Pov. Luciano

Făceam planuri cum sa opresc unele revolte . Uni vampiri nu sunt de acord că eu conduc , dar mie puțin îmi pasă ce cred răzvrătiți despre mine. Mereu pun câțiva soldați să distrugă  grupurile lor. Acum mă gândeam la un plan cum sa ii distrug de la rădăcină , știam sigur că aceste grupuri aveau si ei un lider , dar gândurile mele fu întrerupte de zgomotele din spatele uși...

Mă ridic de pe tron si merg cu pași grăbiți spre ușă masivă , apăs pe clanță si îmi văd viitoarea regina cum se ceartă cu străjerii care păzeau ușă tronului.

- Cum îndrăzniți să îi vorbiți așa . Spun nervos

- Majestate...! Noi... . Se bâlbâie ei.

- Plecați!!! Le ordon super nervos si o poftesc pe prințesa în sala tronului.

Ea merge galeș , si ii observ rochia scurta dar lungă ii stătea foarte bine , ea este frumoasa .
Nu stiu cum Dar fata asta ma înnebunește la propriu, după noaptea trecută mă gândesc numai la ea .
Dar sunt scos din visurile din capul meu de vocea ei blândă .

- Deci ai nevoie de ajutor Majestate . Ii zice cu un zâmbet dulce si plin de dragoste.

- Da !!! Ii zic eu aproape strigând în gura mare.

Vine încet lângă mine si se așeza pe scaunul reginei . Ii dau câteva hartoage , o văd cum devine serioasa si citește acele foi foarte profund.
Mă apuc si eu de rezolvat problemele regatului.
*
*
*
*

Am stat toată ziua în sala tronului lucrând din greu cot la cot cu frumoasa mea Anastasia .
Vine un servitor si îmi transmite ca Cina este gata , si ca mama mea / regina ne așteaptă să luăm masa împreună.

Prințesa se scuză si îmi zice că se duce să facă un dus după coboară la masa . Eu aprob din cap , si o văd cum iese din încăpere.

Aștept de o jumătate de oră la masa si Anastasia nu mai apare . Ceva mă face să fiu destul de neliniștit, si fara sa mai aștept mă duc după ea .
Intri cu putere în camera mea și a ei . O strig nu răspunde , intru în baie nici aici nu-i urma de ea .
Încet , încet  starea mea de vampir revine .  Un mârâit puternic rasuna în tot castelul . Niste soldați vin grăbiți la mine ...

- Majestate ...! Spun toți la unison .

- Vreau sa o găsiți  , să nu vă scape nici un colt al castelului. Le spun cu fata plina de vinișoare negre pe lângă ochii mei roșii ca sângele. Nervi mă făceau dărâm tot ce îmi ieșea în cale . Cu viteza mea de vampir străbăteam toate hotelurile, si încăperile castelului , dar nici urmă de prințesa.
*

*

*

*

După câteva ore de căutări , mă întâlnesc cu soldații mei , ei îmi spun cu dezamăgire ca nu au găsit nici urmă de regina .
Strâng pumnii cu putere , si dintr-o dată dau cât pot cu un pumn în perete , în acesta ramane o gaură cu forma pumnului.
Unde este iubirea mea , cine a îndrăznit să se pună cu mine .

Pov. Anastasia

Simt o durere imensă de cap, deschid ochii si vad ca sunt intro încăpere destul de rece si întunecată , mirosul de mucegai mi-au inundat narile cu tentă de ceva mortăciune.
Camera era iluminată foarte slab de un mic geam cu grati .
Eu eram legată de un scaun , legată la gura cu o  cârpă .

************************

Trece o perioadă destul de lungă , îmi pot da seama de la micul geam , soarele apunea si lumina galben-rosiatic îmi arată asta .

Aud ușă cum se deschide destul de puternic, si pe ea intră o femeie urmată de 3 bărbați destul de masivi . Merge ca o pițipoancă , tocurile  care fac un sunet destul de enervant , se apropie de mine.
Mă privește destul de nervoasa , dar nu înțeleg, eu nici măcar cu o cunosc , cu ce am greșit...

- Ce a văzut la tine !!! Îmi zice ea pe un ton răstit , ochii ei devin galbeni si cu mici vinișoare negre pe lângă ei.

Eu nu puteam să îi răspund deoarece încă aveam gură legată cu acea cârpă .

- Târfă! Îmi zice cu scârbă. Crezi ca el te va iubi pe tine . O văd cum își duce mâna pe bărbia mea și ridicând-o  atât cât privirile noastre să se întâlnească.

- Ce ai tu , si nu am eu!? Se întrebă singură , ii vad teamă de pe chip .

O privesc în timp ce ea isi întrebă bărbați cu care venise.

- Sunt frumoasa...?

Eu rămân destul de socata de întrebarea ei.

- Sunt mai frumoasa ca ea , nu ?

Ii mai întreabă o dată , de ce este așa importantă această întrebare.
Văd că unul din indivizi face un pas in fata , cred că îi va răspunde.

- Îmi pare rău ...! Eu o să fiu sincer ...! Ii zice cu dezamăgire bărbatul. Ea e mai frumoasă ca tine , frumusețea ei nu are un procent anume . Pleacă capul si se da in spate.

Femeia se întoarce nervoasa la mine, si îmi dă o palmă peste fata.
Capul meu se întoarce intro parte , îmi întorc iar fata la ea , si îmi mai da una .

Se îndepărtează de mine si iese din încăpere cu gorilele după ea, rămân singură în camera aceea acum întunecată total . Aud mici chitaituri de șoareci si tresar speriată.
Acum gândul meu era la Luciano , sper sa vina sa ma salveze .
Încet , încet  ochii mai se închid . Somnul pusese stăpânire pe mine.

Pov. Luciano

Trecuse deja 2 zile de când nu dau de urma prințesei, parcă inima mea fusese zdrobită.

Stau la biroul meu și mă găsesc unde sa o caut , unde sa o găsesc .
Brusc aud un ciocănit în ușă , eu zic un nervos ,, intra"  si pe ușă o văd pe Luxandra intra foarte fericită în biroul meu . Se așeza pe piciorul meu , dar eu o împing de pe mine.

- Of iubire! De ce ești așa rau . Ii zice ea destul de rănită , jucanduse cu o șuviță de par destul de nervoasa.

- Ce cauti aici ! Se răsteste regele la ea.

- Am venit să îmi văd iubitul . Zice ea veselă .

- Eu nu sunt iubitul tau!!! Se răsteste iar dar mai puternic.

- Ce are ea si nu am eu ? Ii zice nervoasa.

- Ai grija cum vorbești despre regina...! O amenință el.

- Dacă nu ar fi ea , mai iubi?!

- Unde este...! Tună regele.

- Departe de tine! Si nu o să o mai vezi niciodată. Zicea ea nervoasa , amenintandul  pe rege .

1045 de cuvinte

Scuze pentru greșelile gramaticale .