Nu suntem niște Sfinți,Ok? Ne hrănim cu sange si suntem ucigași mai mereu vânați de Conclav. De cati vampiri cu intenții permanent bune ați auzit? Doi sau trei,nu? Noi suntem "rebelii" Conclavului, ghimpele dintre coaste sau mai bine zis coltul... Locuitorii Lumii de Jos.

Hotelul Dumort e casa mea sau cel putin mi-a fost toata viata pana cand am aflat ca sunt o vanatoare de umbre... O combinatie destul de atipica. O fata jumatate vampir si jumatate vanator de umbre,jumatate diavol si jumatate inger.

Povestea vampiriței Alice Landrose care a ajuns in Institutul din New York a devenit destul de cunoscuta intre Locuitorii Lumii de Jos. Si chiar e rupta dinte-o poveste,dar nu asta mi-am dorit... Mi-am dorit sa imi duc traiul etern de vampir fara diferite desene pe corp,fara pumnale serafice si alte chestii sfinte pe care unii vampiri nici nu pot sa le pronunțe.

Aveam doar 16 ani cand am fost mutată din Hotel Dumort in Institutul din New York.

-Dar tata,nu vreau sa plec!ii spun ștergându-mi lacrimile. Asta e casa mea!

-Ali,aici va fi mereu casa ta,dar trebuie sa te las sa pleci si sa iti cultivi puterea de vânător de umbre.

-Nu vreau sa fiu vânătoare de umbre! De ce nu puteți înțelege cu toții asta?

-Asta esti acum Alice. Vei fi mereu fiica mea,dar in Institut iti vei forma o adevarata familie. Nu trebuie sa ne pierdem legătura. Inca putem merge sa vânam impreuna sau sa facem orice vrei tu.

-Mulțumesc Raphael! ii spun strângând-ul strâns in brațe.

-Disera te voi duce personal la Institut.

Raphael Santiago nu este tatal meu natural. Eu sunt a nimănui. Stiu doar ca mama a murit dupa ce m-a născut,iar tata a decedat putin timp dupa. Raphael doar m-a crescut ca pe fiica lui dupa ce m-a găsit in agonia si neînțelegerea mea de vampir neștiutor,la 5 ani.

Imi amintesc destul de clar noapte aceea in care ma plimbam prin întuneric trăgând dupa mine un geamantan greu. Căram destul de multe sticle. Raphael imi promisese ca am o rezerva considerabila de sange si ca ma poate aproviziona de fiecare data cand am nevoie,dar urma sa fiu înconjurată de persoane care nu sunt vampiri si frica că as putea avea dorința de a-i musca creștea.

Raphael ma făcuse neînfricată,dar oricât de curajos ai fi mereu ai lucruri de care sa te temi.

-Ali,eu nu voi putea intra cu tine pana in interior. Institutul este un loc sfânt construit pe spațiul unei foste biserici,reprezentând Ingerul ceea ce nu permite vampirilor sa depășească aceasta încăpere spre interior. Te rog sa rămâi puternica si...

Raphael nu reuși sa isi termine propoziția pentru ca usa se deschise scartaind,iar pe ea intra o femeie putin trecuta de vârsta de 40 de ani. Runele existente pe brațe imi dădeau de înțeles stautul ei.

-Maryse! Nu pot spune ca e o placere sa te revăd pentru ca asta înseamnă ca sunt un mincinos. Nu suntem in cele mai bune relații,dar Alice e ca si fiica mea asa ca ai grija de ea asa cum ai grija de Alec,Jace sau Isabelle.

-Nu iti face griji,Raphael! Domnișoara Landrose va fi protejata si îngrijită aici. Totul va fi bine! spune femeia spre Raphael apoi isi muta privirea spre mine. Buna Alice! Eu sunt Maryse Lightwood si conduc acest Institut. Ma bucur sa te avem aici!

-Ba nu o faceți! Va e frica de ce ar putea sa va facă colții mei,de ce as putea face nopțile.

-Ali,linisteste-te! imi spune întorcându-ma cu fata spre el. Fii vigilenta! Te iubesc Alice!

-Si eu te iubesc tata!zic strângând-l tare in brațe

Maryse m-a ajutat cu valiza si mi-a arătat unde e camera mea. Apoi m-a condus in biblioteca pentru a-i cunoaște pe ceilalți vânători de umbre din Institut.

Sunt o mare iubitoare de lectura, dar niciodata nu mi-am imaginat ca exista atât de multe cărți. Biblioteca era imensa, surprinzătoare, visul oricărui cititor înrăit.

Dar nu pentru cărți ma aflam eu aici, ci pentru a-i cunoaște pe vânătorii de umbre. Erau trei adolescenți impunători. Puteai spune ca au același sange,dar doi dintre ei semănau ca doua picături de apa,iar al treile nu prea. Avea parul blond si o privire patrunzatoare. Era foarte musculos si părea foarte puternic. Acesta a făcut un pas in fata si mi-a întins mana politicos.

-Jace Wayland!

Eu doar i-am zambit ca apoi sa imi mut privirea asupra singurei fete din grup. Avea parul negru ca smoala si niște foarte foarte bine definite. Arată ca o adevarata luptătoare. Langa ea stătea un băiat cu parul la fel de negru si ochi albaștrii ca marea.

-Buna! Eu sunt Isabelle Lightwood,iar acesta este fratele meu,Alec Lightwood.

Deși m-am integrat greu, in următorii 2 ani Maryse mi-a devenit ca o mama,iar Institutul din New York ca o casa.

Intre timp,am mai cunoscut o vânătoare de umbre care s-a alăturat grupului,Clary Fairchild si odata cu ea si pe cineva care era ca mine,un vampir,Simon Lewis, care imi ținea treaza sufletul de locuitoare a Lumii de Jos.