Dar ne-am dezghetat, buzele mele pierzand contacul cu ale lui, ochii mei privind adanc intr-ai lui,rasuflarea mea fiind aproape taiata. Il priveam,ma privea,dar niciunul nu avea curaj sa faca altceva sau sa scoata vreau sunet.

Incepeam sa imi recapat puterea in picioare,scutindu-l pe Alec de greutatea mea. Apoi am disparut si pentru asta puteam sa multumesc doar vitezei de vampir de care eram atat de mandra ca o detineam. Primul lucru pe care l-am facut cand am ajuns in camera mea a fost sa ma schimb in pijamale si sa ma bag in pat,incercand sa nu ma gandesc la ce lasa am fost ca am fugit dupa sarut,ca am fugit de Alec,ca am fugit de sentimentele mele.

***

Voiam sa nu ma mai trezesc in dimineata aia,dar persoana de pe partea cealata a usii camerei mele nu tinea cu mine. Persoana respectiva dorea cu toata putinta sa ma trezeasca si sa ma traga in realitatea aceasta din care doream sa scap. Ma dau incet jos din pat si ma apropii de usa. Daca era Alec? Daca el batea cu atata perseverenta pentru ca voia o explicatie? Am pus mana pe clanta si am deschis usa sfios. Am expirat usurata cand am vazut ca peroana din spatele usii era Isabelle.

-Neata,somnoroaso! Nu aveai de gand sa te ridici din pat azi ori sa mananci?

-Ar fi o idee sa merg la masa. Tu vii de acolo?

-Da. raspune ea confuza.

-Si Alec era acolo?

-Da. Ce e cu tot interogatorul asta,Alice?

O strang de anebrat,o imping in camera si inchid usa in urma noastra.

-Alice,spune-mi ce se intampla?

-Aseara,dupa ce ne-a adus Jace inapoi la Institut,m-am dus in sala de antrenament. Dupa cateva minute a aparut si Alec. M-am ranit cu un cutit si am alunecat pe sange,iar Alec m-a prins si... si...spun greu... ne-am sarutat.

-Cum?spune Isabelle si socata si incantata in acelasi timp.

Nu stiam cum avea sa reactioneze,dar ma bucur ca e bine,momentan.

-Povesteste-mi tot!

Am avut nevoie de o jumatate de ora sa ii explic cat mai detaliat posibil momentul si cu fiecare minut trecut vedeam cum zambetul ii creste.

-Stiu ca nu e ceea ce iti doresti,dar va trebui sa vorbesti cu el. Stati in aceeasi casa,Alice! Nu puteti sa nu va mai vedeti niciodata.

-Stiu,Izzy,dar nu stiu ce sa spun. Ma blocez de fiecare data cand ma gandesc la asta.

-Atunci deblocheaza-te! Vorbeste din inima,spune ceea ce simti.

-Multumesc pentru sfat,Izzy. O sa vin si eu sa mananc imediat dupa ce ma schimb.

-Te las atunci.imi spune apoi iese din camera.

M-am imbracat intr-un tricou lejer si niste blugi si m-am dus la bucatarie. Era goala asa ca dupa ce am mancat repede o omleta si un sobolan in sange m-am intors in camera mea unde,langa usa,aveam un musafir care cum am intrat m-a prins de mana si m-a adus in fata lui.

-Nu poti sa ma eviti la nesfarsit. spune Alec privindu-ma fix in ochi.

Am auzit cum am inghitit in sec. M-a speriat ,,ambuscada" lui,dar mai mult ma speria ce urma sa se intample.

-Nu poti sa uiti de sarutul ala la nesfarsit.

Dupa ce mi-am recuperat vocea,am vorbit si eu.

-Nu am incercat sa il uit. spun privind in jos.

-Atunci ce e? zice Alec ridicandu-mi capul incat sa ma poata privi in ochi. Vorbeste cu mine,Alice. Nu am o runa de citit mintile.

-Nu pot sa ma indragostesc de tine. spun simtind cum o lacrima imi cade pe obraz,iar el mi-o sterge incet.

-De ce?

-Pentru ca e gresit, pentru ca eu sunt ciudata hibrida Alice Landrose,iar tu esti marele vanator de umbre Alexander Lightwood, pentru ca tu ai putea avea orice fata, pentru ca noi doi suntem atat de diferiti, pentru ca...

Dar nu am apucat sa termin pentru ca imi prinde fata in palme si ma saruta apasat,hranindu-ma cu sarutul ala ca si cum eram nemancata de zile intregi si sarutul ala ma readucea in simtiri.

-Nu ma mai tortura asa.

-Eu nu incerc sa te torturez,ci tu ti-o faci singura. Uite, Alice. Nu am cunoscut agonie mai mare ca atunci cand erai suparata pe mine si placere mai mare cand ti-am atins buzele pentru prima data. Imi dau seama ca si tu simti ceva.

-Nu ai nici cea mai vaga idee ce simt,Alec.

-Nu? Atunci de ce tresari de fiecare data cand te ating? Si nu te poti lega de temperatura pentru ca nu o simti.

-Asta e problema. Simt caldura cand ma atingi,dar imi interzic afecțiunea asta. Noi doi nu am fost facuti unul pentru celalalt.

-Poate ca ai dreptate. Au fost doar niste impulsuri de moment. Defapt nu simtim nimic unul pentru celalat.

Vrea sa mai spuna ceva,dar telefonul ii suna,pe ecran afisandu-se numele lui Jace. Alec raspunde si isi lipeste telefonul de ureche.

-Lumea are nevoie de niste vanatori de umbre. Pregateste-te de misiune. imi spune apoi pleaca.

Ce intorsaturi,nu-i asa? Sper sa imi lasati multe pareri legate de acest capitol si sa fie multe. Ce credeti ca se va întâmpla cu Alice si cu Alec?