-Nu fi absurd! Nu o sa iau din sângele tau.

-De ce nu?

-Pentru ca nu pot,ok? Nu am mai băut sange uman de mult timp si as putea sa imi pierd controlul.

M-a privit pentru câteva secunde apoi a scos o sticluța mică dintr-o lada.

-Stiu ca e putin,dar cred ca iti poate potoli foamea. Nu e otrăvit! imi spune apoi zâmbește.

Fara sa mai intreb,dau mica sticluța pe gât. Imi era mult prea foame,dar imi era si mai foame de răspunsuri.

-Acum,cred ca imi datorezi niste explicatii. ii spun eu dupa ce termin cu masa.

Se uita la maine fara sa spuna nimic. Ma enerva asteptarea asa ca am simțit nevoia sa ridic tonul la el.

-Astăzi Alec! Stiu ca sunt nemuritoare, dar nu am tot timpul din lume.

Ah,da. Nemurirea avea avantajele si dezavantajele ei. Nu am experimentat-o prea mult,sa vad zeci de generații trecând pe langa mine.

-In primul rând,imi pare rau ca te-am supărat.

-Nu te cred. Ma chinui de cand eram un copil.

-Asta nu e adevărat. Nu te chinuiam,doar eram mai dur.

-Cum spui tu. Continua!

-Nu am avut intenția de a te evita. Doar ca nu stiu ce s-a întâmplat cu mine cand ti-am cerut sa rămâi. Si legat de sange. Da,stiu ca l-am luat fara sa iti cer voie si imi cer scuze si pentru asta.

-Ai de gând sa imi spui ceva adevărat astăzi? spun pe un ton plictisit

-Iti spun adevarul, Alice. Ce iti e atât de greu sa înțelegi ca stiu ca am gresit si ca imi pare rau?

Iar acum am simțit ca iti pierde cumpătul si ca ar putea sa se termine urat,dar si eu eram tare si in stare sa ma cert cu el pana găseam niște explicații plauzibile.

-Vreau ca tu si Jace sa imi umpleti rezerva de sange pana sa ajung sa ma hrănesc cu nevinovații newyorkezi de pe străzi.

-Asta vrei,asta se va face.

-Bun. concluzionez eu si ies din încăpere

***

Noapte deja se lăsase in New York. Voiam sa ma distrez putin in seara asta asa ca m-am gândit sa merg cu Isabelle si cu Clary in Pandemoniu. Nu am mai fost de ceva timp acolo.

-Esti sigura ca vrei in Pandemoniu? ma intreaba Izzy. Mai degrabă mergem la vânătoare de demoni decât la distracție.

-Doi in unu. Oh,haide,Iz! De la câte ieșiri in club s-a retras Isabelle Lightwood?

-Obți de obicei ceea ce iti dorești, nu?

-Cam de fiecare data.

-Mai adaugă o victorie atunci.

Am zambit învingătoare si apoi ne-am îmbrățișat. Clary însa nu a putut sa ajungă. A avut ceva de făcut cu mama ei si cu Luke.

Ma îmbrăcasem simplu,cu o rochie roșie nici prea lunga,nici prea scurta care imi scotea in evidentă pielea palida si parul blond,desprins peste umeri.

Am decis cu Isabelle sa ne întâlnim in fata Institului si spre locul acela ma îndreptam cand l-am văzut pe Alec in capătul coridorului.

Nu a spus nimic pentru câteva secunde,mulțumindu-se doar sa ma privească. Si-a reglat vocea, apoi a zambit.

-Pentru cine te-ai gătit asa,Lady in red? ma intreaba

-Pentru nimeni si nu cred ca esti in poziția de a-ti permite sa făci glume.

-Cat timp o sa mai stai suparata pe mine?

-Nu stiu. Pana cand imi primesc sângele înapoi?

-Poftim!

Imi întinde o punga plină cu sticle cu sange,asa cum i-am cerut.

-Poate ca inca mai sunt suparata.

-Ce vrei sa fac ca sa nu mai fii suparata? Spune-mi si eu o fac.

-Aruncatul de pe o clădire se pune? intreb pe un ton ironic

-Nu ai vrea sa ma arunc de pe o clădire.

-De ce nu?

-Pentru ca ții la mine.

Suspans... Abia aștept sa vad ce va trece prin cap asa ca lăsați-mi in comentarii părerile voastre.