Cuvintele lui Alec m-au rănit deși era ceea ce insinuăm. Noi doi nu făceam parte din cea poveste de dragoste de care fiecare se îndrăgostește.

M-am îmbrăcat de misiune si am văzut ca in fața Institutului erau Alec si Jace.

-Doar noi mergem in misiunea asta? ii intreb eu

-Da. E vorba de niște tratate de pace ce trebuiesc duse la vampiri. raspunde Jace

-La Dumort? intreb eu

-Da.

-Sa mergem atunci.

Eu am intrat in spatele mașinii, in timp ce Jace s-a pus la volan si Alec in locul de langa șofer. Am ajuns repede la Dumort. In ciuda orei, erau destul de mulți vampiri treji.

-Poti sa mergi tu înainte,Alice. spune Jace.

-Ok.

Am tras aer in piept si am înaintat. Erau mulți vampiri care mișunau prin Dumort,dar primul pe care l-am văzut a fost Christian, un vechi prieten din copilărie,care m-a primit in hotel.

-Christian1 spun sărindu-i in brațe. Ma bucur sa te vad.

-Si eu,Alice. Ce te aduce pe aici?

-Prietenii mei trebuie sa lase niște tratate de pace. Unde e tata?

-In biroul lui.

Nu am mai așteptat alte indicații,ci am fugit spre biroul lui Raphael,unde o pereche de vampiri păzeau usa si nu ma lăsau sa intru. Nu am avut alta alternativă asa ca Alec si Jace s-au ocupat de ei.

-Tata! strig eu îmbrățișându-l.

-Ali! Cu ce ocazie?

-Ti-am adus tratatele. Trebuie sa le semnezi. spune Alec punând niște hârtii pe birou.

Tata a început sa le studieze cu atenție,iar dupa ce le-a semnat,noi am ieșit ca apoi sa observam un grup de vampiri pregătiți sa ia pe cineva la bătaie. Iar noi eram aceia care urmau sa incaseze acea bataie. Am încercat sa vorbesc cu ei,dar nu am reușit sa ii înduplec. M-au surprins armele vampirilor totusi ,doi aveau arce cu săgeți. Vampirii nu lupta de obicei cu arme,ci se bazeaza doar pe forta proprie si pe colti. Si noi am început sa atacam,dar vampirii au fost rapizi,deja rănind pe unul dinte noi. Alec avea o săgeata adânc înfiptă in mana.

-Trebuie sa plecam! Acum! tip către Jace. Alec e ranit.

Alec era deja pe jos,cu ochii de jumatate deschisi. M-am apropiat de el si i-am facut o iratze.

-Alec! Hei,hei! Uite-te la mine! Sa nu indraznesti sa inchizi ochii.

Se uita la mine si nu stiam ce as mai fi putut face. Jace a venit repede langa mine si i-a pus o mana dupa gatul sau,cea ranita atarnand in jos.

L-am urcat pe Alec in mașina,iar Jace a mers foarte repede la Institut. L-am dus la Infirmerie si l-am întins pe un pat,cu Jace langa mine care încerca sa scoată săgeata din mana lui Alec si sa ii aline durerea prin legatura de parabatai,dar aceasta legatura era si o problema pentru ca si Jace se simtea slabit.

Dupa ce a reușit,am observat un lichid verde scurtându-se din rana.

-E otrava. spun eu surprinsă

Alec scâncea si tipa de durere. Asta era noua arma a vampirilor. Nu un simplu arc de vanatoare, ci un arc cu sageti otravite. Era un jos murdar pe care vampirii adorau sa il joace.

-Nu putem sa scoatem otrava din el. Ne trebuie o alta cale. spune Jace.

Si apoi inima a inceput sa mi-o ia la goana. Puteam sa il pierd pe Alec in fata otravii si nu il puteam lasa sa plece de pe lumea asta fara ca eu sa lupt pentru el. Da,aveam sentimente adanci pentru el si era timpul sa uit de motivele irelevante care ma opreau din a fi fericita. Meritam sa fiu fericita si iubita si nu ma puteam gandi la cineva mai potrivit decat Alec care sa aiba grija de mine si sa ma protejeze. Acum era timpul sa il protejez eu,chiar daca urma ca Julieta sa nu mai existe pentru un Romeo.

-Nu te speria,ok? ii spun eu apoi ma apropii de mana rănită.

-Ali...

Dar nu apuca sa mai spună nimic pentru ca imi bag colții in mana lui,începând sa sorb otrava. Simteam cum imi pierd controlul, mințile, totul, otrava arzandu-mi gatul. Singurul lucru pe care il mai văzusem era camera care incepea sa se invarte in ce eu imi dădeam ultima suflare.

Ce credeti ca se va intampla in continuare? Eforturile lui Alice vor da roade? Abia astept sa citesc ce credeti in comentarii si chiar m-as bucura daca ar fi mai multe decât la capitolul trecut.