Stiti senzatia aceea de dupa ce te ridici cu capul de sub apa? Asa ma simteam eu acum. In jurul meu erau fetele persoanelor care mi-au fost alaturi mereu si pentru care mi-as da viata. Aproape am facut-o pe asta,nu?

Prima persoana care a sarit pe mine a fost Isabelle,a carei ochi erau negri pe sub ploape de la machiajul intins de la plans.

-Slava Domnului ca esti bine! spune aceasta apoi se departeaza, lasandu-le loc si celorlalti pentru a ma imbratisa.

Tot timpul in care eram imbratisata,ma uitam peste umar la Alec care parea impietrit. Privirea lui nu imi spunea decat retinerea care il cuprinsese.

-Cred ca ar trebui sa te odihnesti. ma sfatuieste Magnus

-Pot merge in camera mea? intreb eu

-Desigur! imi raspunde acesta

Nu aveam afectiuni fizice, adica ma puteam misca, cel putin asa credeam pana cand m-am departat de pat si picioarele mi-au cedat, croindu-mi drum spre podea,dar nu am atins-o. Alec ma prinsese, ajutandu-ma apoi sa ma ridic. Mi-a pus o mana in jurul gatului sau,cealalta ajungand dupa gatul lui Jace care ma condusera amandoi spre camera mea.

-Multumesc baieti! le spun eu dupa ce ma asez in patul meu.

-Ai nevoie de ceva? ma intreaba Jace

-De un pahar de apa, daca se poate. raspund eu

-Sigur.

Pleaca amandoi lasandu-ma singura in camera mea. Nu era nimic schimbat inafara mirosului... parfumul lui Alec. Usa camerei se deschise,dar pe ea nu intra Jace, ci doar Alec care imi lasa paharul pe noptiera si se aseza pe pat,langa mine.

-Ce s-a intamplat acolo, Alice? ma intreaba acesta cu o privire trista

-Am mers la Dumort, vampirii te-au otravit cu o sageata, ti-am baut otrava si cam asta a fost tot.

-Stii ca nu la asta ma refeream.

-Uite Alec, e mult mai dificil de atat, mai dificil decat ai putea intelege tu.

-As putea incerca.

-Erau oamenii mei,familia mea cei care te-au ranit. Imagineaza-ti cum ar fi ca familia ta sa il raneasca pe Jace. Am crescut cu ei si acum au vrut sa ne atace. Nu pot suporta gandul ca familia mea mi s-a intors impotriva.

Tot ce se intamplase ma ranise si nu avusesem nici macar timp sa ma descarc si sa imi descurc gândurile. Lacrimile au inceput sa imi cada pe obraji, Alec stergandu-mi-le incet.

-Noi suntem familia ta acum, Alice. Mereu vei avea o familie aici. imi spune.

L-am privit pentru cateva secunde,lacrimile incepand sa se opreasca.

-De ce ai baut otrava?ma intreaba pe un ton serios.

-Pentru numele lui Dumnezeu, de ce crezi? Tin al naibi de mult la tine. Ma ucide,Alec. Am vrut sa ma opresc, dar imi e imposibil. Nu am putut suporta ideea ca ai putea sa mori asa ca am actionat si as repeta-o de fiecare data cand esti in pericol daca asta inseamna ca iti poti continua viata, chiar daca inseamna ca o sfarsesc pe a mea.

-Sa nu mai incerci asta niciodata. Ma auzi? Am crezut ca te-am pierdut acolo. Nu pot sa mai trec inca o data prin asta.

-Nu credeam ca ai suferit atat de tare.

-Nici nu ai idee cat.

-Imi amintesc ca inainte sa plecam in misiune mi-ai spus ca nu era nimic adevarat,ca erau niste reactii de moment.

-Asta voiai sa auzi,Alice.

Am lasat capul in jos, simtindu-ma putin vinovata. Mana lui Alec imi tinge usor barbia si imi ridica capul incat sa il pot privi.

-Dar nu am simtit-o nicio secunda. continua acesta. Nu pot acum decat sa ma bucur ca esti bine.

Si apoi eu nu am mai rezistat. Tensiune dintre noi se putea taia cu un cutit. Incepusem sa tin mai mult la Alec decat mi-as fi putut imagina vreodata. M-am apropiat de el si mi-am lipit buzele de ale lui, sarutandu-ne cu sete.

Avand in vedere ca actrita aleasa pentru Alice joaca in tvd in rolul lui Caroline are multe scene cu Stefan,Klaus si Tyler asa ca daca pun gif-uri cu Candice(Alice) si Stefan sau orice alt baiat, ganditi-va ca e Alec(daca nu mentionez altceva).

Sper sa va placa capitolul asta si sa imi lasati multe pareri legate de capitol.

Mulțumesc lui CristianaCryss pentru poza de la media.