De zor fiecare vampir a început căutările fetei . Punând afișe cu mici detalii de care regele își aduse aminte.
Trecură șase luni de când regele se trezise si nici urmă de aleasă lui. În schimb avea aceeași vis in fiecare noapte.
O voia lângă el, nu știa de ce o dorea așa de tare. Nici nu o cunoștea , dar simțea că e incomplet fără ea. Mici junghiuri ii apasă inima înghețată, uneori chiar simțea că o auze fredonând cele mai frumoase cântece. Devenise mai obsedat de a o găsi că niciodată. Era crud , si omora mai mult decât în trecut, din cauza nervilor chiar îi bătea pe vampiri, ca nu sunt capabili să o găsească.

Intro dimineața cand își golea victima de sânge . Un soldat intra in sala tronului si ii înștiințează ca a venit un bătrân să îi mărturisească ceva foarte important.
Regele lasă victima jos , si chiama câțiva slujitori să scape de ea.
Ii zice soldatului să îl invite pe bătrân înăuntru.

Bătrânul intra in încăpere si face o plecăciune.

- Majestate. Zice bătrânul cu glasul domol.

- Ce este atât de important încât să îmi perturbi hrănirea. Se adresează regele bătrânului pe un ton destul de rece.

- Majestate , am văzut afișele care sunt în tot ținutul . Dar nu înțeleg cu ce a greșit prințesa de o căutați așa te tare. Zice bătrânul pe un ton încet dar cu puțin curaj încât să îi spună regelui părerea lui.

- Ce! Tună regele , parcă necrezand în vorbele batranelului. Ai zis cumva prințesa. Regele fiind încă șocat de ce zisese bătrânul.

- Majestate , în posterele de peste tot, o descrieți perfect pe prințesa Anastasia. Ii zice bătrânul cu speranța că prințesa nu ia greșit cu nimic regelui.

- În ce regat este prințesa această. Se răsteste regele la bătrân. Dar aproape că îi apăru un zâmbet ștrengar pe fata de la auzul acelor vorbe.

- În regatul Avalurg , Majestate. Ii raspunde bătrânul , dar având teamă că prințesa să nu plătească ceva . Regreta ca venise , acum se gândea că e numai vina lui dacă prințesa va muri.

Regele il chiama în încăpere pe sfătuitorul regal si prea bunul lui prieten Erik  . Ii ordonă să îl răsplătească pe bătrân pentru că a fost mult mai inteligent decât vampiri lui inculți.

Așa și făcu , Erik ia dat batranelului un săculeț plin cu galbeni , si acesta părăsi palatul.

Regele o cheamă pe mama sa , să îi vorbească .

Regina auzind că regele o caută , se duce de grabă în sala tronului.
Intra in încăpere si face o plecăciune.

- M-ați chemat Majestate! Ii zice regina pe un ton cald .

- Da mama , am nevoie să rezolvi ceva pentru mine! Se adresează regele mai mult poruncitor .

- Orice pentru regele meu. Spuse puțin cu teamă , se gândea la cele mai groaznice cereri . De obicei ii cerea sa ii aducă oameni sau să tortureze copiii.

- Am nevoie să te duci în regatul Avalurg , si sa te uiți pe încheietura mâinii prințesei Anastasia . Ii poruncește regele. A si daca are litera L în formă de puncte , să o aduci în acest regat. Si dacă regele Mihai se opune să ii zici ca ii declar război. Terminând pe un ton rece fiecare cuvânt.

- Da Majestate! Ii raspunde aceasta , după care părăsește sala tronului.

Da ordine să i se pregătească trăsură si câteva provizii , deoarece știa că până în Avalurg ii lua o zi si jumătate.

După scurt timp trăsură si proviziile erau gata . Regina urcă în trăsură si părăsește palatul.

******************************

După câteva culmi zărește turnurile înalte ale castelului.
Un alb imaculat , castelul parcă era rupt din basmele cu zâne .
Regina de fiecare dată când făcea câte o vizită a acestui regat , era mereu invidioasa pe splendoarea acestuia . Oamenii aceștia trăiau ca intun adevărat vis. Frumusețea răpitoare si lumina care se contopea în armonie cu natura . Peisajul era incredibil.

Regina mai admira cu ochii puțin în lacrimi peisajul. Mereu visa ca intro zi si regatul lor să arate așa .
Trecând de porțile uriașe , intra in regat . Toți oamenii rămân stane de piatră când văd trăsură de un negru ca noaptea și draperii vișini.
Știau că doar vampiri iubesc așa de mult negrul si culorile închise.
Toți susoteau , știau că ceva nu e in regula . Se temeau că liniștea lor să nu fie spulberata de creaturile nopți . Așa le ziceau bieți oameni cu inima cât un purice doar la auzul lor.

Trăsură se oprește în dreptul castelului în fața unor trepte ce duc la ușă principala.
Acolo stand doi străjerii împiedicând să intre intruși .

Regina coboară din trăsură , si urca treptele intr-un mod cât mai calm posibil. Ajunge în dreptul străjerilor si le zice acestora ca vrea să vorbească cu regele Mihai .
Unul rămâne nemișcat , si al doilea o conduce pe regina în sala tronului.
Ajunși la ușă imensă , străjerul ii zice reginei să aștepte până il anunță pe rege.
Aceasta aprobă din cap , si așteaptă să fie primită în încăpere .
Străjerul bate la ușă și intră primul, îl anunță pe rege .
Acesta iese din încăpere si ii aprobă ca poate intra.

Regina intra in sala tronului , si face o relevanță în fața regelui care este acompaniat de regina.

- Înălțimea voastră! Se adresează calm celor doi.

- Ce vânt te aduce pe la noi . Ii zice regina

- Majoritatea voastră , fiul meu regele Luciano sa trezit. Le răspunde cu un zâmbet pe buze.

Cei doi pentru o clipă rămân șocați la aceste cuvinte. Aveau vagă impresie că regina a venit cu un scop.

- Ne bucuram la cele auzite! zise regele cu un zâmbet fals. Dar cu o teamă , si o spaimă uriașă.

- Da ma bucur! Zâmbetul ne plecând de pe fata reginei.

- Si cu ce scop , ne faceți onoarea cu prezenta dumneavoastră ! Ii zise regele politicos dar și puțin temător să nu iste un război.

- Am venit să vă văd fiica! Le adresează această calma

La auzul acestor cuvinte regina a început să tremure . Regele tinandui mână ca să o liniștească . Nu intelegea  ce vrea de la fiica lor.

- Dar de ce vrei să ne vedeți fiica ! Regele nemaputand să își continue propoziția ca ușă se deschide rapid , si pe ea nu e nimeni alta decât Anastasia . Alerga cu picioarele desculte pe marmura rece , cu rochia de un albastru ca cerul și cu o tentă înflorată . Parul desfăcut ce ii ajungea până la talie . Buclele auri dansau țanțoș prin aer .

Se opri în dreptul femei cu un zâmbet cristalin pe buzele Rosi . Femeia privea trăsăturile faciale ale fetei . Nu mai văzuse în viața ei o frumusețe mai izbitoare ca a acesteia . Numai ochii ei de un albastru senin te făcea să îți încălzești inima.

Regina rămase mută ne mai scoțând un cuvânt doar admira micuța făptură ce ii zâmbea gingaș . Regina prinsese imediat drag de ea , si spera în gând sa aibă și semnul pe mana.

Regele enervat de gestul fetei , pufneste nervos.

- Avem oaspeți, unde îți sunt manierele . Nu așa team crescut . Tună regele.

Fata doar pleacă capul în jos si ii curg lacrimi din ochii ei luminoși .

Regina vede cum mică prințesa plânge , si instantaneu o apuca o criză de nervi.

- Este doar un copil, este doar o greșeală. Le răspunde cu ochi sângerii acestora.

Regele si regina ne mai scoțând nici un sunet. Le era teamă de această .

Regina o apuca pe fata de mana , si brusc vede inițiala regelui .

- Tu esti...! Zise regina cu zâmbetul pe buze

Fata uitanduse  confuză la tot ce sa întâmplat.

- Ce vrei sa spui ! Tună regele.

- Fiica voastră este aleasa regelui. Are inițiala lui pe încheietura mâinii! Le răspunde împlinită .

- Nu !!! Așa ceva nu se va întâmpla! Sare agitat regele ca ars pe pe tron.

- Ea va merge cu mine ! Ii adresează mai mult ca să știe nici de cum că îi cere aprobarea.

- Nu! Zice regele si regina la unison.

- Dacă prințesa nu va merge cu mine în regatul lui . Mi-a zis că va declara război. Pufneste regina vampirilor.

Regele si regina rămân șocat . Nu puteau să distrugă viețile poporului. Trebuie să găsească o soluție pentru problema aceasta.

1332 de cuvinte

Sper ca va plăcut...
Scuze pentru greșelile gramaticale.