Lumea se învârtea în jurul soarelui, iar eu mă învârteam inevitabil în jurul blondului cu ochii albaștri ce mă învăța să iubesc în fiecare secundă. Îmi era refugiu, orice s-ar fi întâmplat el știa ce să spună și cum să mă susțină. Nu fugea, căci nu era un laș.

          În schimb, eu eram o lașă. Îmi evitasem familia și nu voiam să o văd prea curând.

          Cumva, îmi era imposibil să găsesc un răspuns la întrebările mele și uram pe toată lumea pentru ce eram. Cum naiba îmi devenise Charlie tată peste noaptea după 18 ani?

            Acum îl priveam pe blond ciudat, în timp ce el mă trăgea în lift, lăsându-mă să observ tot ce se întâmplă. De ce m-ai adus aici? Tocmai am absolvit, haide în patul nostru, pentru noi mai sunt doar câteva ore până o să pleci de tot.

          — Al cui e locul ăsta?am întrebat imediat, uimită

          Casa pe care mi-o arăta era uimitoare, adoram tot ce vedeam cu ochii, poate chiar era casa perfectă unde voiam să îmi cresc copii.

           Copii noștri, Alez. Cum ar suna asta?

           — Iți place?m-a întrebat repede și a scot câteva hârtii din buzunar

          Îmi place mitologia, îmi plac florile și ciocolata, ador mirosul tău și sucul Tedi atât de copilăresc. Te iubesc pe tine cu toate amintirile noastre și iubesc locul ăsta minunat.

          — E al meu, dar acum al tău, a spus liniștit, scoțând un pix.

            Cred că iți bați joc de mine, idiotule, pe cuvânt.

           — Nu vreau, i-am răspuns cu mâinile la piept, încruntându-mă.

           Casa asta era de vis și o puteam cumpăra singură, puteam cumpăra una identică, dar el voia să o treacă pe numele meu. Era ilogic, dar eu nu voiam asta. Pentru mine casa asta, intenția lui, tot ce făcea, suna a plată pentru că îl ajutam, de parcă eram o târfă ieftină ce trebuia plătită la final. Mă simțeam ca o amantă regală ce are o casă frumoasă și are grijă de copii și proprietate, mai primind vizita regelui.

        — E pe numele tău, nu știu ce te-a apucat, ești mai drăguță când mă asculți orbește, a spus pufnind

          Poate mi-am găsit cuvintele, tu m-ai ajutat să le găsesc, mai știi?

          — Nu sunt o femeie ușoară pe care să o plătești la sfârșit, pe naiba, t-tu, m-am bâlbâit înfuriată.

           Aventura asta urma să se termine, pentru că școala se terminase, Academia dispăruse, iar el urma să devină om de afaceri, să îi mănânce zilele lui Octavian cu diferite acțiuni, căci cei doi se urau, iar eu o luam pe un alt drum.

          Adevărul era că zeul cu ochii de furtuna urma să lase trecutul în urma, să se lepede de tot, iar eu făceam parte din el.

          Adevărul și mai crunt era că îl iubeam din toată inima, plângeam și imploram, iar el nu mă iubea.

          Și, pur și simplu, nu înțelegeam. De ce nu mă poți iubi și tu?

          — Eu nu plătesc niciodată o femeie să se culce cu mine, o fac singure. Pe tine te-am respectat, Ame.

          "Te-am respectat", dar ce s-a întâmplat cu prezentul? Când am ajuns să folosim amândoi trecutul cu atâta ușurință, când am spus stop și de ce tocmai tu ai vrut să facem asta?

          Nu voi regreta niciodată ce am simțit și cum am făcut-o, faptul că m-am dăruit lui și că a fost singurul bărbat ce a intrat în patul meu, oricât de mare ar fi fost nevoia.

          O relație – nu a noastră, căci noi nu am fost niciodată împreună, nu vom fi, iar amândoi suntem conștienți de asta – rămâne mereu în inima unui om, fiecare este unică, iar dacă unul dintre parteneri nu are respectul de a păstra vie frumusețea ei nu a meritat atenția celuilalt.

          Totuși, cu el în fața mea, uitându-se urât și supărat că eu, micuța inocentă cum spunea mereu, îi știu ideile , știu că o să se termine peste câteva ore sau zile, speram că mai este o scânteie

          Amethyst, nu te mai gândi la prosti, nu te iubește, resemnează-te. Ai avut o mică parte din împărăția lui, dar atât.

          Oare, după atâta timp, chiar s-a terminat? Hyperion mi-a dat impresia că nu, căci a venit la mine, sărutându-mă cu disperare și urcându-mă pe masă.

          Blondul știa să facă dragoste oriunde, în orice poziție și era mereu pregătit să mă aducă la orgasm. Mă întrecea în toate domeniile, aparent. Măcar daca aș fi știut că era ultima dată când o făceam înainte să dispară.

          Am auzit mereu că sex-ul vindecă orice, dar pentru cei ca mine ce încă cred în dragoste, cum mai stă treaba?

Pregătiți să îl uitam pe o perioadă? Cu ce melodie asociați voi cartea? Și, mm, a treia si ultima intrebare pe seara asta, capitol din perspectiva lui cândva, daca imi dati o idee?