Un alt nou început

            Pașii apăsați și siguri o conduc în afara casei achiziționate cu nu foarte mult timp în urmă, picioarele subțiri și parcă interminabile ale tinerei de 1,69 pășind în mod alert pe treptele ce despart căsuța modestă – și totuși luxuriantă – a acesteea.

             Râsul entuziast, bucuria și energia de care tânăra Özdemir dă dovadă prin tropotul ei, acoperă liniștea din Denizli . Un oraș din sud vestul Turciei și ultima reședință a tinerei, al cărei trecut este mai presus decât umbrit din cam toate punctele de vedere .

             Rochia roșie și decoltată în „V", pe care Aly o poartă, este cu două palme deasupra genunchilor, noua imagine a fetei care obișnuia pe vremuri să nu-și tundă părul decât dacă se rupea eclipsând inclusiv lumina puternică a soarelui ce-o îmbracă precum o mireasă .

        — Alima! se auzi brusc din interiorul casei, așa că fata se opri rapid locului și expiră cu forță aerul rece din plămâni . Oh, Aly! rosti din nou glasul surorii ei. Întoarce-te degrabă înapoi! fu strigătul parcă de implorare al acesteia, forțând-o pe șatenă să-și lărgească zâmbetul până aproape de urechi.

             Ca știind foarte bine de unde și mai ales de ce vine acest avertisment, tânăra să aleagă totuși a ignora vocea acesteia, ridicându-și privirea spre măestria din aproape palatul situat în vecinătatea anexei în care locuiește alături de aceasta .

        — Voi intra eu în acea casă, până la urmă ! își spuse Aly cu voce joasă, strângându-și pumnii micuți și delicați în jurul trupului .

             Apoi, făcând rapid stânga-mprejur, tânăra reintră în casa de doar câțiva metri pătrați . Pășește bucuroasă spre dormitor, acolo unde știe că e sora ei și aproape că sare în sus la fiecare pas făcut . Dar nu-i pasă, e mult prea fericită ca să-i pese .

        — Domnul Mehmet doarme. Făcu ecou în casa goală, vocea Alimei . Nu-și va da seama, vreodată ! exclamă din nou vocea ei subțirică, pașii conducând-o rapid pe tânără în camera unde sora ei o așteaptă cu brațele încrucișate, vizibil deranjată de atitudinea de care șatena dă dovadă .

        — Aly, oprește-te ! spuse în cele din urmă fata cu părul lung și castaniu, privind-o pe șatenă cu sprâncenele unite într-o linie nu tocmai atractivă . Altfel nici Kaan, nici nimeni altcineva nu ne va mai salva ! își termină ea cuvântarea, provocând-o pe Aly să-și arunce plicitisită ochii peste cap .

             Amândouă fetele știu foarte bine cine sunt, cum au ajuns aici, dar și ce urmări vor avea aceste mici joculețe îndrăznețe ale lor . Astfel că imediat ce-i ignoră postura rebelă a Alimei, bruneta îi agăță cu rapiditate mâna dreaptă și-aproape c-o smuci către ea. Întorcând-o cu spatele și rotindu-și ochii obosită, Aisha începu rapid să-i desfacă fermoarul rochiei pe care Aly o poartă, adusă acasă chiar de către ea . Ca la impactul cu podeaua, amintirile trecutului s-o lovească nu doar pe Aisha în creștetul capului precum un bumerang, cât și pe Aly.

***

         — Vă rog să m-ajutați, îi spuse fata cu părul ciufulit, agitată maxim și murdară din cap până-n picioare, primei femei pe care-o întâlni pe stradă de îndată ce reuși cumva să fugă din locuință și brațele acelui străin pe care-l consideră drept nebun . Nu vreau să mor . Se plânse ea din nou, lacrimile alunecându-i șiroaie pe obrăjorii înroșiți de violență, durere, trecut și frustrări .

             Astfel că femeia de vârstă nu foarte îndepărtată de-a fetei ce-i implora ajutorul, căzu rapid în hăul întunect al prejudecăților, calculând fiecare pas pe care avea să-l facă sau nu. Pentru străină, dar mai ales cât pentru ea însăși . Ca auzind țipetele ca de pornire la război ce veneau dinspre interiorul casei de la cei nici câțiva metri distanță, acea doamnă îmbrăcată elegant  să-i agațe curajoasă încheietura tinerei, începând s-o tragă după ea .

              Nu știa cu exactitate unde avea s-o ducă pe fată, de ce o ajută sau cum o s-o facă. Dar ea alese deja cu inima înainte ca rațiunea s-o poată împiedica . Astfel că, o alegere în plus, ce avea să strice? gândi tânăra Kaplan, alergând alături de șatena al cărui păr ca de vrăjitoare zburda rebel peste tot unde-ai fi putut privi.

***

             Dar știind că nimic nu are să schimbe trecutul, ambele fete își scuturară cu rapiditate capetele continuând fiecare să se îngrijoreze tot mai mult pentru a nu fi descoperite de cineva .

        — Mama ne va omorî pe amândouă, Aly ! rosti fata cu păr castaniu, șatena răsucindu-se apoi către ea, rotindu-și ochii plictisită .

        — Doar dacă va afla! Alese  Aly să-i răspundă curajoasă, zâmbetul larg de pe chipul ei denotându-i fericirea și entuziasmul resimțit, Aisha agățându-i furioasă brațele .

        — Știi că n-o să spun nimic, Aly! exclamă ea, luând-o pe șatenă prin surprindere cu acest gest . Nu ? întrebă la final, printre dinți aproape.

        — D-da, Aisha ! exclamă aceasta șocată, simțindu-și rapid brațele închise parcă într-o menghină. Gest ce-i aminti din nou de trecut, așa că începu să se zbată nebunește în brațele surorii ei chiar dacă știa că intenția acsteia din urmă nu are deloc s-o rănească. Și totuși, de îndată ce Aisha observă că fapta ei o rănește pe Aly, eliberă rapid strânsoarea, privindu-și sora cum își masează îngrijorată mâinile, tremuratul propriilor degete forțând-o pe Aisha să regrete tot mai mutl gestul făcut . Aly, îmi pare rău . Calmează-te! rosti din nou, privindu-și complicele de năzbâtii cum începe să se agite prin întreaga cameră.

             Și deși recunoaște că n-a mai văzut-o niciodată așa de panicată pe ființa pe care mama ei a salvat-o practic din mâinile trecutului admițând că ce-a făcut ea astăzi nu poate fi explicat domnilor de la vilă, totuși Aisha nu poate accepta cu nici un chip, că mama prietenei ei, sau oricare din ele să fie trase la răspundere pentru un gest atât de mic precum purtatul unei rochii .

       — Dar sunt calmă! rosti Aisha agitată, fără ca măcar s-o poată simți pe Aly apropiindu-se de ea. Nu, decât în clipa în care brațele mici, delicate și subțiri ale fetei nu se încolăciră-n jurul ei.

       — Observ! spuse Aly, cu încă zâmbetul ei ștrengar pe buze. Tocmai de aceea mă vei acoperi și nimeni nu va ști nimic . Bine? zise ea din nou, slăbind ușor strânsoarea brațelor ei.

             Ca-n secunda în care glasul ei să-nceteze a mai rosti un cuvânt, tânăra Kaplan să se răsucească grăbită către ușa dormitorului pe care-o privi în stare de șoc. Și atunci aproape că se-nnecându-se cumva în căldura emanată de cele două ciocolate fierbinți din privirea Alimei .

             Dar știe foarte bine ce înseamnă să-i ascunzi ceva mamei, la fel cum are cunoștințe și despre ce-nseamnă să fii trădat . Tocmai din acest motiv, Aisha nu-ndrăznește să le trădeze pe nici una din cele două. Mai ales că, una îi este mamă, iar pe cealaltă o vede ca pe-o soră, deși nu îi este .

             Își amintește cu exactitate clipa în care mama a adus-o pe Aly acasă, dar și felul în care aceasta arăta . Cu părul zburlit, asemeni vrăjitoarelor din desenele animate pe care le viziona la acea vreme. Speriată și cu frici din cele mai ciudate, Aisha a luptat totuși mereu să-nvingă toți monștrii din coșmarurile Alimei de la acea vreme .

             Ca acum, reușind cumva să-i îngroape pe aceștia – sau cel puțin asta crede ea și mama ei – Aisha să observe în schimbarea Alimei nu doar frumusețea reușitelor ei și-ale mamei sale, ci și o altă Alima . Una atât de diferită, iubitoare, caldă și fericită, ca nimeni altcineva.

         — Bine . Rosti fata în cele din urmă, pe chipul alb ca spuma laptelui al Alimei s-apară rapid un zâmbet larg de bucurie .

              Și deși Aly știe foarte bine că ceea ce vrea este nu doar interzis, cât și nepoliticos, totuși nu poate opri dorința nebună din inima ei de-a cunoaște, ști și descoperi lumea celor bogați . Sau măcar pe cea din afara celor câțiva metri pătrați în care are voie să iasă, din motive atât de lesne de-nțeles .

        — Mulțumesc, Aisha ! exclamă Alima, fericită . N-o să te dezamăgesc! rosti din nou, furându-i apoi acesteia un pupic pe obraz . Te iubesc, surioară! Mărturisi apoi la final, apoi își ridică din nou rochia închizându-i fermoarul și-o zbughi fericită pe ușă afară .

             Aleargă grăbită pe alee fără să-i pese dac-o vede cineva și se bucură ca un copil mic de fiecare senzație a libertății ei . O libertate pe care nu a avut-o niciodată, dar și de care are atâta nevoie . 

             Căci Alima e un copil . Al inocenței, fricilor, fericirii, iubirii și frumosului. Crează haos din liniște și pace din război . Adună toată familia laolaltă și-i unește chiar și pe cei ce-o nedreptățesc . Respiră aerul bogaților, chiar dacă nu e deloc una de-a lor. Pentru că dac-ar fi fost, atunci nimic din toate cele care i se întâmplă, nu s-ar fi petrecut vreodată. Și visează mereu frumos, căci știe că doar așa o să își poată menține viu spiritul.