Cu arcul

E bine sa fii mereu antrenat,mai ales cand ai petrecut destul de multi ani ca vampir,ci nu ca vanator de umbre. Acestia din urma au un antrenament total diferit. Adica nu pot spune ca,ca si vampir, ma antrenam intr-un fel anume. Raphael m-a invatat cand eram mica cum sa vanez si sa imi aleg prada inteligent,dar nimic mai mult. Era tot ce trebuia sa stii pentru a supravietui. Ca vanator de umbre, foloseam diferite arme: pumnalul serafic(care de altfel imi era preferat),arcul cu sageti,sabia,biciul(specialiatetea lui Izzy) si fel de fel de cutite,ca sa nu mai pomenesc si de antrenamentele fizice... Oricat de buna stiam ca sunt cu pumnalele serafice,arcul imi dadea mereu dureri de cap si dureri fizice. Mereu ma raneam cand il foloseam,ba sageata imi cresta pielea,ba imi dadeam cu arcul peste degete...un total dezastru.

Desi nu sunt o vanatoare de umbre completa, tin sa fiu printre cei mai buni luptatori din neamul nefilimilor. Pe campul de lupta te lupti cu orice ai la indemana,dar eu ce fac daca prima arma care imi cade in mana e un arc? Avem nevoie de antrenament major! Mana stanga,acolo unde de obicei eram crestata, era bandajata deja,iar eu ma intreptam spre sala de antrenament care nu era goala. Isabelle era acolo,exersand aruncarea unor cutite.

-Buna Iz! ii spun eu intreptandu-ma spre locul unde erau tinute armele

-Hei Alice! Eu tocmai terminam asa ca iti las sala.

-Multumesc Izzy!

Am luat arcul si o tolba cu sageti si am scos tintele. Pana Isabelle si-a strans lucrurile eu deja aruncasem prima sageata,cu urmari destul de catastrofale.

-Nu te dai niciodata batuta,nu?ma intreaba ea. Cred ca ar trebui sa ceri ajutor,Alice. Nimeni nu s-a nascut invatat si ti-ar fi mult mai usor daca cineva ti-ar explica ce trebuie sa faci.

-Jace parca se pricepea la asta.

-Jace e plecat in misiune,dar Alec e aici.

-Mai bine incerc singura decat sa ma invete Alec.

-Oh haide,Alice! Ce poate sa fie atat de rau? E cel mai bun arcasi pe care il stiu si cu siguranta te va ajuta.

Inainte sa mai pot protesta,Izzy deja plecase. Imi dadusem si eu seama ca Alec e cel mai bun arcas din tot Institutul,dar desi voiam sa stiu mai bine sa folosesc arcul,nu am vrut sa apelez la ajutorul lui.

Dupa cinci minute,am pus a doua sageata in arc si pe a treia si pe a patra si pe a cincea,fiecare sfasiind din ce in ce mai mult plasturele de la mana si inrosindu-mi degetele. La un moment dat,am simtit ca nu mai putem,ca totul era inutil. Am aruncat arcul pe pamant si m-am prabusit pe podea,incercand sa imi tin lacrimile de durere in frau. Sangele incepuse sa isi faca aparitia si la fel si coltii. Nu conta daca sangele pe care il vedeam era al meu sau nu, coltii imi ieseau mereu. M-am dus sa imi pansez mana,cand am auzit niste pasi apropiindu-se.

-Lasa-ma sa te ajut!

Nu mai aveam forta sa protestez. Eram nervoasa si ma durea mana foarte tare. Mi-am ridicat privirea spre el,uitasem insa ca inca avem coltii scosi din teaca. Imediat ca am vazut ca isi atinteste privirea asupra lor mi-am lasat capul in jos. Pierdusem contactul vizual cu sangele,iar dupa putin timp s-au retras.

-Nu trebuie sa iti fie rusine de cine esti,Alice!

A continuat sa ma bandajeze,iar dupa ce a terminat si-a dres vocea si a pus:

-Izzy mi-a spus ca ai nevoie de ajutor cu arcul.

-Dupa cum observi,spun eu aratand spre mana ranita,am.

A zambit,iar eu am facut acelsi lucru,simtindu-ma deja mai bine. Alec a luat arcul pe care il aruncasem si a luat mai multe sageti.

-Ia arcul si pune sageata. imi indica el

Am facut in tocmai.

-Acum,incearca sa tintesti,dar nu da drumul sagetii.

Am tras de arc,pregatindu-ma sa imi dea comanda pentru lansarea sagetii.

-Nu te misca.spune in timp ca vine in spatele meu,punandu-si minile peste ale mele.

Pielea lui era atat de calda,iar eu eram ca de geata. Asta ne facu pe amandoi sa tresarim la schimbarile de termperatura simtite. Eu mereu avem corpul rece,eram totusi un vampir,dar parea ca Alec se obisnuise repede. Si eu la fel. Erau cele mai calde maini pe care le simtisem pana acum...

Cum credeti ca se va termina lectia? Va astept parerile. Chiar ma ajuta părerile voastre si ma încurajează.

Bạn đang đọc truyện trên: AzTruyen.Top