A murmurat ceva ușor în somn, strângându-mă de talie mai bine, iar eu am oftat, lăsându-mi capul în pieptul lui.

       I-am simțit zâmbetul pe pielea mea, îmbrățișându-mă strâns și sărutându-mi gâtul lent în timp ce șoptea un "bună dimineața". Melton fără tricou, cu părul ciufulit și somnoros era mai inocent ca nici o dată.

        A trecut o săptămâna în care tot ce am făcut a fost să mă învârt în jurul lui. Voiam să îi demonstrez că atunci când soarele unei galaxii moare totul pare un sfârșit întunecat, dar alt soare apare, mult mai strălucitor.

       Iar el a zâmbit, sărutându-mă și repetându-mi că sunt steaua lui noua, că luminez întunericul lui și mă va face să zâmbesc.

        Dar eu îl voiam pe el eliberat de urmele trecutului, așa că aveam puțină muncă. Totuși, îmi plăcea că dormeam în același pat , cu mine purtându-i hainele. Deja începusem să miros a el și sentimentul pe care îl simțeam era definiția perfecțiunii.

         — Vrei să ne jucam azi, iubito?a șoptit ușor răgușit, mângâindu-mi obrazul.

        M-am blocat puțin, nesigură dacă pot să mă întorc pe teren după atâta timp. Iubeam și îmi lipsea senzația de libertate pe care mi-o oferise mereu, dar acum, când piciorul meu era varză și după doi ani de recuperare tentația părea mult prea mare.

        Dar el știa despre asta, îi povestisem accidentarea și cum m-am plimbat dintr-un spital în altul, accidentarea fiind mai gravă și forțându-mă să renunț.

        În plus, nu știam dacă o să mă pot concentra la minge și gândul nu mi-ar fi zburat la acea Rachel. Femeia aia l-a distrus, iar eu o uram dintr-o mie de motive pe care nu aveam să i le spun niciodată.

         L-am auzit cum se ridică într-un cot, mângâindu-mi fața și sărutându-mă, încălzindu-mă pe loc.

        — Doar ne jucăm, ne oprim la cascadă și o să fiu acolo pentru tine, m-a încurajat, făcându-mă să zâmbesc.

        Avea o putere uimitoare asupra meașsi chiar dacă era rănit știa asta, poate îi convenea să mă lase să îl vindec.

        Primele zile au fost Iadul, căci nu știam cum să îl vindec sau ce să îi spun. Pierderea mamei lui chiar la un an după ce "iubita" lui a plecat în cer a fost prea mult pentru el.

        Nu credeam că o sa îl văd rănit, nu credeam că o să îi vindec rănile și că o să fiu umărul pe care plânge, dar toate s-au adeverit până la urmă.

        Am zâmbit și l-am luat de mână cât ne-am îmbrăcat, devenise o obișnuință să mă privească cum mă îmbrac, iar eu nu mă mai rușinam când mă vedea goală.

        Holurile erau anormal de pustii pentru o zi de sâmbătă, dar se apropia vara, iar ziua mea simboliza penultima zi de primăvară. Academia fusese martoră a sute de farse, glume si găzduise cele mai frumoase povești de dragoste. Dacă Obama mi-ar spune că și-a cunoscut aici soția nu m-ar surprinde .
          Încă puțin și drumurile noastre se vor despărți.

       Mi-am alungat gândurile și teoriile, luându-i mâna și alergând în fața lui.  Hyperion și-a dat ochii peste cap amuzat și mi s-a alăturat, râzând la fel de tare ca mine, amândoi lăsându-ne pradă unei fericiri efemere.

         — Ce semnifică lumea, dragostea mea?m-a întrebat după ce ne-am așezat pe iarbă în fața cascadei.

        — Lumea noastră sau a lor, iubitule?l-am întrebat stând comod în brațele sale.

         Existau două lumi, iar prima și cea mai frumoasa era a noastră, plină de fantome vechi și de o iubire aproape ireală. A doua era cea a oamenilor ce nu cunoșteau puterea iubirii sincere.

        Pentru mine era iubire sincera, depinde acum și ce este pentru el.

        — A lor e banală, făcută doar ca timpul să nu moară singur. Însă lumea noastră e unică, cu noi timpul nu moare, iar lumea va știi ce înseamnă dragostea, a formulat atât de frumos, zâmbind singur.

        Cascada ne-a fost martoră la jurământ, căci fără să știm acea conversație a devenit jurământul nostru de iubire veșnica, iar furtuna ce urma să vină avea să ne întărească jurământul.