Tunele de fum mirosind a mușețel nu-ți mai atrag atenția, vrei tei.

Mereu ți-a plăcut umbra teiului visai să curgi din el ca Sena și Lena.

Dar ai ajuns sub nuc, duhnești a amar

Închinați o cruce e anul brumar.

Ce mai aștepți? Ferește cizma și sari, azi nu ești gropar.

Vor excava viermii in tine și-ți vor dansa prin coastele fine

Apoi vor trece la a ta inimă neagră. O vor stoarce de sânge, e macră.

Te va ști lumea ca domnul ursuz cu ziarul pătat de cafea

Și barba cernută cu ceară miros de lalea.

Timpul nu are răbdare cât te abați printre pomi

Te trage de mâneca moale și -ți zice "Aruncă-te-n iad, hai că poți!"

Rămâi culcat pe pământ adormit la umbra sâmburelui mare

E luna e rece și moațe atunci când sub ea un domn proaspăt mort se vestejește în poale.

Tei nu se-arata îl seacă și tomna

Azvârle iar flori le rupe perlata

Și cad lește tine blajin te săruta

Ești mort și-n floreste sub teiul vecin

Un cap mititel e spirit venin.