar nu îmi bătusem niciodată capul cu ele. Totuși semăna puțin cu franceza, total pe lângă engleza amândouă limbile. Chiar dacă nu știam cine este bărbatul necunoscut din fața mea ce probabil îmi vorbise chiar în italiană nu aveam nevoie de prea multe motive ca să îi cedez. Poate trecuseră doi ani de când nu m-ai făcusem sex, dar el reușise să mă facă să îl doresc cu două  vorbe.

          Nu îmi place să am nevoie de cineva. Oamenii pleacă la sfârșit și trebuie să îți reconstruiești singur lumea de la zero. Nimic nu este gratis în lumea asta unde toți poartă o mască a fericirii.

           Un suspin puternic îmi scăpă la practic printre buze când deodată buzele sale le acoperiseră pe ale mele, învăluindu-mă în căldura lor. Momentul cand l-am cunoscut pe Colton Hill – sau necunoscutul ce îmi  vorbea în italiană pe atunci – a fost capitulare mea finală. Cu buzele sale flămânde peste ale mele și atracția explozivă dintre noi am realizat că toți anii în care mă condamnasem la o viață monotonă s-au încheiat. Aveam 19 ani și un bărbat matur tocmai îmi dădea jos hainele într-o cameră dintr-un bar oarecare. Libertatea nu a avut niciodată un gust așa de dulce.

           Nu îmi amintesc cum l-am dezbrăcat eu pe el și nici nu m-am gândit cum s-a simțit, dar când el îmi săruta fiecare colțișor de piele, șoptindu-mi cuvinte de dragoste și făcându-mă să mă topoesc am fost asemenea Afroditei. Iubită, frumoasă și de neoprit. Degetele lui au scăpat de lenjeria mea și m-am blestemat pentru că nu alesesem ceva mai potrivit în locul simplei mele perechi albastre, dar nu a părut deranjat nici o secundă. La început mi-a presărat corpul cu săruturi ce au coborât în jos, oferindu-mi cel mai bun oral din viața  mea. Limba sa perversă mă penetra ritmic, iar degetele sale au început să între și iasă. Nu avusese timp să scape de inele sale, iar metalul rece se atingea de cea mai sensibilă zonă a mea ce pulsa pentru el, făcându-mă să gem. Tortura limbii lui s-a sfârșit odata cu orgasmul meu, ce a venit rapid și bucuros.

          Singurul moment când am ezitat pentru scurt timp a fost când el mă privea de la marginea patului, desfăcânudu-și cureaua și privind între  picioarele mele larg desfăcute de parcă  o găsise pe Maria Fecioara. Buzele sale atât de vulgare se arcuiră într-un rânjet drept răspuns la invitația mea atât de curajoasă. Și o făcu, mă penetră toată noaptea, posedându-mă cu trup și suflet. Nu m-am simțit niciodată mai bine ca în brațele bărbatului  necunoscut ce mă abordase la bar. Nu o să regret niciodată noaptea asta.

           Când își lipi fruntea de a mea ca să îmi surpindă fiecare gemăt de pe buze părea asemenea lui Eros cu părul blond și firicele de transpirație ce îi curgeau pe abdomen. Eu nu știam cum să îl mai strig pe Dumnezeu în momentul ăla.

             — Spune-mi dady, scumpo.

*iubirea mea.

deci ... bine ati revenit ! abia astept sa scriu la cartea asta cand am timp, e un proiect drag, genul pe care as vrea sa il vad într-o carte fizică. ce parere aveti despre ei?