Strazile New Yorkului erau pline de turisti si localnici grabiti,dar nu mai grabiti ca Jace, Simon, Isabelle si Clary care aveau o misiune de o importanta maxima. In ciuda aglomeratiei, cei patru s-au straduit sa ajunga repede la Dumort.

-Raphael! tipa Simon imediat ce intra in hotel

Raphael a intrat repede in peisaj,zambindu-le superior.

-Ce vant va aduce pe la Dumort,vanatori de umbre... si Simon? spun ultima parte cu dezgust.

-Sagetile vostre otravite. Aveti un antidot pentru otrava? intreaba Jace, fiind presat de timp.

-De ce ati avea voi nevoie de un antidot? spune Raphael.

-Pentru otrava vostra umbla prin venele lui Alice. zice aspru Isabelle.

Imediat ce aude numele lui Alice, lui Raphael i se schimba expresia incepand sa se simta panica in aer.

-Asteptati aici! comanda Raphael apoi dispare.

In cateva seconde, era din nou in fata lor,cu o sticluta rosie in mana.

-Salvati-o,va rog! spune rugandu-i din priviri. Magnus va stii ce incantatie sa spuna.

-Vom face tot ce ne sta in putere.zice Clary luand sticla.

Dupa ce au parasit DuMort, Jace s-a scos telefonul si l-a sunat pe Alec.

-Cum e Alice?intreaba Jace

-Ca atunci cand ati plecat. raspunde Aec, Jace putand-i simti in voce faptul ca a plans. Ati gasit antidotul?

-Da. Venim spre voi. spune Jace apoi inchide telefonul

***

-Probabil ca te intrebi ce s-a intamplat cu tine cand erai mine,cu noi,familia ta. imi spune mama dupa ce ne asezam pe o bancuta.

-Tati unde e? intreb eu

-Nu a putut veni cu mine, dar a tinut la tine, Alice, foarte mult.

-Povesteste-mi, mami. Ce s-a intamplat cu voi,cu mine?

-Eu si tatal tau ,Kieran, nu am avut o viata usoara. Eu eram vanatoare de umbre, iar el era mundan si tu nu te-ai nascut complet vanatoare de umbre. Insa,nasterea ta tot m-a rapus. Eram grav bolnava cand te-am adus la viata. Tatal tau a murit si el dupa putin timp si ne pare extrem de rau ca te-am lasat singura,dar nu noi controlam lucrurile astea, nu noi alegem cand paramis pamantul ala. Te-am veghiat insa de atunci cand am plecat. Nu ai fost niciodata singura,Alice. Am vazut cand ai fost transformata. Te duceai la gradinita intr-o dimineata cand ai fost atacata de un demon,nu pentru ca erai o vanatoare de umbre, ci pentru ca erai un copil neajutorat si o prada usoara. Eram foarte buna prietena cu Raphael,inca din copilarie si imi promisese ca va avea grija de tine ,dar in acea dimineata a ajuns prea tarziu. Singura posibilitate in care te putea ajuta era sa ii bei sangele si ,in consecinta, sa devi vampir. Raphael nu te-a gasit dupa transformare,dupa setea de sange, ci inainte pentru ca el te transformase.

Inca incercam sa asimilez tot ce mi se spunea. Trecutul meu incepea sa prinda contur, nu cel mai frumos desen,dar desenul meu intunecat care incepea sa prinda lumina pentru ca am luptat pentru o viata mai buna.

-Jumatate vampir si jumatate vanatoare de umbre... de aceea pecetile inca te ard. Esti doua puteri opuse intr-o singura persoana.

***

-Intr-un final! spune Magnus dupa ce o vazu pe Clary cu antidotul.

-Raphael a spus ca stii ce incantatie sa folosesti. spune Clary dandu-i sticluta vrajitorului.

-Da,stiu ce sa fac ,dar trebuie sa ma lasati singur cu ea.

Fara alte contraziceri, parasira incaperea,oprindu-se in hol. Alec nu putea sa stea locului. Se plimba de colo colo fara stare.

-Alec,ce se întâmpla? il intreaba Jace

-Nu pot sa o pierd acum. Nu pot sa o pierd.

Jace nu era prost, isi dădea seama ce se întâmpla cu parabataiul sau. Faptul ca Alec se îndrăgostise era evident ca un far luminat in noapte.

-Totul va fi bine,Alec. Alice e puternica, altfel nu si-ar fi asumat acest risc.

-A vrut doar sa ma salveze si as fi făcut la fel daca eram in locul ei.

Isabelle statea insa aproape neclintita,incercand sa nu isi faca lacrimile vizibile. La un moment dat,simti o mana asezata pe spatele ei si se intoarse imediat.

-Oh,tu erai! spune Isabelle prinvindu-l pe vampirul care o privea dragastos

-Linisteste-te! Alice se va face bine! 

-Si daca nu?

-Nu te gandi la asta. Nu va exista aceasta posibilitate.

Izzy il privi,apoi isi incolacise mainile in jurul gatului sau,imbratisandu-l strans. Dadu drumul lacrimilor lasandu-l pe Simon sa o consoleze,desi nu ar fi vrut ca cineva sa o vada asa.

-Inteleg de ce o plangi si tu,chiar si fara lacrimi. Se vede ca esti afectat.spune Isabelle dupa ce se despartira din imbratisare.

-Uite Iz,am iubit-o pe Alice,dar nu in sensul ala. O iubesc ca pe o sora,cum o iubesc pe Clary. Am invatat sa diferentiez felul in care iubesc prietenii ca pe o familie si felul in care iubesc in sensul romantic al cuvantului.

-Si iubesti pe cineva in sensul romantic?

Dar Simon nu apuca sa raspunda pentru ca usa se deschide, semn ca puteau intra sa isi raspunda la intrebarea pe care toti si-o puneau.

Mai trebuie sa mai asteptati putin pana la verdictul vietii lui Alice. Ce credeti despre trecutul lui Alice si momentul Sizzy? Ati vrea sa acord atentie si asupra celorlalte cupluri (Sizzy and Clace)? Va astept parerile in comentarii care observ ca devin din ce in ce mai putine.