Alezander Hyperion Melton

               Nu mi-am dorit niciodată să o am pe Amethyst Brooks. Nu mi-a stârnit interesul nici măcar o dată, deși când a crescut am fost tentat să o trag de mână direct în patul meu, căci era o femeie frumoasă. Al naibii de sexy, dacă ar trebui să recunosc vreodată asta.

       Dar micuța brunetă mi-a intrat pe sub piele, iar eu am acceptat-o pe lângă mine, în viața mea și în patul meu. Dar nu am iubit-o niciodată.

      Amethyst era mult prea pură și inocentă, plină de viață și striga pur și simplu iubire. Eu nu am găsit niciodată iubirea adevărată, este ceva mult prea profund, încât nu pot să o înțeleg și să mi-o asum. Nu îmi plac lucrurile pe care nu le pot controla, căci așa sunt eu, un Melton.

        Micuța cu nume de piatră prețioasă a venit în viața mea când aveam cea mai mare nevoie. Eros se lupta cu proprii demoni, nu mă putea salva, dar ea da, așa că am lăsat-o, știind că o să îi frâng inima.

       Ea nu a fost niciodată pregătită pentru nici jumătate din lucrurile pe care le-a simțit cu mine, dar o să treacă peste, așa cum face mereu.

       Iar eu urma să îmi trăiesc viața, să zâmbesc în fața camerelor și să beau până dimineață în timp ce o femeie goală dormea în patul meu. Eu și Amethyst suntem total opuși, eu nu o merit pe ea, ea nu trebuie să mă aibă pe mine.

       Știi ce este ciudat? Că unul dintre oamenii pe lângă care treci pe stradă poate fi sufletul tău pereche.

       Așa am cunoscut-o pe Rachel, iubita mea. Mă întorceam de la o petrecere, iar ea mânca o ciocolată, zâmbind peste tot și lingându-și buzele. Iar eu m-am îndrăgostit de felul cum zâmbea, de modul în care mergea și de trupul ei. Dacă iubirea era un drog aș fi murit de supradoză.

       Eu eram doar un puști plin de hormoni și chiar dacă nu eram câtuși de puțin virgin când am făcut dragoste cu ea m-am simțit ca și cum aș fi fost. Trupul ei peste al meu și eu în ea, inimile noastre băteau la unison una pentru alta.

        Vara aia a fost cea mai frumoasă perioada, orarul meu era simplu: o visam toată noaptea, mă îmbrăcam cu gândul la ea, ii cumpăram dulciuri și o trăgeam în pat seara. Iubirea pentru ea mă făcea să nu mai gândesc, nu îmi păsa de dezamăgirea tatei, de privirile urâte, dar îmi păsa de părerea unei persoane, părerea mamei.

        Nu știu cum aș putea să o descriu pe mama, îmi e imposibil să descriu cât m-a iubit. Cred că mereu am fost băiatul ei pe care îl mângâia după fiecare bătaie avută și îl săruta pe frunte. Dar mama nu o plăcea pe iubita mea, nu îi plăcea cum se purta, o considera o falsă și o profitoare. Mama a avut dreptate, doar că eu nu am ascultat.

      Chiar și Eros a fost păcălit de ea, nu cred că s-a înțeles vreodată așa bine cu o femeie după ce Anne a murit. Nici Mark nu a avut o părere proasta despre ea, din contra, el a iubit-o mai mult decât am putut eu să o fac și ea l-a ales pe el.

        Prieteniile marchează o viață mai multe decât o iubire. Iubirea riscă a degenera în obsesie, prietenia nu a fost niciodată mai mult decât "a împărți". Iar noi doi am împărțit-o pe ea, deși nu ar fi trebuit niciodată.

        Alezander de altă data de schimbase, dintr-o dată mă simțeam trădat și uitat, eram plin de furie și voiam să o îndrept doar spre ei doi. Zâmbeau și se iubeau, iar eu fumam doar mai mult , începând să îmi fumez și beau viața ca să uit tot ce simțeam.

        Dar apoi ceva mi-a cutremurat lumea și a spart Universul, ceva ce nu ar fi trebuit să se întâmple vreodată. Și totul doar pentru că Mark a fost atât de egoist și nu a ales-o pe ea, eu asta aș fi făcut, căci o iubeam și încă o fac. Accidentul de mașină nu a fost provocat de ea, dar a ajuns la spital în stare gravă, cu mine și Mark stând pe hol.

       "— Femeia sau copilul?" Replica asta i-a adus moartea, prietenul meu nu a putut să renunțe la copilul lui nenăscut, doar că nici Rachel și nici fetița nu au supraviețuit. 

         Îl urăsc din simplu motiv că iubita mea a murit din cauza alegerii lui egoiste, mi-a furat-o odată și nu a putut să o protejeze. De ce mama dracului i-ai promis luna de pe cer dacă tu nici nu știi cum arată un bec?

        Mi-am promis că nu o să mai iubesc, dar Amethyst a avut altceva de spus, dându-mi planurile peste cap. A râs, a dansat, a făcut sex cu mine și m-a iubit de la început fără să aștepte nimic în schimb. Poate de asta m-a făcut să mă îndrăgostesc pentru a doua oară în viața.

        Doar că ea merita ceva mult mai bun, nu pe mine și Iadul, chiar și Lucifer a fost cândva înger. Ea merita pe cineva care să se roage la Dumnezeu să fie a lui și să le vorbească părinților ore întregi despre cât de specială este, să o pună mereu pe primul loc și să o iubească.

         O iubesc, dar pentru binele ei ar trebui să mă uite, nu îmi pot asuma iubirea asta când știu că toate femeile pe care le-am iubit din inimă sunt la câțiva metri sub pământ. Nu îmi permit să o rănesc și pe ea.