Negru... Lipsa de orice speranta... Neputinta... Pierdere... Suferinta... toate intr-un singur corp nevinovat ce se lupta intre pamant si cer.

***

Alec s-a trezit dupa cateva minute de incostienta. Bucuria de fi supravietuit se naruise imediat ce o vazu pe patul de langa al sau pe Alice.

-Ce s-a intamplat? intreaba el spre grupul de peroane care stateau in jurul lui Alice, cu ochii in lacrimi.

-A baut otrava din rana ta. O pierdem! il anunta Jace trist

-Cum? Nu se poate! explama baiatul si se da jos din patul sau pentru a se apropia de cel al lui Alice.

Alec stia ca Alice e o luptataoare,o fata foarte curajoasa,dar nu s-ar fi gandit niciodata ca s-ar putea sacrifica in fel asta, cu atat de putin pentru el. Alesese sa il salveze pe el,cu schimbul vietii sale.

-Trebuie sa se poata face ceva. Nu se poate sa fi murit.

-Nu a spus nimeni ca a murit,dar nu mai are mult. Magnus a facut tot ce s-a putut face. spune Isabelle,observandu-i-se machiajul intis de la atatea lacrimi.

-Teoretic,era deja moarta, dar,ca la orice vampir,sufletul ii poate parasi corpul, lasandu-i corpul neinsufletit, moarte totala. De acest stagiu e ea acum. madu explicatii Magnus.

-Trebuie sa existe un antidot.spune Alec pe un ton disperat.

-Am putea merge sa intrebam vampirii. E vorba de o problema de viata si de moarte. In plus, e vorba de fata crescuta de Raphael. Daca exista un antidot ni-l  va da. zice Jace apoi,urmat de Clary, Isabelle si Simon, iese din Infirmerie.

-Voi fi in apropiere daca ai nevoie de mine sau daca da semne de miscare. ii spune Magnus lui Alec,lasandu-l singur pe acesta cu Frumoasa Adormita.

Alec isi trase un scaun langa patul ei si o lua de mana. Incepuse sa o priveasca. I se parea atat de frumoasa... atat de nevinovata si de curajoasa. Incepuse sa tina la ea ca la cel mai pretios lucru al sau,ca la ultimele picaturi de apa ce i se scurgeau acum printre degete in deserul aspru. Afectiunea sa crestea din ce in ce mai mult,dar daca nu o sa aiba cui sa o arate? Daca singura persoana care il facea sa simta fluturi in stomac si speranta ca maine mai vi mai bine decat azi nu isi va mai deschide ochii aia albastrii verzui ca marea tulburata? Daca Alice nu va mai avea o zi de maine? Era tulburat de toate aceste intrebari, tulburat de iubirea ce incepea sa o poarte unei hibride, tulburat de ceea ce ii facuse femeii care statea cum in fata lui inconstienta. Primele larimi incepura sa ii curga, lasandu-se prada emotiilor.

***

Si acum totul deveni alb. Totul intr-un vis. Stiam ca visez,ca ma aflam intre real si ireal. Stiam ca nimeva acolo jos ma plage si cineva acolo sus ma vrea, dar eu eram la mijloc, inca stapana pe ceea ce doream sa fac,sau cel putin sufletul meu era. Nu aveam siguranta completa asupra corpului si asta puteam observa si aici,in universul asta de mijloc. Aveam corpul fetitei normale care eram inainte, fetita care nu avea nici cea mai vaga idee ce un vampir urma sa o muste si sa ii transforme viata.

Vedeam un camp cu flori multicolore si nu m-am putut opri tentatiei de a nu culege cateva,ca o copila. Culegeam si cantam, amintindu-mi de copilaria anevoioasa avuta. Nu am fost un copil crescut in lux. Pana cand Raphael m-a gasit, am trait intr-o casa de copii,neavand parinti sau vreun tutore legal, dar m-am descurcat si am reusit sa ajung sus,sa ma ridic din cenusa ca o pasare Pheonix.

-Alice?! ma striga o voce din spate.

Automat,am intors capul si am vazut o femeie vesela care imi zambea. Figura imi era cunoscuta doar din poze,dar era inconfundabila,imposibil de uitat.

-Mama!

Am uitat de flori,am uitat de cantec, doar m-am dus sa o imbratisez.

-Ma bucur atat de mult sa te vad,scumpa mea!

-Am murit,mami?

-Draga mea,asta nu mai tine de tine. Acum,avem atat de multe de vorbit.

Drama,drama si iar drama. Credeti ca vor gasi un antidot pentru otrava si o vor salva pe Alice? Ce ii va spune Elizabeth lui Alice? Sper sa imi lasati multe pareri in comentarii si sa fie mai multe decât in capitolul precedent. Dupa cum probabil ca ați observat, cartea are o noua coperta, pentru care ii mulțumesc lui CristianaCryss