M-am visat în seara de aprilie o zambilă,
Niciodată singură, mereu îmbrățișată de puieți
Multicolori ce-și mișcă trupul într-o manieră fragilă.
Și ce îți reamintesc de ce vuieți.

În vaze de sticla, cu trupul unuduit în porțelan
Priveam pe ferestre și gânduri îmi făceam,
Știind că în noapte dincolo de ele prin elan
Și alte flori la fel ca mine ce-ndat le seduceam.

Căci eram mică, un bulgare de purpură
Cu parfum de Eden și iz de nopți de mai
Și în a crinilor invidie înfloream lung în rai;
Cu trâmbițe de greieri și insuflări de nai.

În valuri de inflorescențe cădeam molatic.
Și mă știam pe sfârșite în clarul lunii reci,
Sau atunci când tu smulgeai sălbatic
Petale din ghiveci.

La umbra unui foc de șemineu ardeam pistil și fotosinteze,
Dar încă prețuindu-te mocneam în adâncime,
O soartă blestemată ce-avea să mă planteze
La trei metrii sub țărână, lăstar de-ntunecime.

Priveam neghiobi de pe balcon, înfășurându-și trupuri,
În sărutări plin de nevo,i rupând pe ei carne și amarnice potopuri.
În lumina eternă a unei candele din stea
Își aruncau în buze moi
Plăceri de catifea,
Luptând cu astrul din zăvoi
Gata să declanșeze un război.

În noapte, luminile curgeau sonor
În picături de ceară
Și se rugau în suflări moi
Domnițele din seară.
Cât au umblat tot încovoi murit-ar tălpilor dulceață,
Așteptă gârbovite de mister, la umbra farului pitit în ceață;
Un domn cu vreo zambilă-n mâna și ochi de caramel
Să zacă zâmbitor în cale, s-o zboare în eter.

Iar eu,floare de pe prispa uitărilor presate în batistă
Aud un zumzet ce-mi descântă
Că tu nu ești mai conștient
Decât întreaga noapte, în lupă prea mărită,
Unde miliard de flori ca mine privesc o lume-nsuflețită.
Și își măresc pupila cu miros de vin și bumbăcel
Atunci când cate-un om le-arată un eter
Suflat în aur limpede și stors pe-a lumii rufărie
Umblat de mii de flori și ca și mine-o mie.