~21~
Toți ne acuză că iubim prea mult și nu știm să atingem flăcările pasiunii singuri și cu grijă. De unde să știe ei că iubirea este cel mai sacru sentiment și că Afrodita decide dacă drumul este plin de zâmbete sau nu.
Sufletul meu era rănit, iar faptul că mă închisesem practic în birou nu putea să îmi ascundă tristețea.
Aș fi vrut să iubim ca doi copii aroganți și plini de energie, să murim unul pentru altul, să învingem lumea împreună, fără alte obstacole, iar noi doi, luna și soarele, să ne facem să strălucim reciproc.
De ce m-ai făcut să te iubesc dacă la sfârșit ai plecat și mi-ai lăsat inima bucațele pe jos?
Dar Hyperion era zeul, iar lumea era la chemarea lui. Cerul nu mai strălucea daca el nu își mai dorea asta și eu nu îl puteam împiedica să plece de lângă mine.
Ea te privește așa cum o fac eu? Fetele cu care umbli știu să te țină în brațe când iți aduci aminte de mama ta? Eu știu, am învățat totul despre tine.
Poate iubirea era prea puternică pentru noi doi, niciunul nu a știut să o ia cu gramul până va ajunge să o guste la ce oră a zile vrea. Iubirea e un drog, iar drogurile trebuie luate cu grijă.
Și știi ce? Noi doi am fost ca țigara și chibritul, eu am ars ca tu să mergi mai departe, să schimbi țigara cu alta, să scapi de trecut. Altfel nici nu te-ai fi încurcat cu mine, nu? Eu am fost țigara pe care ai fumat-o până la epuizare, ca după să o arunci și să încerci altă marcă de țigări.
Hyperion mi-a aprins viața, iar acum eu doar o fumam.
Și îmi era dor, de el, doar de el. Ne certam ca nebunii și ajungeam să facem dragoste sălbatic pe birou în timp ce sufletele noastre se iubeau dincolo de rațiune.
Ca să explic tot ce simt pentru el nu îmi este de ajuns o viață, nici pe departe, căci eu am iubit mult prea real și intens într-o lume mult prea falsă. A fost nevoie de o singură zi ca să iți spun numele și să mă îndrăgostesc, dar numele tău suna și mai frumos șoptit de tine. Tu ce simți când îmi spui numele?
Trebuia să mă lași în pace dacă nu puteai trece peste umbra ei, căci tu, acțiunile tale, m-ați dat peste cap și nu știu ce să fac în continuare.
În toată nebunia mea nu am observat cine stătea în ușa mea, blocând ieșirea și zâmbind în timp ce își scotea un pachet de țigări.
Tu ești? Ai venit înapoi, mon dieu*?
Fără să îmi dau seama am sărit de pe scaun, alergând și sărindu-i în brațe, făcându-l să râdă de mine și să mă ridice în sus ca pe un copil.
„— Era așa frumoasa, ca un înger mic și râdea când o luam pe sus, îi plăcea să spună că sunt un uriaș pe lângă ea. "
Nu eram atât de egoistă încât să mă gândesc la cuvintele lui despre iubita lui minunată, singura femeie ce îl făcuse să aibă emoții și să roșească. Îmi era frică să fiu comparată cu ea, căci aș fi picat testul.
Dar el nu era aici, era doar Mark, brunetul meu preferat.
— Unde ai dispărut?i-am șoptit, privindu-l în ochi și dând de cel mai frumos verde din lume.
Mark a fost de când mă știu cel mai frumos băiat din cartier, având talent la orice și când devenise adolescent fetele stăteau la coadă doar ca să îi vorbească. Iar eu eram prietena lui, pe care o lăsase în urmă acum un an.
De ce toți bărbații la care am ținut au plecat la un moment dat cu inima făcută bucăți?
A ridicat din umeri și m-a luat de mână, trăgându-mă afară, iar eu nu puteam să nu îmi aduc aminte că așa făcea și Melton foarte des. Dar Mark nu era blondul pe care îl iubeam de când mă știam, cu toate că brunetul era orice și-ar dori o femeie de la un bărbat. Am luat cina cu el și l-am lăsat să îmi dea vin până mă simțeam amețită, povestind despre noi doi și tot ce s-a întâmplat, deși eu i-am spus tot el nu a putut să îmi zică de ce a plecat.
La auzul numelui Melton brunetul a spart paharul pe care îl ținea, făcându-mă să mă dau ușor în spate. Prietenul meu devenise un nor mare de furtună și după modul în care își strângea pumnii îmi dădeam seama că pentru el Hyperion însemna Iad, trădare, ură, furie și răzbunare.
De ce îl urăști chiar așa mult? E așa rău? Mi-a frânt inima, știu, dar îl iubesc. Uimitor ce poate face o femeie din doi bărbați atunci când se bagă ca o târfă între ei doi.
Bạn đang đọc truyện trên: AzTruyen.Top