Credea că visele devin realitate, dar ei au avut mereu grijă să-i calce în picioare fiecare speranță, credință, iluzie și fantezie.

           Alima . O fiică a destinului și-a pedepselor eterne, închisă într-un coșciug al durerii, înțepăturilor și-a maltratărilor chiar și fizice uneori, din care nu poate ieși . Așa că, ați zice despre soarta ei că e nemiloasă . Ba chiar îngrozitoare. Însă, poate nu e așa . Karma este uneori o reprezentație vie a balansului dintre bine și rău, frumos și urât, conștiință și indiferență . 

           Sunetele vocilor lor anunțând-o că trebuie să stea închisă pentru a nu fi găsită și batjocorită îi bântuie mințile de fiecare dată când ochii i se închid, iar râsetele batjocoritoare o fac să-și rănească mâinile strângând din pumnii micuți l-a rememorarea fiecărei clipe .

           Dar Aly este puternică . Hotărâtă. Încrezătoare. Optimistă – în ciuda identității și-a soartei crude – și mereu convinsă de ideea că va reuși . Cândva, nu foarte departe de atunci, va reuși să fugă . Tot ce trebuie să facă însă pentru ca acest lucru să se înfăptuiască, este să lupte și s-aibă răbdare . Și ea, are toată răbdarea posibilă din lume.

           Anii sau scurs încet . Torturant de lenți pentru mica făptura gingașă cu păr șaten, ochi de ciocolată, piele delicată și suflet de aur . Ca acum, cinci ani mai târziu după închiderea ei. Căci deși exteriorul tinerei indică o ființă dură, imposibil de încăpățânată și poate chiar malefică în interior, Alima să fie în continuare aceiași fiică a rătăcirii minților părinților ei .

          Părul, cândva superb, spălat și-ngrijit datorită atenției iubirii fratelui ei pentru ea, astăzi arată ca al unei vrăjitoare. Încâlcit, murdar, mirositor a probleme și nevoi fiziologie, pătat de amintirea unui trecut prezent ce-o macină pe tânăra de nouăsprezece ani asemeni nisipului din clepsidra întoarsă cu susul în jos. 

           Frate, ce a plecat de lângă ea reușind să se salveze . Sau, cel puțin asta crede încă fata închisă într-o magazie murdară, aglomerată de cutii și alte obiecte vechi pe lângă șobolanii ce dau târcoale în fiecare noapte furându-i somnul obositor . De aceea, Ali a transformat noaptea în zi – pentru a se proteja de animalele hidoase – și ziua în noapte, ajungând astfel să cântărească puțin peste patruzeci de kilograme .

           Ochii ce o caracterizau ca veselă, optimistă și plină de iubire, astăzi sunt îmbrăcați în cearcăne adânci, Alima abia reușind să-și mențină pleoapele deschise din cauza atâtor de multor factori . Și totuși, lupta din interiorul ei încă o indică pe Aly ca pe-o tânără curajoasă . De ce? Pentru că ea nu doar luptă cu realitatea cruntă ce-o încearcă neîncetat purtând-o până-n pânzele albe, dar cumva încearcă mereu să-și păstreze optimismul viu .

           Însă, spuneam despre karmă . Cum că e balanța dintre bine și rău, frumos și urât și-așa mai departe . Ca astfel, să se demonstreze c-aceasta se întoarce ușor-ușor în favoarea Alimei . O bătaie puternică în ușa din lemn a magaziei ascunse sub pământ asemănătoare unui beci, îi forțează astfel inima fetei să creadă din nou . Privirea-i încețoșată încearcă să fixeze lemnul puternic afectat de timp, mâinile sale subțiri și aspre –acum – ridicându-se ușor către treapta ce o desparte de o posibilă prezență aici a unuia din părinți pentru hrănirea ei.

            Deși aceștia nu au mai hrănit-o, sau adus un pahar cu apă de multă vreme . Atât de mult timp a trecut, încât Alima nici nu-și mai amintește.

            Deoarece am văzut un oarecare impact al acestei povești asupra voastră, am decis să introduc prologul și primul capitol în italic, spre a vă arăta – cumva – trecutului Alimei, pentru a vă fi mai ușor să-i înțelegi firea, caracterul și povestea.

            Istorisire ce poate avea un impact violent asupra minților tinere, menționând că orice copiere, retaxtare și / sau repostare a acesteea să se numească plagiat, fiind pedepsită în  conformitate cu legislația în vigoare.

            Toate drepturile rezervate: Criss Tinna